Romanul "Patul lui Procust" scris de Camil Petrescu este, prin aspectul sau modern, o fresca a societatii, pe care o ilustreaza intr-un mod subiectiv, influentat de perspectivele personajelor aflate in centrul actiunii. Atentia se indreapta, asa cum este sugerat inca din titlu, spre modul in care ideile preconcepute sunt aplicate in viata sociala, in paralel cu viata intima, particulara. Lipsa de intelegere in cazul celor doua cupluri centrale din roman (Fred Vasilescu - Doamna T. si George Demetru Ladima - Emilia Rachitaru), corelata cu lipsa de consideratie a societatii fata de omul intelectual (Ladima) sunt atribuite unor cauze subiective si, deci, datorate modului in care fiecare individ percepe realitatea. Astfel, in ciuda faptului ca trateaza subiecte dezbatute si de alti scriitori apartinand altor epoci, Camil Petrescu isi demonstreaza caracterul inovator, prin perspectiva noua, subiectiva si, in acelasi timp, autentica, pe care o aduce in prim-planul literaturii.
Una din cele doua teme regasite pe intreg cuprinsul romanului este iubirea si modul in care ea este inteleasa de diferite personaje. Astfel, folosindu-se nararea la persoana intai, perspectivele se multiplica, iar intelegerea textului se relativizeaza; textul se focalizeaza spre interiorul personajelor, conferind o nota profund psihologica romanului. Analizandu-se cuplul format din Ladima si Emilia se poate observa faptul ca nepotrivirea dintre cei doi incepe inca de la asteptarile pe care le au unul de la celalalt. Pentru primul, iubirea reprezinta nivelul maxim, din punct de vedere al intensitatii trairii sentimentelor, la care se poate ajunge in viata. El percepe pasiunea sa pentru fiinta iubita mai presus de grijile sale cotidiene, sau de problemele societatii in care traieste, fiind dispus sa isi sacrifice orice bun in scopul apropierii fata de aceasta. Esecurile sale pe plan profesional, il determina sa isi manifeste dorintele de afirmare prin Emilia, sprijinindu-i si facilitandu-i prin eforturi sustinute aparitia pe scena Teatrului National, ca actrita. Sentimentul aproape patimas determina in Ladima o anume aviditate fata de Emilia, pe care o percepe ca parte din propria sa persoana. Pentru ea, insa, iubirea se rezuma, mai degraba la stadiul materialist, mecanic, necesar obtinerii de anumite servicii si favoruri. Felul nepasator in care il trateaza pe Ladima - profund indragostit de ea, ca persoana - indica faptul ca, in viziunea ei, sentimentele se rezuma la aparente si la manifestari de fatada, refuzandu-le si celor din jurul ei dreptul de a iesi din acest tipar.
Modul in care personajele isi schimba perspectiva, unul fata de celalalt, poate fi extins si dincolo de iubire, la un nivel al tuturor relatiilor stabilite intre acestea. Un exemplu in acest sens este raportul legaturilor dintre Fred Vasilescu si George Ladima; acesta este supus schimbarilor, in functie de perceptia de moment a fiecaruia. Intre ei se stabileste un sentiment de adversitate la inceput, odata cu duelul avut la Techirghiol care, insa, se schimba cu ocazia intalnirilor viitoare, pe parcursul carora intre cei doi se dezvolta o relatie de amicitie. Mai mult, odata cu descoperirea scrisorilor lui Ladima adresate Emiliei, acesta ii va aparea lui Fred intr-o postura mult mai complexa, schimbata de contradictia aparuta intre caracterul sau intransigent si pasiunea oarba fata de o persoana nestatornica in iubire. Este momentul in care Fred inceteaza sa judece conform ideilor sale preconcepute si intelege nevoia de a dezlega misterul mortii autorului textelor adresate Emiliei ca pe o datorie morala fata de cel decedat.
Scrisorile citite in dormitorul Emiliei Rachitaru contin, in acelasi timp, si o dovada a modului in care Ladima, in calitate de intelectual, este marginalizat de catre societate si, in acelasi timp, perceput ca un instrument pentru cei care vor sa obtina puterea. Existenta pe care o duce este modesta, fara putere financiara; in schimb este prezentat ca un om care are "coloana vertebrala". Destinul sau tragic, insa, arata ca tocmai aceasta integritate morala este elementul care ii va determina declinul, in urma unui conflict cu sefii ziarului "Veacul" pentru care scria. Impartialitatea sa, dovedita prin faptul ca redacta articole impotriva intereselor superiorilor sai, nu este bine primita, drept pentru care este restrictionat in temele pe care le abordeaza in scrierile sale. Ca urmare, Ladima, obisnuit sa "scrie doar lucruri in care crede" isi da demisia, renuntand la ultima lui sursa de venit sigur, acest lucru putand fi interpretat ca unul din motivele pentru care personajul se sinucide in cele din urma.
Aspectul social al romanului este reliefat totodata si pe baza relatarilor lui Fred Vasilescu, membru recunoscut al inaltei societati din Romania la acea vreme si un participant constant la intalnirile mondene. Pe baza memoriei sale involuntare si, prin scrisorile scrise de Ladima, se recompune, la nivelul textului, un tablou al vietii economice tipice pentru perioada interbelica. Se povestesc jocuri de culise ale caror protagonisti sunt Nae Gheorghidiu si Tanase Vasilescu (poreclit Lumanararu) si, pentru intelegerea mai buna a contextului, se dau informatii privind situatia politica si sociala a vremii.
Descris in viziunea naratorului-autor, Fred este prezentat ca un personaj care "ramanea la aspectele de suprafata", fara posibilitatea de a intelege lucrurile care depaseau aparentele. Astfel se poate generaliza, pe baza textului, o perspectiva asupra societatii de tip inalt ca un "cerc vicios" in care membri componenti sunt incurajati de context si de cei din jur in a-si masca adevaratele intentii si idei. Este, in acest sens, de remarcat faptul ca, inca de la primele incercari de a scrie in jurnal, destainuind amanunte nemarturisite pana atunci, Fred simte o bucurie a scrisului "mai tare ca heroina insasi". Acest lucru sugereaza faptul ca personajul simtea nevoia apasatoare de a-si comunica impresiile si sentimentele, insa, pana in acel moment, nu avusese ocazia sa le impartaseasca nimanui.
Din punct de vedere al sfarsitului tragic al intelectualului, romanul ar putea fi interpretat ca o drama sociala, in cazul in care Ladima s-ar fi sinucis datorita conditiilor in care ajunsese sa traiasca; astfel, banii gasiti in buzunarul sau reprezinta doar o modalitate prin care acesta isi ascunde gestul fata de opinia publica. De cealalta parte, misterul care planeaza asupra mortii lui Fred Vasilescu poate indica inadaptabilitatea acestuia la conditiile pe care trebuia sa le infrunte. Motivul pentru care o respinge pe doamna T. ramane pana la final necunoscut. Drama lui, precum si cea a lui Ladima, este manifestata prin suferinta produsa de iubire si de incercarea de a-si pastra demnitatea.
Luandu-se in calcul caracterul subiectiv al romanului "Patul lui Procust", narat la persoana intai de personaje ale caror personalitate iese din comun, putem vorbi de un pluriperspectivism obtinut la un nivel atat psihologic (prin analiza personala asupra evenimentelor petrecute) cat si social, obtinut prin redarea contextului social, istoric si politic al vremii. Inovatiile aduse de romanul modern, promovat de Camil Petrescu, schimba perceptia obiectiva, detasata de intamplarile relatate la persoana a treia, prezentand subiectul cu ajutorul unor exponenti direct implicati in societatea in care traiesc, pe baza fluxului memoriei involuntare.
