Opera sa capitala, Pe drumuri de munte, publicata in anul 1914, cuprinde insemnari de calatorie ale scriitorului, cuprinzand volumele Amintiri dintr-o calatorie si in muntii Neamtului.
Cel dintai tablou al fragmentului incepe cu descrierea unei dimineti in munti. Desteptat dupa o noapte care i s-a parut scurta cat "o clipa", calatorul constata ca soarele fusese cu "mult mai harnic" decat el, caci rasarise de mult, "se inaltase pe ceruri, in varful degetelor", de unde il privea pe furis.
Natura nu se trezise inca la viata, continua sa se afle intr-o stare de somnolenta, sugerata de .focul somnoros", de Pisicuta (iapa naratorului), care "dormita pe toate cele patru picioare ale sale", de vantul care "nu si parasise inca culcusul sau, spre a invia codrii adormiti".
Calatorul cuprinde cu privirea intreaga priveliste intr-o imagine panoramica, cercetand "desertul inalt" si "vaile adanci", "intinderea cerurilor pana la cele mai departate margini ale sale". Aceasta priveliste grandioasa si solemna este una lipsita de miscare, "maretia si sublimul fiind la Hogas de natura statica" (Serban Cioculescu).
in cel de-al doilea tablou Calistrat Hogas descrie o zi fierbinte de vara. Din momentul in care soarele ajunge "in rascrucea cerurilor", caldura devine " ucigator de arzatoare".
intreaga natura pare a fi cuprinsa de "o ploaie de foc mistuitor", iar pamantul, "cufundat intr-o genune de flacari". Codrii se zbat neputinciosi si "tipa de usturime", greierul, "cantaret neobosit al zilelor de vara", s-a retras, istovit, sub umbra ierburilor, gaia nu mai spinteca vazduhul cu tipetele ei, norii s-au retras si ei, ne-maiindraznind "sa brazdeze () inaltimile aprinse ale imparatiei Jocului". Viziunea este, asadar, apocaliptica.
