" Maitreyi" de Mircea Eliade reprezinta un roman al experientei, un exponent al autenticitatii si trairilor nemijlocite, intense ale realitatii, un roman modern subiectiv si de analiza psihologica.
Povestea de dragoste descrisa, intre Allan si Maitreyi, este considerata o "monografie a tulburarii" desfasurata de-a lungul a cincisprezece capitole. Stilul este unul original, estetica autenticitatii fiind cea care sintetizeaza problematica romanului, imbinand jurnalul, corespondenta, eseul, reportajul si povestirea la persoana I a unor experiente si amintiri ale lui Mircea Eliade. Autenticitatea romanului mai este sustinuta si de utilizarea tehnicii narative moderne si prezenta anticalofilismului (refuzarea adoptarii unei tendinte de a da expresiei literare o atentie deosebita sau excesiva), insusi naratorul declarand ca ".eu nu stiu sa povestesc. E un dar asta al povestilor. Nu-l are oricine".
Remarcabile sunt fluenta, nervozitatea tonului, eruditia, bogatia vocabularului, rafinamentul artistic si de limba, care maresc valoarea romanului.
Romanul isi organizeaza subiectul in jurul cuplului format de Allan, inginer englez, venit din Europa la Calcutta si Maitreyi, fiica inginerului Narendra Sen. Dupa perioada de spitalizare, in convalescenta fiind, Allan este invitat sa locuiasca in casa inginerului Sen, unde se imprieteneste cu fiica acestuia, o adolescenta de 16 ani (Maitreyi) pe care o cunoscuse insa dinainte, de cand el lucra in Wellesley Street, dar o considera neatragatoare. Totusi, dupa ce ajunge sa o cunoasca mai bine, intre ei se va infiripa o mare iubire, incurajata aparent de familia fetei, care insa va atrage atentia ca un mariaj intre ei este imposibil, desi Allan doreste sa se converteasca la hinduism. Acesta decide sa invete bengaleza de la Maitreyi, iar el in schimb sa ii dea lectii de franceza, atat in odaia lui cat si in camera ei, crescand astfel patima si iubirea.
Totusi, Allan este nevoit sa paraseasca locuinta, inginerul trimitandu-si familia la Midnapur pe timpul spitalizarii sale in urma unei operatii ; plecand la Delhi, la Simba, trece prin Naini-Tal unde petrece majoritatea timpului, reprosandu-si iubirea pierduta si avand-o permanent in minte pe Maitreyi, constient fiind de faptul ca nu o va putea uita niciodata.
Indurand pedepse tiranice de la tatal ei pentru ca incalcase legile traditionale, Maitreyi incearca sa forteze norocul prin toate mijloacele; daruindu-se vanzatorului de fructe, ea spera ca tatal sau sa o izgoneasca, putand astfel sa se intoarca la Allan.
Conflictul exterior al romanului se construieste in jurul europeanului Allan si bengalezul Sen, redandu-se astfel opozitia dintre libertatea dragostei si constrangerile traditionale, dar si incompatibilitatea evidenta dintre civilizatii si mentalitati insotita de lipsa de comunicare accentuata. Conflictul interior se desfasoara intre sentimentul de iubire si intensitatea lui, ca experienta definitorie a existentei, si luciditatea autoanalizei, acesta sporind impresia de autenticitate a trairilor cuprinse in acest roman.
Constructia personajelor se realizeaza intr-o perspectiva moderna, confruntandu-se doua planuri, cele doua civilizatii cu principii si valori diferite, dar si doua moduri specifice de reactie morala, Maitreyi asumandu-si vina pentru tot ce s-a intamplat, notiunea de ispasire fiindu-i organica, suportand umilinte si continuand sa traiasca in speranta ca iubirea se va implini. Allan, spre deosebire, refuza reintrarea in magia unei pasiuni devastatoare, marcat fiind de individualismul intelectualului egoist, dorind doar eliberarea din aceasta dramatica aventura, pasiunea ramanand pentru el o simpla experienta, o tendinta de multiplicare a eului.
Din punct de vedere al tehnicii de caracterizare a personajelor, predomina caracterizarea directa, prin monologul liric, autocaracterizari, introspectie (metoda psihologica bazata pe observarea propriilor trairi psihice, auto observare), dialog.
Naratorul realizeaza prin diferite tehnici mai multe portrete ale fiecarui personaj, in diferite etape ale iubirii, prin acumularea detaliilor descriind elemente de vestimentatie, detalii fizice cu nota senzuala ("cu buzele carnoase, cu sani puternici de fecioara bengaleza"), dar si evolutia lor de-a lungul intamplarilor.
Astfel, Maitreyi este un personaj exotic, un simbol al sacrificiului in iubire care traieste cu o intensitate si un farmec "de substanta tare aromitoare ca insesi parfumurile orientale". Pe de alta parte, Allan este personajul a carui conduita europeana refuza pacatul sinuciderii personalitatii prin pasiune, ratiunea facand din experienta umana un interesant material de reflexie.
Pentru crearea portretelor cat mai complexe, romanul este construit si pe baza prezentarii relatiilor dintre personaje si observatiile minutioase ale faptelor, limbajului, atitudinilor si gesturilor personajelor, toate acestea fiind trasaturi definitorii ale caracterizarilor de tip indirect.
Iubirea Maitreyi-ei fata de natura si mai anume fata de un copac este o iubire o unei fiinte naive, neinitiate in tainele iubirii si necunoscatoare a adevaratului sentiment de iubire. Puterea de sacrificiu caracteristica adolescentei dovedeste existenta unei trairi autentice, rasarita din experienta si daruire.
Roman al experientei, "Maitreyi" reprezinta, conform lui Crohmalniceanu o "revelatoare diagrama a inaltarilor si caderilor pe care o poate cunoaste iubirea intre doi oameni cu formatii sufletesti foarte diferite" si influentele pe care aceasta o are asupra fiecarui tip de caracter.
