publicat in anul 1824.
in centrul poemului se afla figura tanarului Aleco, personaj tipic by-ronian: blazat, insetat de libertate si aflat intr-un permanent conflict cu societatea. Aleco, indragostit de frumoasa tiganca Zamfira, se refugiaza in(r-o satra de tigani nomazi .Tanarul dispretuieste viata marilor orase, in care "oamenii gramada /Nu simt mireasma din livada,/ Nici boarea codrului trufas", in care libertatea individului este ingradita.
Aleco va fi insa parasit de Zamfira, care se indragosteste de un tanar tigan. Aleco ii va ucide pe amandoi si va fi alungat din mijlocul satrei.
Puskin infiereaza individualismul excesiv, feroce, care il impinge pe trufasul Aleco la crima, pentru ca, asa cum declara batranul tigan, tatal Zamfirei, el "a vrut libertati doar pentru sine".
