"Vestitul Janos, mascariciul cocosat si schiop al gazdei, tot asa de bine afumat, ii imbrancea si ii indemna plin de voie buna sa nu se lase, in timp ce lautarii ziceau inadins Cantecul nebunului, o poveste de pe Somes despre un ostean care face terci pe toti dusmanii sai.
- Arde-l la scafarlie! se rasti cocosatul la Mikes, zornaindu-si tichia cu clopotei si impungandu-l cu batul sau de lemn aurit, impodobit cu ate si carpe. Sleieste-l de pereti!
- Taca-ti gura, pocitanie nenorocita! se rasti Mikes de parc-ar fi vrut sa-l striveasca.
- Unii sunt pociti la trup, altii la suflet! dadu mascariciul cu batul pe la nasul lui Mikes de parca ar fi intaratat un dulau.
Mascariciul, care era mic si nebagat in seama, trecuse la spatele lui Mikes si ii furase sabia. Alerga acum schiopatand bucuros prin incapere, in hazul nebun al tuturor celor de fata, isi zanganea clopoteii de la straie, scotea limba si se scalambaia plin de ifose, ca un nobil adevarat. Mikes il privea, cu ochii inrositi, fara sa aiba puterea de a se duce dupa el. Betivaneala il ingreuia."
