STIRI DESPRE VICTOR VALERIU MARTINESCU - Antologie din poezia lui Victor Valeriu Martinescu, alcatuita si prefatata de Ion Pop si publicata la Editura Cogito din Oradea in .
Cuprinde versuri din volumul de debut Cele dintai stiri despre Victor Valeriu Martinescu (1933) - aproximativ jumatate din sumarul editiei originale - si preia integral cuprinsul volumelor Astazi Victor Valeriu Martinescu la 33 de ani (1944) si Romania mea (1945).
Sub titlul Mestesugul de a scrie, se adauga sapte articole publicate de autor intre anii 1930-l937, in "Limba romana", "Meridian", "Observatorul", "Cruciada romanismului", "Romania agricola".
O nota a autorului din volumul de debut precizeaza ca "Aceasta scriere a fost alcatuita intre 1928-l931 si definitivata in toamna anului 1933, cand s-au tras, ca o constituire de editie princeps, numai 31 exemplare la «Gestetner» si 150 exemplare la tipar - si toate acestea hors commerce, din motive strict personale si la indemana oricui de priceput si de patruns, dat fiind nivelul de intelegere pur intelectuala si spirituala al publicului cititor de ieri, de azi si de totdeauna".
Poeziile au fost tiparite direct in volume. Poetul, cunoscut in mediile boemei bucurestene sub porecla de "Marele Contemporan", si-a tiparit cartile pe cheltuiala proprie, in tiraje si cu o difuzare foarte reduse, ramanand pana la sfarsitul vietii (1994) un marginal.
"Avangardist de unul singur", cum I-a numit prietenul sau, poetul Stefan Baciu, Victor Valeriu Martinescu are toate atributele poetului nonconformist, proclamate si in articolele sale literare.
In definitia sa, poetii sunt "agenti patogeni ai carnurilor burgheze", "unicul scop al poeziei" fiind acela de "a fi sincer, de o sinceritate maladiva, subversiva".
Prezentandu-se in "redingota de beligerant beletristic", el evoca posibilitatea de a "incendia legea bunelor moravuri literare", privilegiaza primatul trairii ("toate clipele merita a fi traite iar viata trebuie sa o gusti pe toate laturile ei") in raport cu "literatura" care o "osifica" in poem, respinge "inflatia intelectua-lizarii" si indeamna "cea mai biologica dintre generatii" sa se orienteze spre "tot ce e puls si viata organica".
Sunt idei foarte apropiate de cele profesate in aceeasi epoca de Geo Bog/.a, fara sa fie vorba de o influenta propriu-zisa, caci incercarile poetice de adolescenta ale lui Victor Valeriu Martinescu le anuntau deja. Retorica manifestelor avangardei nu lipseste nici in caracterizarea propriei personalitati "temperament de baricada, constient de inutilitatea scniimenlelor omenesti, frondeur din cea mai de rasa pulpa", "teribil poem al tuturor anotimpurilor", "spirit divers, cursiv, rascolitor ca o sonda"; despre prima sa carte de poeme afirma, "fara nici o exagerare si pic de reticenta", ca "alcatuieste evanghelia spiritualitatii tinerei generatii, a tuturor tinerelor generatii"
Sunt atitudini care-l leaga pe Victor Valeriu Martinescu si de spiritul "generationist" al anilor '30, dominai de obsesia autenticitatii si "trairii"
(M. F.liade, E. Cioran, M. Vulcanescu).
Prefata la Cele dintai stiri ofera variante ale acestor propozitii programatice, accentuai retorice, pline de majuscule, adresate simbolic "Dumnezeului prebiblic", exaltand eternul feminin ce devine "eva multicellulara ca o dragoste a sufletului cel vesnic suflet" si "contemporaneitatea permanent viitorica":
"Eu (Trup, Adevar si Evidenta laolalta), contemporaneitatea in spatiu, om mic la vremea marc a lumii, si Celalalt (Spirit, Negatie si Certitudine laolalta), victor valeriu martinescu, contemporaneitatea in timp, om mare la vremea mica a lumii, te admitem, te recunoastem numai impreuna fiind".
Ceva din aceasta retorica trece in versuri, si mai ales in poemul-manifcst care inchide cartea, Eu si Victor Valeriu Martinescu, text de respiratie whitmaniana, unde "sensibilitatii ideatrice" a omului i se opune "aerul liber care ne invata sa coboram in viata cotidiana".
Logica, intelectualismul, metafizica, livrescul sunt respinse, in numele freneziei trairii, a "tot ce e autentic, nelegitimat si de sine statator".
Din perspectiva sa - cu accente dionisiac-nietzscheene - omul "nu vrea logica, vrea betie, alcool: sa iubeasca, sa iubeasca.
in loc de logic, aduceti cupe si-i turnati alcool: iubirea", iar poetul e "un imens strigat din multime catre omenesc".
Celelalte "stiri" vorbesc despre un poet care-si contureaza viziunea la confluenta dintre bacovianism (fara notele simboliste, ci marcat de interesul pentru "omul concret", margi-nalizat, devenit, cum spune un titlu de poem "o cifra mai mult din imensa turma") si starea de spiril avangardista. Victor Valeriu Martinescu este, de fapt, primul poet pentru care Bacovia devine un fructuos punct de plecare pentru propriul discurs, printr-o recontextualizarc care-l confrunta cu sensibilitatea generatiei tinere a momentului. Numeroasele formule si parafraze de sursa bacoviana (v. "O tuse democrata piepturile seaca", "Nimicnicia dulce ma prinsese pe strazile orasului enorm", "in orasul acesta // orice miscare se spune ca e 'timpuri noi1 si luata in vedere", "o ora concreta de dureros humor") ilustreaza un dialog inter-textual care potenteaza expresionist imagini si atitudini ale maestrului ("La portile lumii robii cerului si ai pamantului cu muschii de fier
rad mondial si aproape"), radicalizand limbajul revoltei in sens avangardist:
"Si de toata aceasta rana a foamei, democratic deschisa si fara leac,
Dumnezeul continentelor, prin guvernele statelor, nu pomeneste nimic - in nici un vers,
numai civilizatia aici cum pute asa miroase // aici pana si stelele cerului s-au preacurvit
si au devenit savante la Universitati si Academie").
Uneori, in acest dialog Bacovia se intalneste cu Arghezi ("Acum in inimi si-n cer trebuie sa fie foarte tarziu
Si numai eu vad in fiecare vorba o problema sociala"), discursul acestuia din urma fiind deviat catre cotidianul prozaic si "subversiune", ca in versurile urmatoare, ce deformeaza un ecou din Morgenstimmung:
"Un cetatean beat si-a trimis cantecul in mine,
Cantecul lui s-a risipit in mine in acelasi timp cu un gand subversiv".
Afinitatile cu Geo Bogza, cel din Jurnal de sex si Poemul invectiva, se vad imediat, in sfidarea brutala a conventiilor sociale si poetice in numele unei energii vitale irepresibile, al unei senzualitati provocatoare, al amintitei "sinceritati subversive" a confesiunii (Bogza vorbea, in aceiasi ani, despre "poeme corosive"):
"masculul milenar cu creierii ravasiti de tinerete si asteptari" ori "antropoidul din mine (care) azi-noapte la o sclava a pamantului a intarziat" sunt rude poetice cu redactorul de la revistele "Urmuz" si "unu".
Un poem precum Metapsifiica ii ilustreaza perfect similarul orgoliu in infruntarea tabu-urilor sociale si estetice; constatand ca "Fiecare din noi are momentul sau psihologic // de geniu si de vita incaltata,
de canalie si de Dumnezeu" si ca "in fiecare din noi
bestia milenara
masiva si incorijibila,
face hau-hau", poetul nu ezita se recurga Ia gestul insultator si obscen:
"in ce ma priveste // ma urc pe-un varf de fir de iarba
si ma fluvii pe omenire
si ma fluvii pe tot ce omenirea are mai tabu" In acest amalgam de stari si de atitudini nu lipsite de teatralitate, retorica "generationista" a lui Victor Valeriu Martinescu anunta programul nco-avangardist al anilor '40, ilustrat de D. Stelara, Geo Dumitrescu, C. Tonegaru, Ion Caraion, Ben. Corlaciu. Formula "generatiei de sacrificiu", folosita in legatura cu acesti poeti, apare si intr-o pagina a cartii sale:
"Generatia mea «de sacrificiu», generatia mea fara succes" Peste un deceniu, in cele trei poeme cuprinse in placheta Astazi v. v. m. la 33 de ani dezvolta programul afisat la debut, inscriind versurile sub semnul freneziei vitaliste si al deschiderii spre Totalitate, trimitand la elanul dionisiac nietzschcan. Anda Ana Sangeorgeana si Coca Paraskiva Obada (din poemele cu aceste titluri) sunt ipostaze ale invocatei, mai devreme, "eva multicellulara", iar poetul indeamna din nou, in ample versuri discursive si cu o puternica infuzie programatica, la o comunicare nelimitata cu universul elementar, cu o "prospetime primitiva".
Eul poetic se defineste ca fiind "omul-cosmos, omul-eu insine, omul prezenta de imensitate", in al carui "continent"
(care e poemul) se realizeaza "milioane de raporturi, milioane de relatii, intr-un singur raport, intr-o singura relatie".
Figura Marelui Contemporan reapare ca emblema a acestei subiectivitati dinamice si "pretutindenare":
"Sullctul meu?
marele contemporan, acest Verb prezent in toate timpurile deodata,
insasi Viata in Mars".
Patosul imnic al confesiunii iubirii (mai ales in versurile dedicate "femeii cerului de peste munti", Andy Anna Sangeorgeana), ce proiecteaza gestul cel mai obisnuit pe un orizont cosmic, solemnitatea studiata a dictiunii, cateva metafore inspirate, carora li se creeaza un amplu spatiu de reverberatie, lac ca zgomotul rostogolirii conceptelor sa fie mult atenuat aici in profitul poeziei autentice.
Nu mai putin patetic este poemul in treisprezece secvente Romania mea (1945), care face din "Poetul camarad Walt Whitman" un model major si inlocuieste prin accente solemne de oda mai vechile gesturi de nesupunere ale avangardistului, ce elogiaza acum valorile spiritualitatii nationale, in chip de "Cavaler al ordinului Cunoastere si Umanitate":
"Tara cu nervi tari si cu ultraviolete in priviri,
Tara cu cel mai sanatos sistem nervos din Europa,
Tara cu sufletul un dodeeaedru romboidal,
Tara unde Vazutul si Nevazutul isi petrece totdeauna vacantele,
astazi momentul tau e plin de Tine si a sosit".
intr-un discurs plin, din nou, de majuscule, cu o frazare ampla si solemna, suilul liric adevarat, amenintat adesea, isi regaseste totusi frecvent forta de convingere. Foarte numeroasele versuri posterioare acestui moment de abandonare a frondei avangardiste, ramase in marea lor majoritate in manuscris, vor continua acelasi tip de discurs.
