Scriitori romani din Macedonia
Teodor Atastasiu Calioti
protopop si profesor in orasul Moscopole, e cunoscut prin doua lucrari filologice: una in limba greaca moderna intitulata ?, din 1760, alta ?, publicata in Venezia la 1770: dictionar de 1170 cuvinte in limbile greaca, romana si albaneza, cu un "abecedar" grec pentru inlesnirea celor nevoiti a inta greceste.
Constantin Hagi-Cehani
originar tot din Moscopole, poseda cunostinte solide si riate. El comunica lui Thunmann notiunile ce-a raspandit despre originea, poporatiunea, limba romanilor si albanezilor din Macedonia.
Michail G Boiagi
Cel mai fertil scriitor fii Michail G. Boiagi. Nascut in Buda pe la 1780, dintr-o familie macedo-romana silita acolo isi facu studiile in scolile din Buda si isi apropie deplina cunoastere a limbilor romana, germana, sarba si greaca. Pentru eruditiunea lui fu numit, pe la 1808, profesor de limba neo-greaca in scoli din Viena, unde functiona pana dupa 1830. Dupa ce se retrase din cariera didactica, se aseza in Italia si petrecu in stranse relatiuni cu ducele de Luca pana la finele vietii (18). Dintre manuscrisele Iui, o parte s-au perdut, iar cate au ramas in biblioteca ducala din Luca. Dintre operele-i publicate cunoastem pe cele urmatoare: Romanuiche oder Macedonowlachische Sprachlehre, gramatica
macedo-romana, tiparita la Viena, la 1813 , si retiparita de Constantin Negri in Bucuresti, la 1863, cu o prefata de Dimitrie Bolintineanu . Dupa dansa, I. C. Maxim compuse la 1862 a sa Rapeada idee de gramatica macedo-romaneasca . E insemnat Engeliul comentat in "Gramatica" lui Maxim.
Orbis pictus de Amos Commenius, tradus in zece limbi (latina, franceza, italiana, daco-romana, macedo-romana, neo-greaca, rusa, sarba, ungara, germana), lucrare anuntata in Viena la 1819.
Kurzgefasste neugrichische Sprachlehre, prescurtare din gramatica neo-greaca, tiparita-n Viena, la 1823, pentru tinerii greci si germani.
Scriitorii din Transilnia in secolul XVIII
Pe cand regimul fanariotic din Muntenia si Moldo se silea a deznationaliza pe romani prin toate modurile posibile; pe cand limba greaca se auzea singura in saloane, in familiile culte, in administratiune, in scoli si biserica, in Transilnia apar mai multi barbati de talent, care lupta cu putere in contra ignorantei si fortei brutale spre a raspandi ideia de nationalitate. intre acestia, merita sa mentionam pe cei urmatori:
Episcopul Inocentiu Micul (Clein)
trimise la Roma, pentru a se instrui, mai multi tineri, intre care fura Aron Caliani si Grigore Maior.
Grigore Maior
fu primul profesor de limbi si de stiinte in scoala romana ce se infiinta la Blaj in anul 1754. Cu toate proandele si piedicele puse de inamicii romanilor, peste 300 intatori conduceau Scolile din Blaj, carora episcopul Aron le inlesnea toate necesariile pentru hrana si intatura. Aceste scoli, impreuna cu institutele din Roma si din Viena, luminile filosofice si reformatoare ale secolului XVIII, patronarea stiintelor de catre imparatul Austriei Iosif II, atat de binevoitor romanilor, detera nastere ilustrilor scriitori din aceasta epoca. El se distinse intre anii 1772 si 1782 ca archiepiscop in Blaj, continuand tiparirea cartilor bisericesti, luptand pentru cultura la care ajunsera romanii in aceasta epoca, lasand, in fine, o patriotica fundatiune dintr-ale [caror] fonduri s-au intretinut si se intretin la studiu multime de tineri fara mijloace, deveniti teologi, medici, juristi efc.
Episcopul Vulcan
din Oradea-Mare, patron si amic al scriitorilor precedenti, fu contimporan cu mitropolitul Moldovei Iacov, si dansul din Transilnia.
Samuel Vulcan (1758-l839)
se nascu la 1758 in Blaj, unde dobandi cunostintele elementare si urma cursurile gimnaziului din localitate. D-aci trecu la liceul din Oradea-Mare, apoi intra in seminarul "Santa Barbara" din Viena s-aci nu numai ca intr-un an termina cursurile de filosofie si teologie, dar mai dobandi deplina cunostinta a limbilor germana, franceza si italiana. La 1806 fii desemnat ca episcop in Oradea-Mare. El fu hirotonit in 1807 la Blag de catre episcopul Ioan Bob. El nu numai ca acorda lui G. Sincai azil si consolatiune, ci, cu propriele-i spese, trimise mai multi tineri la studiu in universitatile Europei, tipari diferite scrieri romane, fonda gimnaziul din Beius si alte donatiuni meritorii. G. Sincai spune ca in anul 1802, pe cand Samuel Vulcan era numai canonic zuse la dansul un volum intitulat Conciuni dogmatice-morale, prescris si gata de tiparire. Desi aceasta sectiune nu o posedam, totusi, intr-o istoria a literaturii merita sa se transmita posteritatii, memoria acelora care, neputand produce ei insisi, ajuta pe altii si dau astfel o puternica impulsiune culturii si lucrarilor de loare.
Ignatiu Darabontul
fu, impreuna cu Vulcan, bun si zelos episcop in Oradea-Mare, patron si amic al celor mentionati, contimpuran cu mitropolitul Iacob din Iasi, si dansul din Transilnia. Pe la 1802 dete azil lui George Sincai.
George Farkas,
canonic din Oradea-Mare, barbat erudit, care pe la 1802 - cand il vizita George Sincai - se ocupa continuu cu citirea si scrierea. Si mai zuse la dansul mai multe lucrari, gata de a fi tiparite, precum un Comentariu in Testamentul nou, doua tomuri dintr-o Istoria bisericeasca universala, iar la 1802 scria o noua opera, Comentarea Psalmilor lui David.
Samuel Clein sau Micul.
Nepot al episcopului Inocentiu Clein, Samuel se nascu la 1745 la Sad (scaunul sasesc al Sibiului). Dupa ce inta in seminarul din Blaj, se calugari la 1672 in manastirea din Blaj, unde stete pana la 1766. Pentru deosebita-i diligenta, fu trimis la Viena cu spesele statului, ca sa invete teologia in colegiul pazmanian. La intoarcere fii numit profesor de matematica si morala in seminariul din Blaj. In primara anului 1773 insoti la Viena pe Grigore Maior, episcopul Blajului, si fu numit director de studii (proefectus studiorum) al seminarului general greco-catolic din Viena, zis al S[fin]tei Barbare. Aci functiona pana la 1782. La 1783 se retrase la manastirea din Blaj, ocupand diferite functiuni clericale si consacrandu-se traducerii, compunerii si publicarii de carti. Fiind de o constructiune fizica foarte debila, spre batranete duse o viata linistita, vizitand din cand in cand pe episcopul din Oradea-Mare. La 1798 fu dat in judecata de superiorul manastirei sub pretestul ca voia sa treaca la ritul ortodox neunit. La 1803 fu numit revizor si cenzor al cartilor ce se tipariau in tipografia universitatilor din Buda, functiune pe care o pastra pana la moarte, 13 mai, anul 1806.
Parintele Samuel Clein dezvolta o neobosita activitate pentru filologie, istorie si teologie. Operele lui sunt cele urmatoare:
A) Tiparite
1. Elementa linguae daco-romanae sive lachicae. Vin-dobonoe, 1780, prima gramatica romana in Transilnia. Caci cea d-intai fusese cea de la 1777., lucrata in colaborare cu George Sincai. [Viena, Tip. Kurzbek, 1780, reed, fragm. in Arh. 1869, 29-30, 1871, 31] n. ed.
2. Dissertatio canonica De matrimonio juxta disciplinam graecae - orientalis ecelesiae ab Sam. Clein de Szad, dioceseos fogasiensis in Transylnia prosbytero elin seminario generali coesaro-regio greco-catholicorum Vindobonesi ad S. Barbaram, studiorum proefecto, con scripto. Vindobonoe, 1781 [Viena].
3. Dissertatio De jejuniis groecoe orientalist..] Vindobonoe, 1782. A II[-a] editiune, tradusa romaneste, se tipari la Buda in 1828, fara numele autorului si traducatorului.
4. Propovedanie sau intaturi la ingropaciunea oamenilor morti. Blaj, 1784 in 4°.
5. Biblia, Sacram utrinsque Testamenti Scripturam, tradusa romaneste din limba greaca si tiparita-n Blaj la 1795. Unii psalmi, ca esemplu al, care incepe cu versetul "La raul Vavilonuiui" sunt reprodusi fara modificare dupa Psaltirea tiparinta-n Bucuresti la 1756. A doua editiune aparu la St. Petersburg in 1819.
6. Logica, traducere dupa Baumeister, in 8 . [Buda, Tip. Universitatii, 1799.] n. ed.
6 bis. Teologia moraliceasca. Blaj, 1796, volum in 4 .
7. Ethica sau filosofia practica. Buda, 1799: traducere dupa Baumeister.
8. Dreptul firei sau legile firesti, traducere tot dupa Baumeister facuta in Blaj la 1787 si in Sibiu la 1800, in 2 tomuri 8°.
9. Acaftist. Sibiu, 1801.
10. Teologia dogmatica si morala. Blaj, 1804. [1801] n. ed.
11. Istoria lucrurilor si intamplarilor romanilor, ramase marc parte in manuscris si din care unele extracte au aparut in Calendarul din Buda pe 1806.
Operele nepublicate de autor in viata si ale caror manuscrise se gasesc in biblioteca seminarilor din Oradea-Mare si Blaj sunt cele urmatoare:
1. Scurta cunostinta a istoriei romanilor (Brevis notitia historiae Valachorum, ab origine gentis usque saeculum XVIII) in limba latina, ramasa intr-un manuscris din 1800.
2. Dissertatio De statu et politia religiosorum et monachorum orientalis ecelsiae (in limba latina).
3. Dictionarium latino-lachico-hungarico-germanicum, publicat la Buda in 1825, lucrat impreuna cu Petru Maior, Vasile Colosi, Ioan Cornelie, Ioan Teodorovici si medicul Dr. Alexandru Teodori.
4. Historia Valachorum, Transilnorum Transalpinorum et Moldavorum cum rebus gestis Principum.
5. Istoria bisericeasca a romanilor din Transilnia .
6. Istoria saborului de la Florenza.
7. Practica consistoriala. (Praxis consistorialis).
8. Istoria bisericeasca universala pe scurt. (Historia ecclesiastica universalis compendiose).
9. Belisariu, traducere dupa Marmontel.
10. Luciani Deveris narrationibus, traducere din greceste in limba latina.
11. Istoria bisericeasca tradusa dupa Fleury. (Historia eclesias-ticae saecula prio, IV.
12. Segneri Instructia poenitentis, traducere
13. Imitatio Christi, traducere dupa Thomas Akempis.
14. Omiliile si asceticele Sf. Vasilie-cel-Mare, traducere din limba greaca. (Homiliae et Ascetica S[f] Basilii Magni.)
15. intaturi catre cei ce vin la botez ale Sf. -lui Chirii de la Ierusalim, traducere. (S[fJ Cyrilli Hierosolymitani Opera omnia).
16. Operele Sfantului Dosotei, traducere (S. Dorothei, Opera omnia).
17. intaturi askelicesti ale sfintilor Pahomie si Efrem Sirul, trad. (S. Pachomii, Opera omnia).
18. Omiliele sfantului Ioan Gura de Aur, traducere (S. loannis Chrysostomi in Engelium S. loannis, Homiliae, LXXXVUI et aliae homiliae).
19. Cate din Omiliile Sf.-ului Grigorie din Nazianz, traducere (S[f.-ului] Gregorii nazianzeni aii Homiliae).
20 Ioasaf si Varlaam si credinta ortodoxa ale S-tului Ioan Damaskenul, traducere dupa riante catolice1. (S[f.] Damasceni, Historia losaphat et Barlaam et orthodoxa fide libri duo priores).
21. Cate din Omiliile sfintilor Epifanie, Efrem Sirul si Ioan Damaskin, traducere. (SS[tii] Epiphanii, Anastasii, Ephrem et Damasceni aliquod Homiliae).
22. sectiune catre pastor si cate cuntari ale Sf.-ului Ioan Climax. (S[f.-ul] Climaci liber ad Pastorem et aliquot sermone.
23. Canoanele tuturor soboarelor in biserica rasaritului primite.
24. De origine Daco-Romanorum.
25. Annales principum Transalpinorum et Moldaviorum.
26. Istoria schismei intre biserica Rasaritului si Apusului pe vremea lui Mihail Kelurarie, patriarhul Tarigradului.
27. De metropoli transilnica.
28. Metafizica, traducere dupa Baumeister in romaneste.
29. Aritmetica, traducere in romaneste.
30. Vieata si faptele lui Esop, traducere.
31. Istoria Domnilor Tarii Moldovei.
32. Peculiaris tractatus philosophico-theologicus De revelata religione christiana.
33. Dictionarium latino-lachico-hungarico-germanicum, publicat la Buda in 1825, lucrat impreuna cu Petru Maior, Vasile Colosi, Ioan Cornelie, Ioan Teodorovici si medicul Dr. Alexandru Teodori.
"Biblia, adica dumnezeiasca scriptura a legii vechi si aceii noai, toate care s-a talmacit de pre limba elineasca pe intalesul limbii romanesti. Acum intaiu s-a tiparit romaneste sub stapanirea preaintatului imparat a romanilor Francisc al doilea, craiului apostolicesc, mare princip al Ardealului si celelalte. Cu blagos-lovenia mariei sale prealuminatului si preasfintitului domnului domn Ioan Bobu, vladicul Fagarasului. in Blaj la Mitropolie. Anul de la nasterea lui Hs. (1795)".
Voluminoasa tiparitura in folio, cu litere mici, contind testamentul vechi 894 ini, cel nou 247 [ini], afara de 17 neinate, de la inceput.
Prefata e in cuprinderea urmatoare:
"Scriptura Sfanta, care cu cunt elinesc si Biblia se zice, de pe limba elineasca din izvodul celor seaptezeci de dascali, romaneste talmacita la anul (1688) in Bucuresti s-au fost tiparit, dara cu foarte intunecata si incurcata asezare si intocmire a graiului romanesc si mult osebit de vorba ce de acum obicinuita si mai ales de graiul si de stilul cel din cartile bisercesti, care in toate bisericile romanesti sa cetesc, si pentru acea pretundinea tuturor si de toti iaste cunoscut si inteles cat acea talmacire aceii biblii mai pe multe locuri neplacuta urechilor auditorilor iaste si foarte cu anevoie de inteles, la pe altele locuri tocma fara de inteles iaste, care lucru cu mare uba sufleteasca era neamului si bisericii romanilor. Afara de aceasta, acele vechi biblii atata s-au imputinat, cat foarte rar, sa nu zic bun credincios crestin, ce preot iaste la care se afla, si nici cu foarte mare pret, far-de mare treapad si osteneala nu se afla, ca sa-si poata nescine cumpara. Aceasta pricina a fost indemnat si pe prealuminatul si preasfintitul domn Petru Pa vel Aaron, arhiereul Fagarasului si vladica a tot Ardealul si a partilor tarii unguresti, cat toata Sf. Scriptura pe limba romaneasca insusi o a talmacit si inca mai lipsindu-i mana si indreptarea cea mai de pe urma, tatal ceresc bine a voit a-l chiema la vecinica odihna si asia acea talmacire numai pe nisce hartii scrisa, nesarsita si ne data la lumina a ramas, dintre care hartii dupa aceia, dupa mutari din loc, unele s-au pierdut. Deci stilul si asezarea graiului intru aceiasi biblie sa nu fie osebit, puindu-se unele dintru acea talmacire, altele dintru a altuia, s-a socotit ca toata biblia de unul cu asemenea stil si asezare a graiului sa se talmaceasca. Deci, and eu indeletnicire, m-am indemnat sa ma apuc de atata lucru si sa indreptez graiul bibliei ceii mai din nainte romaneste tiparita, iar mai rtos intru ader poci sa zic ca mai ales Testamentul cel vechi mai mult de nou de pe cel elinesc a celor seaptezeci de dascali l-am talmacit, care lucru al mieu maria sa prealuminatul si preasfintitul domn Ioan Bob, vladica a toata tara Ardealului si al partilor tarii unguresti si al Fagarasului episcop, iara al mieu prea bun parinte, nu numai l-am ajutat si l-am ocrotit, ci bine a voit si la sine a-l lua si, ca un bun pastor, pururea priveghitor impregiurul turmei si cu dea dinsul straduitor si grijitor de mantuirea sufletelor celor de la marele si intaiul archercu Hs.
Dumnezeu; lui incredintate, bine sciind ca cea mai mare si mai intaia datorie a pastorului sufletesc iaste propoveduirea cuntului lui Dumnezeu, pentru aceia si maria sa preasfintitul archiereu, ca celui ce nimic mai iubit si mai dorit nu iaste, decat imultirea cunoscintei dumnezeiesti si mantuirea sufletelor si binele cel de obste al bisericii si folosul neamului si al Patriei, a caniia temeiul si cresterea iaste aderata cunoscinta a lui Dumnezeu, carea in sfanta scriptura se cuprinde si de acolo se-nta; deci, vrand cu o mai fierbinte si mai desarsit sa-si plineasca si aceasta mare datorie a chemarii sale bine a voit ca sa dea la lumina aceasta sfanta scriptura, ca asia la toti si pretutindenea sa se vesteascasi sa se propoveduiasca cuntul si cunoscinta lui Dumnezeu. insa mai inainte, cu multa a sa luare de seama si osteneala, si singur bine socotind-o si cu barbati intati cu amaruntul si, cum se zice, din fir in par cercetand-o si cernand-o si cu ce elineasca a celor seaptezeci de dascali si cu cea vechie romaneasca alaturand-o, unde a trebuit a o indreptat, ca intru toate sa fie asemenea si intocma izvodului elinesc a celor seaptezecei de dascali. inca pentru mai bun intales o a luminat pe unele locuri si cu note si insemnari dedesupt puse si pe de laturi cu paralele sau insemnarea locurilor unde in Sffanta] scriptura despre acel lucru se mai afla scris, precum si la inceputul fiesicecarui cap cu talc, care pe scurt spune ce se cuprinde intru acelasi cap, si la fiesice sectiune cu cunt-inainte, care areata pe scriitor si vremea si scoposul si pricina sectiunii si cele impotri Ie imprastie. Afara de acestea, si la inceputul bibliei mai inainte cu frumoase prolegomena o au inzestrat si o au imbogatit, care toate mare lumina si intatura dau cetitorului. intru acest chip ispravita in tipografia seminarului dietezan al Episcopiei sale pentru folosul bisericii a tot neamul romaneasc a sa tipari a poruncit.
Iara, o iubite cucearnice cetitor, am voit a-ti aduce aminte ca doara si acum intru unele locuri ti se parea intunecat graiul, ci pentru aceia sa nu te smintesti, nici sa te pripesti a vinoti si a defaima lucrul, ca intunecarea aceasta si dintru aceasta vine ca noi nici pentru mai luminat inteles nu am vrut de la noi nici macar un cunt, cat de mic, sa bagam in S[fanta] scriptura, ci ne-a fost voia ca intru toate sa ramaie intru curatenia sa si intru tot aderul sau, dupa [cum] este in cea elineasca. Aceasta iasta pricina intunecarii intru unele locuri, ca foarte anevoe iaste luminat si cu chiar1 inteles despre o limba a talmaci pe alta limba, nici un cunt adaogand tiind idiotismii limbii ceii dintai, ca fiesicecare limba are osibiti ai sai idiotismi. Ci tu, cucearnice cetitorule, toate le ia parte buna si te foloseste cu aceasta a noastra osteneala spre mai mare lauda a lui Dumnezeu si a sfintei Bisearici creascere si a sufletului tau mantuire, ca acesta iaste scopul ostenelii mele, carele sunt al [] catra Dumnezeu rugator,: smeritul intru iermonasi
din Manastirea Sfintei Troita de la Blaj."
George Sincai
numit astfel dupa satul Sinca cea vechie (tara
Oltului, tinutul Fagarasului de unde-i era familia, se nascu la 28 februarie 1753 in satul Samsud (scaunul Muresului). Dupa ce dobandi primele cunostinte in scoala din Sabed (locuit de secui ariani), in etate de 12 ani trecu la reformatii din Osorhei (intre 1766-l768) spre a inta latineste si ungureste, apoi succesiv isi completa studiile la iezuitii catolici din Cluj (1768-l772) si in gimnaziul catolicilor piariti din Bistrita saseasca (1772-l773). in anul 1773 fu primit in manastirea din Blaj si numit profesor de retorica si poetica la scoalelc romane. in anul 1774 mitropolitul
local Grigore Maior il rramise la Roma cu nepotul sau Petru Maior
ca sa studieze teologia in celebra scoala "De proanda fide".
"Cinci ani stete Sincai in Roma, doi pentru filosofie, trei pentru teologie, in colegiul "De proanda [fide]". La 28 ianuarie 1779 primi luarea de doctorat in filosofie si teologie. in Roma face fundamentul studiilor sale istorice. El ajunse a fi numit custode al bibliotecei colegiului "De proanda [fide]". Multumita cu deosebire cardinalului Stefan Borgia, secretarul colegiului, toate bibliotecile Romei erau deschise Iui Sincai si anume: biblioteca Vaticana, biblioteca Sopra la Miner, biblioteca benedictina, afara de biblioteca colegiului, al carei custode erea el insusi. Culegea zi si noapte, c-o ardoare fara de exemplu, din carti si manuscripte. Borgia-i castigase de la papa Piu VI voia formala de a citi toate cartile, si pe cele oprite si damnate, si de a cerceta si consulta toate bibliotecile. Ce e mai mult: acest cardinal merse cu buna-vointa pan-acolo, de-i tocmi cu banii sai proprii un preot intat, care sa-l duca, oricand ar cere, prin bibliotecile publice si sa-l poarte si introduca in societatea eruditilor Romei.
De multe ori Borgia singur il cauta si-i arata diferite carti, pan-aci necunoscute ce cuprindeau ce despre romani. Adesea-l poftea la masa sa, inconjurata de-a pururea de eruditi ai Romei si straini, din ale caror convorbiri profita in toate privirile".
Intorcandu-se dupa terminarea studiilor in Roma, Sincai se opri la 1779 in Viena din ordinele imparatesei Maria Tereza, intrand in seminarul Sf. Barbara. Aci, in.scoala normala de la S-ta Arma, inta catehetica, metodica, dreptul natural, public, canonic si al gintilor. Cu aceasta ocaziune facu cunostinta celor mai insemnati istorici, precum Daniil Comides, Benko, Garampi, Hadik, Sulzer si Stefan Costa, care-i imprumutara carti si manuscripte. intre 1780 si 1784 functiona ca director al Scoalelor din Blaj, traducand si compunand diferite opere didactice. In anul 1784 renunta la calugarie, impreuna cu Sam[uel].Clein, Peterluchi si Petru Maior.
Dupa ce 12 ani fii director al celor 300 scoli romane din Transilnia, la 1794 fu destituit.si dat judecatii sub pretextul de rebeliune, dar in realitate fiindca Supplex libellus incurajase prezentarea acelui memoriu catre imparatul losef II si catre dieta din Cluj, la 1791, cerand ca romanii sa fie resiliti in exercitiul tuturor drepturilor, deopotri cu celelalte nationalitati ale imperiului, precum si autonomia principatului Transilniei. Eder, istoric sas, isi luase sarcina de a combate aceste pretentiuni, Sincai insa-i raspunse printr-o anticritica foarte energica, pe care nu o putu tipari .
La 11 septembrie 1794 fu arestat pentru proferarea de cuvinte turburatoare ordinii publice. Liberat, el trecu la Blaj, apoi calatori la Viena in 1796 spre a reclama in zadar. De aci se retrase in familia comitelui Daniil Vass, originara din Moldo, unde petrecu 6 ani de zile, ocupandu-se cu educatiunea fiilor Vass (anume Toma, loan si George), cum si cu ingrijirea mosiei.
Pe la 1803, terminand educarea fiilor comitelui Vass, Sincai pleca la Oradea-Mare unde, oprindu^se 3 luni ca oaspete al episcopului Ignatiu Dorobantu, compuse in versuri latine faimoasa-i elegia biografica . Ajungand in Buda pe la finele anului 1803, intra in relatiune cu celebrii istorici Kochich si Katona, consultand bibliotecile spre a-si completa cronica ce scrisese. La 1804 comunica istoricului Engel manuscrisul cronicei balacenesti; scrie capitanului Lipszky, care se ocupa cu intocmirea unei harti geografice a provinciilor coroanei ungare, despre modul cum trebuie sa se scrie romaneste cu litere latine; in fine, e numit corector al tipografiei Universitatii din Pesta, unde lucra impreuna cu Samuel Ciein.
Sincai tipareste la 1805 a H[-a] editiune din Elementele limbii daco-romane, la 1807 Istoria romanilor, in calendarul de Buda pe acel an, iar in calendarele pe 1808 si 1809 parti din insemnata-i Cronica.
La 1809 se retrage la Sinca, sat din comitatul Abanir, langa Cassovia (Ungaria), la elevii lui comitii Vass, spre a-si continua Cronica. Aci sta pana la 11 februarie 1811, cand il aflam in . Oradea-Mare, la curtea episcopului Vulcan, unde ajunge cu nararea evenimentelor [in Cronica sa] pana la anul 1739. D-aci, cu toiagul in mana si pe spate c-un sac in care-si purta Cronica, se intoarse la Blaj in 1812, spre a-si supune scrierea la cenzura. Cenzorul ungur puse apostila: opus igne, author, patibula dignus. Intre 1812-l814 calatori prin diferite localitati, apoi se retrase la Sinca, unde muri la 2 noiembre 1816, cam [la] 63 de ani.
Operele lui George Sincai sunt cele urmatoare:
1. Elementa lingiiae daco-romanae. Viennae, 1780, gramatica cu litere latine, compusa de Samuel Ciein, dar inavutita si intocmita de Sincai. La 1805 aparu a II-a editiune "emendata, facilitata et in meliorcm ordinem redacta per Georgium Sincai. Buda, 1804".
2. Gramatica latina-romana. Blasiu, 1783. Regulile sunt in latineste si romaneste cu litere latine. Ea ramase in uz pana la 1815. O alta editiune are textul german si ungurfesc], pe langa cel latin si roman.
3. Catechism. Blasiu, 1783. Cu litere cirilice, ramas in uz pana la 1868.
4. Abecedar. Blasiu, 1783, in 4 limbi (latina, maghiara, germana si romana) pentru scoalele primare dn Blasiu.
5. Abecedar. Blasiu, 1783, cu litere romane, pentru scoalele satesti din Trasilnia. A II[-a] editie din 1796.
6. Aritmetica. Blasiu, 1785.
7. Supplex libellus Valachonim Transilniae, cum notis historico-criticis. Claudiopoli (Clusiu), 1791.
8. Elegia nobilis Transylni Georgii Sinkai de aedem, in Ladislai Nagy. Orodias Magne-Varadini, 1804.
9. Epistola ad Lipszki. Budae, 1804.
10. Cronica romanilor, gigantica culegere de pretioase documente, cuprinzand istoria tuturor romanilor dintre anii 86-l741. Din ea Sincai a publicat (in Calendarul de la Buda pe 1807, I80S si 1809), pana la anul 264, Alexandru Gavra pana la 1383, in Buda, archimandritul Gherasim Vida1 pana la 1000, in Iasi (la 1843). Dupa manuscrisul acestuia intreaga cronica s-a publicat de A. Treb[oniu] Laurian, in 3 volume, la Iasi, intre 1853-l854, cu spesele domnitorului Grigorie Ghica.
Operele ramase in manuscrise (aflate in bibliotecele muzeului transiln din Cluj si seminarului din Oradea-Mare, sunt urmatoarele:
1. Responsum ad crisim Josephi Cardi Eder in "Suplicem libellum Valachorum Transilniae".
2. Vocabularium pertinens ad tria regna naturaes, adica despre numirile animalelor, telor si mineralelor in limbile latina, romana, germana si maghiara.
3. Dialog despre originea romanilor, in latineste, pe care voia sa-l publice impreuna cu Elementa, dar care fii interzis de cenzura.
4. Culegere de documente in biblioteca diecezei romane din Oradea-Mare.
5. De rebus Valachorum, 3 volume in folio de documente zute de Engel la 1800 in biblioteca societatii pentru limba maghiara din Osorchei.
6. Scara I sau aritarea numelor si lucrurilor din Cronica romanilor pe anii 86-l493.
7. Index la tomul I al Cronicei.
8. Istoria naturii sau firii.
9. Scrisori catre guvernul Transilniei si inspectorul Martonfi.
10. Epistola ad inclytum regiae typographiae officium, in care se apara de acuzarile lui George Obradovici din Banat ca n-ar fi tradus bine cartile romanesti.
11. Epistole catre episcopul Vulcan din Oradea-Mare.
Petru Maior
fiul lui George Maior din Datesiu-St. Martin , protoiereu al Gurghiului, se nascu la 1753, dupa unii in Capusiul-de-campie (tinutul Turdei), dupa altii in Targul Muresului. Studiile elementare, incepute in satu-i natal, le continua la Osorchei, la Cluj si la Blaj, de unde in anul 1774 fu trimis la Roma, de unchiul sau, episcopul Grigorie Maior, impreuna cu George Sincai, in institutul De proanda fide , ca sa aprofundeze filosofia si teologia. Dupa 5 ani intorcandu-se la Blaj (1779), tu calugarit sub numele de Paul in congregatiunea basilitana; dar, in urma decretului dat de imparatul Iosef II, prin care le reducea numarul calugarilor, parasi noviciatul rrionacal la 1784, fu hirotonit ca preot de mir si deveni mai intai paroh al Reghinului, apoi protopop al Gurghiului. La 1809 fu insarcinat cu misiunea de cenzor al cartilor romane, tiparite in tipografia din Buda, functiune pe care o avusese Samuel Clein: intr-insa ramase pana la moarte (1821). in aceasta pozitiune isi tipari cele mai multe scrieri si anume:
Intamplarile lui Telemac, traducere dupa versiunea italiana, tiparita la Buda mai intai la 1807, apoi la 1818.
Didachii sau predici pentru cresterea pruncilor, relative la datoriele parintilor de a-si creste si educa copin, tiparite in Buda, la 1809.
Propovedanii la morti, predici morale si consolatiuni religioase, tiparite in Buda tot la 1809.
Predici pentru toate duminicele si sarbatorile anului, volum tiparit la Buda la 1810 si 1811.
Istoria pentru inceputul romanilor in Dacia1, tiparita pentru prima oara la 1812 in Buda, apoi retiparita tot acolo la 1834 "prin lordaki de Malinescu". Printr-insa repurta victoria asupra celor ce negasera pan-atunci descendenta noastra din coloniile aduse de Traian in Dacia, demonstrand ca romanii sunt stranepotii romanilor, ca vorbesc o limba derita din latina populara. Astfel, mai mult decat oricine destepta si intari constiinta despre nationalitatea romana. De aceea Ioan Eliade Radulescu zice: ,Jstoria pentru inceputul romanilor a fericitului Petru Maior a fost un fel de toiag al lui Moise, prin care, despicand marea de intuneric, ce tinea pe romani, ii facu sa treaca dincolo de Egiptul minciunilor si sa cunoasca aderatul lor inceput", ceea ce Mihail Kogalniceanu recunoaste prin cuvintele ca "Petru Maior a contribuit cel mai mult la desteptarea simtamantului national intre confratii sai romani"2.
Istoria bisericii romanilor, atat a celor dincoace, precum si a
celor dincolo de Dunare, tiparita in Buda la 1813 si apoi la 1821.
"Animadversiones in recensionem Historiae de origine
Valachorum in Dacia": raspuns la criticile ivite in contra operei lui istorice, tiparit in Buda la 1814.
Reflexiones in responsum domini recensentis viennensis ad Animadversiones: obserri la darea de seama ce istoricul Kopitar publicase despre opera precedenta, tiparite in Pesta la 1815.
Contemplatio recensionis in Valachicam anticriticum "Litteraiis ephemeridibus" vicunensibus divulgatae: obiectiuni la criticele aparute in ziarele cotidiene din Viena: publicata in Buda la 1816.
Orthographia romena sive latino-lachia, una cum clavi: baza scrierii limbii romane cu litere latine, tiparita in Buda la 1819.
Dialog pentru inceputul limbii romane intre nepot si unchi, tiparit atat separat, cat si la inceputul urmatoarei lucrari.
Lexicon romano-latino-ungaro-german, tiparit la 1825 in Buda. inceput de Samuel Clein, el fu rezut si cu multa eruditiune amplificat de Petru Maior, in colaborare cu Vasile Colosi (protopop in Ardeal), Ioan Comeliu (canonic in Oradea-Mare), Ioan Teo-dorovici (paroh greco-oriental in Pesta) si medicul Alexe Teodori.In manuscrise i-au mai ramas scrierile urmatoare:
Fragmente dintr-o Istoria ecleziastica.
Trei brosuri polemice, in romaneste, despre Originea romana (dintre 1814-l816), care sunt traducerea opusculelor intitulate Animadversiones, Reflexiones si Contemplatio.
Protopapadichia, din care cea mai mare parte a aparut in foaia "Sionul romanesc" din Viena, la 1865.
Fragmente gramaticale si limbistice, tiparite in ,^4rchivul pentru filologica si istoria" al lui T. Cipariu.In rezumat, Samuel Clein, George Sincai si Petru Maior fura cei trei luceferi ai literaturii romane din secolul al XVIII, care deschisera sectiunea limbii si a istoriei romane. Prin scrierile polemice ale lui Petru Maior se determina o aderata revolutiune in opiniunile lumii literare, iar intre romani interesul si dorul citirii; prin scrierile-i istorice se raspandira cunostintele despre originea, limba si drepturile nationalitatii romane, ceea ce pe o parte provoca antul patriotic din Principate cu miscarea de la 1821, pe de alta agitarile romanilor din Ungaria si Transilnia, incepute pe la 1750 si continuate pana astazi.
Samuel Crisianu
cunoscut si sub numele maghiarizat de Korosi, se nascu pe la 1755 in Transilnia, fu profesor la colegiul reformativ din Cluj, apoi la Muresiu-Osorchei si trai pana dupa 1805. El continua opera predecesorilor de a studia sistematic limb, romana si compuse patru scrieri.
Ioan Barac
contempuran cu scriitorii precedenti, a ajuns popular, ca si scrierile lui, care au contribuit foarte mult a raspandi gustul citirii. Operele lui sunt:
Istoria lui Arghir si a preafrumoasei Elene . Sibiu, 1800 (in care unii critici au zut o poema solara, altii pe Traian cucerind Dacia), epopee in felul basmelor, scrisa intr-o limba populara si-n versuri scurte:
"Te visai miscand din buza, O prea dragalasia muza. Versi glas ingeresc din gura. Care inimile fura".
Rasipirea cea din urma a Ierusalimului, tragedie-n versuri, tiparita-n Bucuresti la 1821.
Odiseea lui [H]omer, traducere.
O mie si una de nopti (Halima). 8 voi., Brasov, 1836-38.
Tilu Buch-Oglinda, publicata pentru prima oara in. "Foaia Duminicii", ziar din Brasov, la 1837, apoi in brosura separata.
Cei trei frati-ghebosi, istorioara comica-n versuri. Brasov, 1843.
Ioan Bob
nascut la 1739, fu mai intai preot de mir in manastirea din Blaj, unde-si facuse studiile teologice. La etatea de 40 ani (1779) fu numit protopop in Targul-Muresiului, ear ia 21 octombrie 1782 ales episcop al romanilor uniti din Transilnia, cu resedinta in Fagarasi. Aceasta demnitate o pastra pana la finele vietii, anul 1830.
El compuse:
Teologia dogmatica, tiparita-n Blaj la 1804 (a doua editiune la 1811).
sectiune de intaturi crestinesti despre desertaciunea lumei, tiparita in Blaj, la 1805.
Dictionariu rumanesc, latinesc si unguresc , tiparit in Cluj la 1822, in 2 tomuri.
Colesi se ocupa cu studiul stiintific al limbei romane.
[La acest scriitor, ca si la urmatorii, G. Dem Teodorescu lasa intreaga ina alba, nescrisa deci, in vederea completarii ei ulterior.]
I. Corneli se ocupa si dansul, ca [si] amicii si colegii sai precedenti, cu studierea limbii romane.
Mehesi, consilier de curte (aulic), fu autorul principal al suplicei romanilor din Transilnia la anul 1791.
Stefan Costa, consiliar aulic, imprumuta lui Sincai, intre alte documente istorice, diploma lui Mihai-Viteazul prin care se confirmau articolele Dietei din Alba-Iulia de la 1599.
Vaida studiase stiinta dreptului. El fu jurist si profesor. Se numea Demetriu Vaida de Glod. Fu canonic. Scrise doua "Cuntari pentru clerul tanar si cel betran", tiparite in anul 1831.
Caianu (tatal si fiiul)
Dem. Caianu, batranul, e autorul instructivei "Cuntari" la instalarea episcopului Bob la Blaj.
Dem. Caianu, tanarul, fu canonic si scrise Predica despte statul militar.
Dr. Romantai lasa direrite fundatiuni, cu ale caror venituri se lumineaza inca junimea romana de peste Carpati.
Teodor Pop, canonic si profesor al scoalelor din Transilnia, traduse:
Psaltirea sau sectiunea Psalmilor dupa limba ebreiasca (rezuta apoi, adousa si transcrisa cu litere latine dupa moartea autorului canfonicul] Tim[otei] Cipariu). S-a tiparit la Blasiu, in tipografia seminariala, la 1835.
Trista cuntare la inmormantarea episcopului Ioan Bobu, scrisa de dansul.
Cuntari bisericesti, scrise si inedite.
Dr. Lad. Vasile Popp fii medic erudit intre anii 1820-l838. Se nascuse la Chimitelnic (tinutul Turdei in Transilnia). La 1820 fu numit director al scoalelor din Iasi. De la el avem scrierile si dizertatiunile urmatoare:
De funeribus plebis Daco-Romanorum, sive hodiemorum Valachorum et quibusdam circa ea abusibus, perpetus respectu habito ad veterum Romanorum funera. Vicnnae, 1817.
Despre tipografiele romanesti. Sibiu, 1838. Aceasta scriere e o sorginte pretioasa de date, servind la istoria culturii si literaturii romane.
Nicolae Nicolau scrise si tipari:
o Geografie in doua tomuri, (Buda, 1814),
si Plutarch tradus cu icoane, (Buda, 1819).
Anton Marchi, director al scoalelor din Bucovina, scrise o Gramatica nemteasca-romaneasca, tiparita in Cernauti, la 1810.
Teodor Racocea, originar din Bucovina, scrise putin, insa e insemnat pentru ca cel d-intai in acest secol incerca a publica, pe la 1817, o foaie literara sub titlul de Chrestomaticul romanesc, din care insa prima brosura nu putu sa apara decat numai in 1820, dupa care inceta. Astfel el se poate numi primul initiator al presei periodice la romani.
Anonimi
Catechism romanesc, 1702.
Catechism sau intatura crestineasca, 1726.
Bucoavna, 1749.
Catechismul cel Mare cu intrebari si raspunsuri, 1753.
Dogmatica intatura a bisericei, 1760.
Aritmetica romano-germana, MII.
Bucriu pentru pruncii romanesti, 1781.
Istoria universala, 1800.
Acestea s-au tiparit prin Belgrad (Alba-Iulia), Buzau, Snagov,
Bucuresti, Ramfnicul] Valcea, Targoviste, Sambata Mare (Ungaria), Brasov, Cluj, Radauti, Iasi, Blaj, Buda, Timisoara, Carloviz, Sibiu, Viena, Movilau etc.
Pe la 1795 se formase in Transilnia ul unei societati filosofice a neamului romanesc, al carei obiect era desvoltarea stiintelor si istoriei nationale. Ea se pusese in relatiuni cu barbatii luminati din Bucuresti, insa fu sugrumata din leagan de catre inamicii nationalitatii romane.In acest secol XVIII, pe la fine, se presupune a se fi scris, de catre un anonim. Cuntul de ingropare al lui Stefan cel Mare al Moldovei .
Poeti si prozaisti
Alexandru Ioan MavrocordatIn anul 1790 se tipareste la Viena Dictionarul galo-ro-manico-italicos sub si cu cheltuiala lui Alexfandru] Ioan Mavrocordat, Domnul Munteniei.
Iordache Slatineanu
Iordache Slatineanu, boier roman, dotat cu mai putin talent decat poetii Vacaresti, tipari la Sibiu - in 1797 - o traducere in versuri a tragediei lui Metastasio, intitulata Achileos in Shiros . Astfel George Slatineanu era emul, in poezie, Vacarestilor. Versurile in care traduse mentionata opera, probeaza eruditiunea acestui boier .
Vornicul Nestor
Boieria cea mare nu era, in tarile romane, geloasa de boieria mica, ci se avea ca ofiterii superiori sau C3 generalii catre ofiterii subalterni si cadeti si catre soldatii trasi din opinca. Nestor, din june satean in opinci, devenind randasi la cai in caimacamia Craiovei si mai tarziu paracliser la Sarindar (din casa unui boier unde ajunsese a servi ca paj sau fecior in casa) incepu a asculta lectiunile lui Lambru si deveni elenist, conscolar raposatului Brancoveanu, apoi - ca legist sau jurisconsult al tarii - strabatu gradele ierarhiei si muri vornic-mare1. El - ca si Stefan Vacarescu - sub Al. Mavrocordat isi dobandi mare renume la inceputul secolului, pe cand ajunsese logofat, anume sub Voda Caragea, la a carui legiuire a luat o parte acti .
