Teogonia este un poem genealogic, de factura filozofica, in care ne este prezentata intreaga filiatie a zeitatilor grecesti, de la origine pana la intrarea lor definitiva in legenda.
Fondul poemului este mitologic. In prolog, poetul se prezinta pe sine; muzele ii cer sa cante generatiile de zeitati ale grecilor. Poemul debuteaza cu prezentarea cosmogoniei (nasterea universului). Astfel, allam ca la inceput a fost Haosul. Din el au luat nastere: Erebul (Infernul), Nyx (Noaptea), Aither (Eterul) si Heme-re (Ziua). Din Gaia (Pamantul) s-au nascut Uranus (Cerul) si Marea. Unirea dintre Gaia si Uranus a adus pe Pamant multimea titanilor, a ciclopilor si a altor uriasi, simboluri ale vanturilor si furtunilor. Ultimul dintre titani, Chronos, si-a mutilat parintele, instituindu-se stapan peste zei. Dar Zeus, fiul sau, ii va rezerva o soarta similara. Aflam in continuare despre ivirea zeilor mai mici, precum si despre diverse evenimente din viata acestora, mai cu seama unirile lor cu fapturi pamantene, din care aveau sa se nasca eroii.
