Romanul este o suma de tipuri umane: un avar, o fata enigmatica, un tanar cinstit si ambitios, un mosier rafinat, o "baba absoluta", un idiot, un parvenit, si asa mai departe!
Stanica Ratiu este un personaj caruia scriitorul ii confera un rol activ in desfasurarea epica, el fiind acela care, in final, schimba cursul vietii majoritatii personajelor romanului. Este un parvenit de tip nou, produs al societatii inceputului de secol XX, societate care aspira spre modernitate. Vechile metode care ii ridicasera pe scara ierarhiei sociale pe Dinu Paturica sau Tanase Scatiu nu mai corespundeau noului stadiu de dezvoltare a societatii burgheze de la inceputul secolului, a carei schelarie devenise tot mai complicata.
Demersul narativ al romanului desavarseste un personaj foarte complex, al carui echivoc psihologic pune cititorul in deruta. Ca si alte personaje ale romanului, Stanica este dornic de a se imbogati, de aceea trebuie inteles, inainte de toate, prin prisma preocuparilor lui de a face avere.
Pentru Stanica, produs tipic al societatii in care traieste, banii reprezinta totul: temelia unei casatorii bazata pe "dragoste si fericire", renu-mele in cariera de avocat, succesul in viata politica si in societate.
Provenind dintr-o familie ce numara foarte multe rude intre care s-au impartit diferitele mosteniri, avocat fara procese, lipsit practic de orice mijloace de trai, Stanica s-a casatorit cu Olimpia, de la care spera sa obtina o avere multumitoare. Scriitorul ni-l prezinta de la inceputul romanului in disputa pentru mostenire cu clanul Tulea. Stanica, un barbat "de o sanatate agresiva", cu "parul mare si negru, foarte cret si cu o mustata in chip de musca", imbracat "intr-un costum de soie-ecrue deschis", purtand o cravata infoiata ca "o lavaliera", isi face aparitia impreuna cu Olimpia in salonul casei din str. Antim, unde se adunasera toti ceilalti in acea seara de vara, cu scopul de a-I determina pe socrul sau, Simion Tulea, sa-i dea partea de avere promisa.
Ca si in cazul celorlalte personaje, scriitorul prefigureaza un tip in ceea ce are el esential. infatisarea si tinuta vestimentara este a unui om de lume, in pas cu moda, a carui deplina siguranta reiese si din gesturi, miscari, dar principala modalitate de a se impune ramane vorbirea sa: "Stanica vorbea sonor, rotund, cu gest artistic si declamator".
Portretul schitat in primele pagini din acest unghi este amplu nuantat pe parcursul naratiunii. Stanica pare ca nu savarseste ceva anume pentru a se imbogati (Dinu Paturica si Tanase Scatiu urmeaza un plan foarte riguros, premeditat, pentru a-si atinge scopul). Ca si in cazul Aglaei, de multe ori eforturile lui se desfasoara in gol. Stanica nu intrevede, cel putin pana la un punct, care ar putea fi modalitatea de a se imbogati, el asteapta "lovitura cea mare care sa-i schimbe cursul viefiF. De aceea alearga dintr-un loc in altul, colporteaza stiri, da sfaturi, face promisiuni pe care nu le poate onora, pune la cale tot felul de aranjamente, se amesteca in viata particulara a tuturor, fiind inepuizabil. Pentru toate acestea, are la indemana o singura arma: teribilul flux verbal.