Opera sa capitala, Pe drumuri de munte, publicata in anul 1914, cuprinde insemnari de calatorie ale scriitorului, cuprinzand volumele Amintiri dintr-o calatorie si in muntii Neamtului.
Cel dintai tablou al fragmentului incepe cu descrierea unei dimineti in munti. Desteptat dupa o noapte care i s-a parut scurta cat "o clipa", calatorul constata ca soarele fusese cu "mult mai harnic" decat el, caci rasarise de mult, "se inaltase pe ceruri, in varful degetelor", de unde il privea pe furis.
Natura nu se trezise inca la viata, continua sa se afle intr-o stare de somnolenta, sugerata de .focul somnoros", de Pisicuta (iapa naratorului), care "dormita pe toate cele patru picioare ale sale", de vantul care "nu si parasise inca culcusul sau, spre a invia codrii adormiti".
Calatorul cuprinde cu privirea intreaga priveliste intr-o imagine panoramica, cercetand "desertul inalt" si "vaile adanci", "intinderea cerurilor pana la cele mai departate margini ale sale". Aceasta priveliste grandioasa si solemna este una lipsita de miscare, "maretia si sublimul fiind la Hogas de natura statica" (Serban Cioculescu).
in cel de-al doilea tablou Calistrat Hogas descrie o zi fierbinte de vara. Din momentul in care soarele ajunge "in rascrucea cerurilor", caldura devine " ucigator de arzatoare".
intreaga natura pare a fi cuprinsa de "o ploaie de foc mistuitor", iar pamantul, "cufundat intr-o genune de flacari". Codrii se zbat neputinciosi si "tipa de usturime", greierul, "cantaret neobosit al zilelor de vara", s-a retras, istovit, sub umbra ierburilor, gaia nu mai spinteca vazduhul cu tipetele ei, norii s-au retras si ei, ne-maiindraznind "sa brazdeze () inaltimile aprinse ale imparatiei Jocului". Viziunea este, asadar, apocaliptica.
Cea mai impresionanta ramane descrierea naturii dezlantuite. Calator experimentat, Calistrat Hogas stie sa descifreze semnele prevestitoare ale furtunii.
Caragiale considera ca episodul furtunii din in Muntii Neamtului este comparabil cu Furtuna lui Shakespeare.
Furtuna incepe de indata ce pe cer isi fac aparitia " nenumarate gramezi vinete de nouri posomorati, cu frunti indraznete si amenintatoare".
Totul capata dimensiuni apocaliptice, terifiante: un tunet razlet rascoli clocotitor nemarginirile rotunde, uraganele umplura jgheaburile largi ale muntilor, viforul "suiera si urla", vazduhurile ,Jierbeau", cerurile "clocoteau", pamantul intreg "se cutremura" inspaimantat.
intregul spectacol este impresionant. Pentru realizarea acestuia autorul recurge la o avalansa de imagini vizuale si auditive, la epitete cu valoare superlativa, la comparatii ramificate si, mai ales, la folosirea verbelor la timpul imperfect plural (tremurau, fierbeau, clocoteau
etc).
in vadit contrast cu imaginea terifianta a furtunii sta celalalt tablou al naturii, surprins dupa furtuna.
Natura pare a se fi trezit din nou la viata, regenerata, mai proaspata si mai frumoasa ca oricand. Perdeaua neguroasa a norilor a fost indepartata, in locul acesteia ivindu-se "o poarta de senin limpede".
Mare iubitor al naturii, pe care reuseste sa o descopere in toata splendoarea si misterul ei, Calistrat Hogas "a pus in paginile lui numai lumina si viata, numai soare si bucurie - a pus toata taina muntelui si tot albastrul cerului moldovenesc" (Garabet Ibraileanu).
