publicat in anul 1872.
Romanul Minunatele ispravi ale lui Tartarin din Tarascon (titlul complet al lucrarii) face parte dintr-o trilogie care mai cuprinde Tartarin in Alpi (1885) si Port Tarascon (1890).
Autorul, cultivand "povestirea vesela", a imortalizat un personaj extrem de simpatic: tipul meridionalului fanfaron si visator.
Tartarin locuieste la marginea targului Tarascon, intr-o vila tipic tarasconeza, cu o gradina plina de plante exotice (cocotieri, bananieri, palmieri si un baobab) rasadite in ghivece de flori.
Tartarin are in locuinta sa o sala plina cu arme de tot soiul (carabine, pusti cu teava lunga, pusti cu patul scurt, cutite corsicane, cutite-revolver etc), caci in Tarascon el este considerat cel mai mare vanator si idolul locuitorilor. Acestia trageau numai in sepci ori caschete aruncate cu dibacie in aer.
Imaginatia bogata a teribilului vanator este incitata de aparitia menajerei Miltaine, cu un leu din Atlas. "intrevederea" cu teribilul animal il determina pe Tartarin sa ia mareata decizie de a pleca la vanatoare in Africa.
Echipat pe masura, pleaca incurajat de admiratia tarasconezilor si traverseaza Mediterana pe pachebotul "Zuavul", ajungand in Algeria.
Nenumarate si extraordinar de amuzante vor fi ispravile sale: impusca un biet magar, pentru care va plati stapanului sau 200 de franci; insotit de printul Gregory de Montenegro, omoara un leu orb si imblanzit, trimis la cersit.
Dupa o serie de aventuri nefaste, ramas fara arme si bagaje, insotit de o camila cu o cocoasa, ce prinsese drag de teribilul vanator, se intoarce in Franta, fiind primit cu mare bucurie de farasconezii care abia asteptau sa le povesteasca minunatele ispravi de pe acele meleaguri indepartate.
Stilul alert al scrierii si pitorescul intamplarilor au facut ca romanul Tartarin din Tarascon sa fie socotit drept o adevarata capodopera a literaturii universale.
