TELEGRAME - Schita de Ion Luca Caragiale, aparuta in "Universul" din 15 octombrie 1899; reprodusa in Momente si in Momente, schite, amintiri. Schita este insotita de urmatorul anunt:
"intrerup astazi scria «notitelor critice», cari vor urma in «Universul» de joia viitoare, si apoi, la fiecare doua saptamani, alternand cu alte articole independente de acea serie.
Deocamdata, iata aceste telegrame, reproduse cu cat se poate mai multa sfintenie, dupa originalele lor, si din care, desi laconice, ca orice telegrame, cititorul atent va prinde poale un inteles destul de pozitiv pentru o cronica fantazista".
Caruselul scandal-petrecere, propriu lumii caragialicne, se constata si in Telegrame, decorul politic amestecandu-sc cu cel erotic. Derularea celor douazeci si doua de secvente "telegrafice" incepe cu un text atentionand asupra unui rasunator scandal: "Onor. prim-minislru
Directoru prefecturii locale Raul Grigorascu insultat grav dumnezeu mami si palme cafine central. Amenintat moarte. Viata onorul nesigure. Rugam anchetati urgent faptu. Costachcl Gudurau, avocat, aleg. coleg. I, fost deputat".
Cuvintele acestei prime telegrame anunta o situatie de alarma civica, libertatea unui cetatean prestigios fiind grav incalcata. Alarma pare cu atat mai reala cu cat este propusa spre urgenta anchetare celor mai inalte foruri administrative.
Cine ar solicita pe insusi seful guvernului, transmitandu-i o falsa alarma, daca nu eventual un imbecil sau prea viclean, care s-ar scandaliza in revarsari grotesti, pentru a provoca, indiferent cum, luarea aminte si a fi intrebat ce vrea. Comportamentul lui Costachel Gudurau este inselator si ambiguu; este el un personaj intr-adevar scandalizat, o victima nevinovata a rautatii semenilor, invocand salvatoarea ocrotire a celor de "sus" sau, dimpotriva, un cautator de scandal cu "lumanarea", cultivandu-l cu o anumita intentie "politica"? Suntem ori in fata unui justificat scandal ori in fata unei imposturi voit exagerate, ca sa se auda in tot "universul".
Originea acestui precipitat de vorbe scandalizate din prima telegrama se plaseaza in centrul orasului X, Ia cafenea; intr-o atmosfera aparent destinsa, de dupa-amiaza duminicala, localul este pun de barbati care petrec. La o masa, directorul prefecturii. Raul Grigorascu, joaca incordat table, avand ca partener un subaltern.
Urmarit de ghinion, pierde. La alta masa, Costachel Gudurau, fost deputat, actualmente in opozitie, face figura discordanta, "critica guvernul in gura mare", vizibil vexat de petrecerea celorlalti, dar mai ales de a celui care, in cafenea, reprezinta chiar guvernul, directorul Raul. Care ar putea fi motivul scandalului dezlantuit intre acestia doi peste cateva clipe? Unul politic, intre fostul deputat si detinatorul puterii locale? Asa s-ar parea. In plina petrecere, pierzand la table, Raul (jrigorascu scapa o injuratura de inima albastra, evident fara adresa. Gudurau o ia ca pentru sine si repede, fara explicatii "sculat si apostrofand directorul strigat ba pe a mati si ridicat bastonu
Agrisorul plecat injurand guvern de banditi".
Dar acest scandal se arata a fi si efectul unui motiv amoros. Madam Alenaisa Perjoiu, divortata recent de Albert Gudurau, nepotul scandalizatului (sau al scandalagiului) a devenit intre timp amanta directorului prefecturii si, dupa cate se pare, ii va fi sotie. Ansamblul "telegramelor" este o punere in tema asupra scandalului, a evolutiei si a permutarii lui in petrecere prin folosirea unei ingenioase tehnici a scriiturilor paralele, reflectand simultan, ca niste oglinzi puse in unghiuri diferite, mersul comic al naratiunii. Distingem astfel trei unitati narative, ale caror semnificatii fundamentale sunt - in raport cu scandalul - alarmanta, contracaranta si decizionala. Acestor trei unitati narative le corespund cele trei grupuri de personaje implicate concomitent in scandal, si anume: grupul care il declanseaza, grupul care riposteaza, format din Raul Grigorascu si procuror, si grupul celor care hotarasc aplanarea litigiului. Jocul ambiguu al celor trei unitati narative lumineaza, amesteca si intuneca alternati"-;.. Telegramele Guduraiilor semnifica o stare de alarma socio-politica intolerabila ("oras stare asediu"); telegramele procurorului inverseaza aceasta semnificatie, propunand in Iocu-i un conflict de interese banesti, politice si amoroase. Sensul conflictului este diminuat, scandalagiii sunt facuti inofensivi si pusi sa se sarute public cu rivalul:
"Pupat toti in piata endependenti".
E din nou liniste in oras. Adversarii se imbratiseaza in aceeasi piata unde se ciomagisera cu catva timp in urma. O petrecere intre fostii inamici e ca si iminenta.
Ea se si anunta prin logodna dintre Raul si Atenaisa. De ce s-au certat si care e mobilul impacarii isterizatilor din orasul X? Este Gudurau intr-atat de preocupat de onoarea nepotului, parasit de nevasta pentru directorul prefecturii? Sa reamintim ca scandalul izbucneste intr-un moment premergator alegerilor electorale. Gudurau este un fost deputat, un fost ales, avand nostalgia rangului pierdut si iritarea celui care nu figureaza pe lista viitorilor candidati. El se scandalizeaza injurand guvernul, considerandu-se un nedreptatit politic, un ignorat de cei care l-ar putea ajuta sa-si faca un "viitor", printre ei ailandu-se si Raul Grigorascu.
In comportamentul scandalizatului Gudurau se intrevede miza unei compensatii, iar in pupaturile generale se ghiceste ca "metoda" Iui a dat roade. Ultima telegrama a infriguratului ciclu are caracterul unei poante: murind avocatul local al statului ("fatalitate"!), procurorul care servise cu "zel si activitate" la potolirea scandalului se simte indreptatit sa ceara pentru sine postul ramas vacant. Nu i se da, caci s-a ivit un concurent, nu altul decat omul pe care il "lucrase"
(alta "fatalitate"), adica numitul Costachel Gudurau. La recomandarea, insotita de asigurari de credinta ale solicitantului, semnata de fostul sau dusman si actual amic, directorul Raul Grigorascu, febrilul Costachel intra in grija statului. Scandalul sau nu s-a consumat in zadar.
