Ion Budai-Deleanu (1760-l820) a fost istoric, filolog, poet si unul dintre corifeii Scolii Ardelene, socotit de unii exegeti drept primul mare scriitor roman. El detine un loc insemnat in literatura romana si prin faptul ca este autorul singurei epopei finalizate pana la aparitia operei \"Levantul\" (1990), scrisa de Mircea Cartarescu.
\"Pus-am temeiul culturii\" - afirma Budai-Deleanu in \"Prefatia\" la \"Lexiconul romanesc-nemtesc\", carturarul avand convingerea ca este un intemeietor de cultura atat ca autor al poemului neterminat \"Trei viteji\", cat mai ales al \"Tiganiadei\", pe care o numeste \"product nou si original\". De altfel, epopeea constituie nu numai un punct de pornire in literatura romana moderna, ci si prima ei capodopera, abila cu marile creatii de valoare universala.
Subintitulata \"Poemation eroi-comico-satiric\", epopeea \"Tiganiada\" a avut doua variante, la distanta de 12 ani: prima, scrisa in 1800 si publicata in 1875-l877, iar a doua versiune creata in 1812 a fost tiparita abia in 1925. Episodul narativ in care Becicherec Istoc (aidoma lui Don Quijote al lui Cervantes), insotit de un scutier, a plecat in cautarea iubitei sale, Anghelina, a fost scos de scriitor din varianta a doua. Opera astfel revizuita a constituit un poem eroicomic de sine statator, intitulat \"Trei viteji\", din care s-au pastrat doar patru canturi.In spirit iluminist, tema o constituie lupta pentru apararea libertatii si fiintei nationale, printr-o critica necrutatoare a randuielilor feudale, a tarelor aristocratiei si ale clerului, a despotismului si nedreptatilor sociale.
Compozitional, opera (semnata cu anagrama autorului, Leonachi Dianeu) este alcatuita dintr-un Prolog, o Epistola catre Mitru Perea si douasprezece canturi, actiunea fiind organizata pe patru uri \"polifonice\":
- ul istoric al luptei lui Vlad Tepes cu turcii;
- ul comico-social privind peregrinarile tiganilor pe care domnitorul ii organizeaza in oaste;
- ul mitic al infruntarii dintre fortele angelice cu cele demonice (ingerii il ajuta pe Vlad Tepes si pe romani, iar diavolii ii ispitesc pe tigani);
- ul comentariilor din subsolul operei, atribuite unor personaje fictive, de diverse profesii si competente, care ar fi studiat textul si-1 interpreteaza voit eronat si comic.
Ideile iluministe sunt conforil asezate in constiinta lirica evoluata a autorului, care se simte \"rapit\" de nelinistea creatiei poetice, asa cum, de \"altfel, marturiseste in \"Prolog\": \"Cu toate aceste, rapit fiind cu nespusa pofta de a canta ceva, am izvodit aceasta poeticeasca alcatuire, sau mai bine zicand jucareaua, vrand a forma s-a introduce un gust nou de poesie romaneasca []\". Eposul comic este o parodie a epopeii eroice, o raportare voit ironica a unui univers antieroic, o \"comedie filologica\" in care sunt parodiate si citate din creatiile lui Boileau sau Homer.In epistola de dedicatie, \"Epistolie inchinatoare catra Mitru Perea, vestit cantaret!\", scriitorul explica semnatura Leon Dianeu, care \"cuprinde in sine intreg numele mieu prin stramutarea slovelor sau anagrama. [] Leon Dianeu sau Leonachi Dianeu (precum stii tu bine ca la noi in Tara Munteneasca, ba si la Moldova, toti s-adauga numele cu achi sau cachi, dupa grecie, fiind ca suna mai cilibiu\". Autorul marturiseste, de asemenea, ca a amestecat \"intru adins lucruri de saga, ca mai lesne sa se inteleaga si sa placa\", dar avertizeaza cititorul: \"insa tu baga sama bine! caci toata povestea mi se pare ca-i numai o alegorie, in multe locuri unde prin tigani sa intaleg si altii carii tocma asa au facut si fac, ca si tiganii de-atunce. Cel intalept va intalege^..\".
Relatiile temporale si spatiale sunt reale, derularea actiunii fiind plasata in Tara Romaneasca, secolul al XV-lea, in timpul domniei lui Vlad Tepes. Voievodul uieste miscarea de rezistenta impotriva Imperiului Otoman in cadrul careia se inscrie si prevenirea tradarii. Ca sa nu poata fi folositi ca iscoade de catre turci, tiganii sunt adunati de Voda intr-o ara, cu intentia de a-i organiza intr-o oaste care sa lupte de partea romanilor, impotriva inamicilor otomani. Cetele de tigani care defileaza prin fata domnitorului sunt prezentate in nota comica, satira autorului tintind si moravurile feudale. Fiecare gloata tiganeasca are cate un steag propriu si se manifesta galagios: argintarii (zlatarii), condusi de Parpangel, au ca steag o cioara de argint cu aripile intinse si canta la drambe si clopotei; caldararii, carmuiti de Balaban, arboreaza o tipsie de arama si-si fac simtita trecerea batand strident in caldari; in fruntea fierarilor este Draghici si poarta cu mandrie o tigaie de placinte, fac larma mare cu clopote si chimvale (talgere -n.n); aurarii sunt condusi de Tandaler si ridica spre cer o sulita de aur sunand din alaute si dible, iar laiefii,in frunte cu Corcodet, au ca steag o carpa si fanfara proprie: \"Marsul suna in cornuri mugatoare,/ Toti lolaindu-se in gura mare\".
Tiganii fac popas intre Alba si Flamanda si, dupa ce defileaza zgomotos prin fata domnitorului, isi continua drumul pana la locul in care-si asaza ara la Spateni, intre Barbatesti si Inimoasa. Metafora \"drumului\", in jurul careia se organizeaza epopeea, sugereaza aspiratia spre ideal a tiganilor, care incearca sa-si depaseasca propria conditie, dar esueaza \"din cauza propensiunii (dispozitie naturala spre ceva, tendinta - n.n.) instinctuale, a neputintei de a se lasa calauziti de ratiune\" (Paul Cornea). Calatoria tiganilor este anevoioasa, plina de dificultati si neintelegeri, dar la sfarsitul ei toti ii jura credinta lui Vlad Tepes. Li se dau tiganilor provizii de hrana din belsug si arme cu care sa lupte si tocmai cand domnitorul este convins ca nu se vor da batuti, unul dintre bulibasi ii cere si \"vreo paza de osteni, ce n-au frica de moarte\" ca sa-i pazeasca de dusmani.In alt narati Satana o fura pe Romica, logodnica lui Parpangel, care pleaca in cautarea ei. O gaseste, in cele din urma, in padurea fermecata, inchisa intr-un palat. La un semn al Sfantului Spiridon, protectorul fecioarelor, Romica dispare odata cu palatul vrajit. innebunit de durere, Parpangel rataceste prin padure si ajunge la doua izvoare: unul cu apa vie si altul cu apa moarta. Voinicul roman Argineanu bea din apa moarta si isi pierde mintile, iar Parpangel bea din izvorul cu apa vie, capata puteri neobisnuite si imbraca armura romanului.
Ca sa incerce loialitatea tiganilor, Vlad Tepes, impreuna cu o ceata de osteni imbracati turceste, ataca ara.Tiganii se predau imediat turcului si sunt gata sa-i vanda pe romani, se roaga sa fie iertati, implora mila otomanilor sustinand ca ei nu sunt vinovati cu nimic. Cand isi dau seama ca este Tepes deghizat, tiganii isi, cer din nou iertare si fagaduiesc sa se bata cu turcii.
Parpangel se intoarce in ara tocmai cand turcii ii atacau pe tigani, dar acestia, crezand ca sunt tot romanii imbracati in haine turcesti, se lupta cu darzenie, iar Parpangel, facand minuni de vitejie, baga groaza in oastea turceasca, insa cade de pe cal si-si frange oasele. Este ingrijit de mama lui, Brandusa si de Romica. La batalie iau parte sfintii, care sunt de partea romanilor si dracii, care-i sprijina pe turci. in cele din urma, oastea lui Vlad Tepes ii alunga pe turci.
Actiunea continua cu tot felul de peripetii si evenimente in jurul personajelor Parpangel, Tandaler, Corcodel. Tiganii hotarasc sa lupte si ei contra turcilor, dar pentru ca le este frica, Tandaler ii sfatuieste sa se bata \"cu ochii inchisi\", ca sa nu se inspaimante la vederea turcilor si s-o ia la fuga. in calea lor iese o turma de boi si tiganii, vaicarindu-se si urland, incep sa loveasca orbeste in stanga si-n dreapta \"cireada de boi indracita\", pana cand \"vitele inspaimantate fugira, iar faraonii incepura a clipi cate-o tara\". Parpangel se insoara cu iubita lui, Romica, si le povesteste nuntasilor despre calatoria pe care o facuse in iad si in rai.
Zvonindu-se ca Vlad Tepes ar fi fost biruit de turci si Tara Romaneasca ramasese fara domnitor, tiganii se hotarasc sa-si faca o tara a lor si discuta despre formele de guvernamant. Dezbaterile au loc in chip organizat, opiniile tiganilor sunt exprimate prin delegati ai cetelor si se formeaza chiar o comisie alcatuita din invatati care \"cetisa si pe Platon cel mare\". Parerile divergente isca certuri-inversunate, nu reusesc sa cada de acord daca statul lor sa fie republica sau monarhie. Nici asupra conducatorului nu se inteleg, asa ca, dupa ce se incaiera ingrozitor si mor mai multi tigani si capetenii, se imprastie care incotro si pornesc din nou in pribegie. Astfel, ei rateaza sansa de a-si dobandi constiinta fiintei nationale.
Vlad Tepes, desi iese invingator in lupta cu turcii, este alungat de la tron de catre boierii tradatori si este nevoit sa ia calea exilului. Oastea romanilor, condusa de Romandor, continua lupta antiotomana, desi boierii se opun bataliilor deoarece se tem de razbunarea ulterioara a turcilor.
Strabatuta de spiritul luminilor, \"Tiganiada\" transmite mesajul ideatic
printr-o multitudine de situatii/episoade complicate si prin personajele
numeroase si complexe. Ideile privind lupta pentru drepturile omului si
egalitatea oamenilor data de legea firii sunt transmise prin discursul lui
Janalau: \"Deaca vom lua la socoteala/ Cum ca toti oamenii de la fire/ Sa
nasc intr-un chip, prin o tocmeala,/ Nice s-afla-intre dansii osabire/ Vom
afla ca-asemene dreptate/ Trebuie s-aiba toti in cetate\". Necesitatea
respectarii legilor si pretuirea valorilor morale constituie un alt principiuIluminist sustinut si in notele din subsolul operei: \"Drept aceasta nime sa
nu stapaneasca, fara numai legea; sa hotaram dar legi bune, dupa care sa
fim carmuiti prin alese dintre noi persoane cinstite\".Indemnul la uhire este exprimat de Draghici, iar respingerea dreptului
divin feudal este argumentata in alocutiunea lui Goleman. Institutiile si
moravurile feudale sunt caricaturizate in episodul defilarii tiganilor prin
fata domnitorului Vlad Tepes, imaginea constituind \"o expozitie pitoreasca de louri realiste in tonuri grotesti\" (Al.Piru). Dezbaterea formei de guvernamant cea mai potrivita pentru un stat tanar, osciland in spirit iluminist intre \"republica si monarhie, este ilustrata mai ales irt discursul lui Slobozat si prin dialogul tiganilor.
Personalitatea lui Vlad Tepes se inscrie in rigorile iluminismului privind conducatorul rational, inzestrat cu forta interioara si dragoste de neam si tara, ale carui virtuti sunt elogiate de poet. Maretia legendara demnitatea si intransigenta domnitorului reies din raspunsul pe care il da solilor trimisi de Poarta cu mesajul de a se mchina turcilor: \"Spune ca-atunci cand iepurii-in goana ii/ Vor lua pe ogari, lupilor moarte/ Mieii vor da, poate ca atunci doara/ M-oi inchina; iar nu de-asta oara!\". intelepciunea voievodului se manifesta si in atitudinea detasata pe care o afiseaza in relatia cu \"dalba tiganie\", care pentru el constituie, pur si simplu, un spectacol.
Comentariile din subsolul operei, puse in seama unor personaje fictive, presupusi exegeti care ar fi citit textul epopeii, corifera, prin firea sau preocuparile fiecaruia, o dimensiune comico-satirica interpretarii critice, construita si prin numele personajelor: Criticos, Idiotiseanul, Mandrila, Eruditioanu, Filologos etc. Consideratiile lor sunt docte sau tampe, dezvaluind trasaturi dintre cele mai interesante, definindu-i in relatie cu lectura epopeii. De pilda, Mitru Perea face consideratii lingvistice, explicand sensurile si etimologia unor cuvinte: \"Musa: acest cuvant este elinesc, obisnuit acum mai la toate limbile, mai vartos la poesie sau cand scriu cu stihuri. Precum s-arata la Mitologhia Elinilor, musa va sa zica stiinta sau mai vartos zana aflatoare de stiinta. Elinii cinstea noao muse []\"; \"Trosc este onoma-poeticon, prefacut cuvant din sunetul care face fulgerul cazand; sau, dupa asamanarea sunetului de tunet, care sa zice pe unele locuri si «treznet», precum «a fulgera» sau «a tuna» zic alti «a trezni»\". Onochefalos este de-a dreptul dobitoc, asa cum sugereaza si numele \"cap de magar\", caci in limba greaca \"onos\" inseamna magar si \"kephale\" inseamna cap.
Personajele epopeii sunt pline de vivacitate si dinamism, inzestrate cu elocinta si pricepere in dezbaterea unor principii fundamentale promovate de iluminismul epocii. Ironia.si viziunea caricaturala sunt evidente si prin onomastica personajelor. Pe de o parte, numele eroilor au rezonanta tiganeasca si efect comic: Parpangel, Ciuciu, Cacacea, Corcodel, Slobozan; pe de alta parte, numele lui Romandor sugereaza patriotismul si dorinta pentru libertate sociala si nationala a romanilor.
Adevarata izbanda a primului poet roman de talie europeana, Ion Budai-Deleanu, reiese din limbajul artistic infaptuit prin imbinarea stilului colocvial-popular cu termeni savant-neologici. Astfel\', neologismele de origine franceza \"antisambra\", \"melancolie\", \"intrigant\" stau alaturi de regionalismele \"nataraie\", \"bala\", \"cioarsa\" ori de zicale populare: \"Toate aceste nu platesc o ceapa!\".
Rima surprinzatoare prevesteste prozodia modernista a lui Todor Arghezi prin asezarea in finalul versurilor categorii gramaticale diferite. Astfel, rimeaza omonimele: substantivul \"poarta\" cu verbul \"poarta\", sau adjectiv si, respecti pronume cu nume proprii: \"misel/Corcodel\", \"el/Aristotel\".
\"«Tiganiada» este intaia mare opera de creatie romaneasca in care toate relele regimului de exploatare feudala sunt demascate cu persistenta si satirizate cu necrutatoare ironie, egalata in literatura de mai tarziu numai de un Creanga in proza si de Caragiale in teatru.\" (Al.Piru)
\"Opera de temelie pentru cultura noastra este «Tiganiada», nu numai datorita noii atitudini fata de arta pe care o incorporeaza, ci si pentru ca ea reprezinta prima mare sinteza «eu finalitate estetica a spiritualitatii romanesti si a spiritualitatii europene.\" (Ioana Em.Petrescu)
