Scriitorul, criticul si istoricul literar G. Calinescu isi ilustreaza conceptiile estetice privitoare la romanul modern in "Enigma Otiliei", respingand proustianismul promovat de Camil Petrescu si optand pentru romanul realist, obiectiv, balzacian, dar in care sunt prezente tehnici moderne, intrucat acesta sustinea ca "tipul firesc de roman romanesc este deocamdata cel obiectiv".
Factura balzaciana a romanului este data de tehnica de construire a personajului preluata de Calinescu de la romancierul francez si de temele abordate (mostenirea si paternitatea). Astfel, descrierea mediului in care traieste personajul inainte de introducerea propriu-zisa in scena a acestuia anticipeaza si ii reflecta caracterul, romanul debutand cu descrierea detaliata a strazii Antim si apoi a casei lui Costache Giurgiuveanu; starea de darapanare in care se afla locuinta si lipsa de gust a decoratiunilor indicand statutul social si trasaturile locuitorilor. Constructia personajelor marcheaza orientarea autorului spre o umanitate canonica si o psihologie caracterologica, exemplificandu-se astfel universalul existent in evenimente, optiunea pentru personajele tipologice fiind explicata de opinia criticului conform careia acesta era "un mod de a crea durabil si esential", spre deosebire de romanul subiectiv caruia ii lipseste puterea de a surprinde idei umane generale din lipsa acestei incadrari tipologice caruia sa i se inscrie o linie epica relevanta.
Romanul este balzacian si prin tema mostenirii: competitia pentru inavutire prin intrarea in posesia uni mosteniri cu scopul dobandirii unui statut social, la care se adauga si tema paternitatii, reflectata de titlul initial al operei ("Parintii Otiliei") intrucat fiecare dintre personaje determina intr-o masura destinul Otiliei, asemenea unor parinti, exprimand ideea conform careia copilul mosteneste numele, pozitia sociala si starea materiala a parintilor, trasandu-i-se astfel in linii mari destinul. Destinul multor personaje din roman este schimbat atunci cand le dispare tatal, cum ar fi Felix care este obligat sa vina in capitala pentru a-si continua studiile deoarece tutorele lui devenise Costache; Otilia paraseste casa dupa moartea tatalui vitreg Costache, iar Pascalopol ii intrerupsese studiile in strainatate dupa moartea tatalui, revenind in tara pentru a avea grija de mama sa si de mosie. De asemenea, statutul de orfan al lui Felix si al Otiliei evidentiaza lipsa de prestabilire a destinului lor, ele fiind si personaje neincadrate tipologic, Felix atingand maturitatea prin propriile experiente, iar Otilia ramanand mereu un caracter enigmatic. Ovid S. Crohmalniceanu afirma ca aproape toate personajele pot aparea in postura de parinti ai Otiliei: tatal vitreg Costache care "exercita lamentabil" acest rol, nesemnand actele pentru adoptie, desi o iubea; Pascalopol, a carui iubire fata de ea avea un caracter incert, fie viril, fie patern si chiar Aglae si Stanica care erau interesati de soarta Otiliei, fiindca ei urmareau mostenirea averii batranului in care fata juca un rol-cheie.
Un prim element de modernitate il reprezinta faptul ca actiunea se desfasoara in mediul citadin, romanul constituind o fresca a burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea, prezentand aspectele societatii sub determinare social-economica, reusita pe plan social a arivistului Stanica Ratiu dupa ce a furat banii batranului ilustrand ideea ascensiunii sociale prin mijloace imorale.
Romanul este alcatuit din mai multe planuri narative care urmaresc destinele personajelor: cel al Otiliei, al formarii lui Felix, care inainte de a-si face o cariera traieste experienta iubirii si a relatiilor de familie, al membrilor "clanului" Tulea, al lui Stanica etc.
Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea (Aglae, o femeie rea, fiind sora lui mos Costache, cu sotul Simion, bolnav mintal si cei trei copii: Aurica- tipul fetei batrane - , Titi- retardat - si Olimpia, casatorita cu avocatul Stanica Ratiu, un om fata scrupule, vesnic cautand sa puna mana pe averea lui mos Costache) pentru obtinerea averii batranului si inlaturarea Otiliei Marculescu. Al doilea plan prezinta destinul tanarului Felix Sima, absolvent de liceu la Iasi si ramas orfan vine in Bucuresti sa traiasca la tutorele sau legal, mos Costache si sa studieze medicina, indragostindu-se de Otilia. Autorul acorda interes si planurilor secundare pentru sustinerea imaginii ample a societatii citadine, pentru prezentarea acesteia intr-un mod cat mai realist.
Efectele in plan moral a obsesiei banului sunt evidentiate de competitia pentru mostenirea lui mos Costache, tipul avarului. Acesta, nutrind iluzia longevitatii si temandu-se de Aglae, desi acestea nu erau decat o masca pentru avaritie, nu pune in practica niciun proiect pentru a-i asigura viitorul Otiliei. In ciuda afectiunii sincere pe care i-o poarta, Costache amana semnarea actelor, din frica de a cheltui. Un alt "pretendent" la mostenire este Stanica, incercand toate metodele pentru a parveni, pretutindeni prezent si la curent cu toate amanuntele. Personajul sustine intriga romanului, el fiind cel care va "rezolva" conflictul averii in deznodamant furand banii de sub salteaua pe care statea mos Costache bolnav, provocandu-i acestuia moartea, dupa care o paraseste pe Olimpia, destramand familia Tulea.
