titlu care reuneste cele 16 satire scrise de poetul latin Iuve-nal, intre anii 100-127 d.Hr.
Obiectul si sursa de inspiratie a satirelor ne sunt dezvaluite chiar de Iuvenal: "Tot ce Jac oamenii, dorinta, teama, mania, placerea, bucuriile, intrigile, sunt ingredientele cartii mele".
Cu toate acestea Iuvenal nu se arata preocupat de bucuriile si placerile masurate, de dorintele cumpatate, ci de excesele de tot felul si, mai ales, de problemele sociale.
Cea dintai satira, intitulata programatic Pentru ce scriu satire, reprezinta un adevarat program, o succinta trecere in revista a aspectelor asupra carora se va opri in intreaga sa opera: poetii de duzina, parvenitismul, insolenta proaspetilor imbogatiti, jocurile de noroc, decadenta aristocratiei etc.
Satirele care urmeaza critica cu vehementa un anumit aspect extras din realitatea vremii sale: Satira a Ii-a - Ipocritii - imoralitatea barbatilor si fatarnicia moralizatorilor; Satira a Ill-a - Viciile Romei - neplacerile vietii urbane, mizeria locuintelor sarace, hotiile etc; Satira a IV-a - Calcanul - lingusirea josnica a puternicilor zilei si a imparatului; Satira a Va - Parazitii -relatiile dintre patroni si clienti, tratamentul umilitor la care sunt supusi acestia din urma; Satira a Vi-a - Femeile - imoralitatea femeilor etc.
Iuvenal reuseste sa realizeze o vasta fresca a societatii romane viciate. Autorul regreta virtutile vechii Rome, pierdute din pricina luxului si a desfraului. El ia apararea saracilor impotriva celor bogati, considerand saracia nu doar o lipsa de mijloace materiale indispensabile vietii, ci si o forma de umilire sau de anulare morala a indivizilor. Satirele impresioneaza prin caracterul viu al scenelor pe care le infatiseaza, prin forta cu care evoca complexitatea vietii metropolei, prin ironia amara, prin patosul retoric.
