"Samanii propuneau in principal prin activitatea lor, o experienta mitica prin care doreau sa depaseasca timpul si spatiul, cu alte cuvinte, sa poata aboli timpul si dobandi conditia originara despre care vorbeau miturile comunitatilor din care faceau parte, sau sa impartaseasca natura stramosilor terimorfi.
Se urmarea deci, transformarea in animalul-stramos prin extazul ascensional, prin depasirea conditiei profane si intoarcerea la o existenta paradisiaca pierduta la sfarsitul timpului mitic, ajungand ca prin intreg ritualul sedintei, samanul sa restabileasca doar pentru el o situatie care, la inceput, apartinea tuturor.
Instrumentul magico-religios -de baza- de care se foloseau samanii din toate zonele in care le-a fost confirmata existenta, era toba samanica, formata dintr-o cutie si o piele de ren, de elan, de cal, sau caine. Acestui instrument decorat cu motive vegetale sau zoomorfe, ii erau atasate fire de metal ori sipci de lemn, care sustineau nenumarate bucatele zornaitoare de metal, clopotei sau figurine care reprezentau spirite, animale etc. Desenele si formele specifice erau diferite la tobele samanilor iakuti, osiaticii de pe Ienisei, la triburile tatare sau pentru laponi, pentru táltos-samanul ungur, sau cel kirchiz. Bataile de toba si agitarea acesteia la inceputul sedintei mistice, aveau rolul sa cheme spiritele si sa le inchida in toba samanului, anterior calatoriei extatice. Mircea Eliade opiniaza ca toba samanului, sau in alte parti, alte obiecte utilizate (bastoane magice, clopotei sub diferite forme), erau toate destinate nu alungarii duhurilor, ci sa creeze un ambient muzical de insotire a dansului ritualic, in toate zonele Asiei meridionale sau septentrionale. Si exemplele pot continua: samanul din Mentawei folosea un costum ceremonial decorat cu pene de pasare si clopotei; samanii nord-americani foloseau costume ornate cu pene de vultur, dar isi atasau si o talanga sau o tamburina, ori pungute cu cristale de stanca, pietre sau alte obiecte magice; Talanga mai era folosita si de samanii din Ceylon, China sau cei din Anzi".
"Folosirea tobelor si a altor instrumente de muzica magica nu era limitata doar la sedintele mistice. Multi samani bat toba si canta doar pentru placerea lor, scopurile acestor actiuni fiind aceleasi, adica inaltarea la Cer ori coborarea in Infern pentru a vizita mortii. Aceasta autonomie pe care o dobandesc pana la urma instrumentele de muzica magico-religioasa a dus la nasterea unei muzici care, daca nu este inca profana, este in orice caz mai libera si mai bogata in imagini". Fenomenul este verificat de Mircea Eliade si de alti cercetatori in cazul analizarii cantecelor samanice care povestesc calatoriile extatice in Cer si primejdioasele coborari in Infern, ei concluzionand ca: "dupa un timp, peripetiile de acest fel au trecut in folclorul popoarelor respective, imbogatind literatura orala populara cu noi teme si noi personaje".
Agogo - doua clopote nefinisate, cu aspect de talanga fara limba, producea sunete prin lovirea cu o tija de metal; era folosit de catre samani in Camerun, Nigeria, in zona populatiilor Igala, Edo, Yoruba.
Acelasi Agogo - dar cu trei clopote lovite cu o tija metalica, erau folosite in ritualurile cultului Woodoo sau ca acompaniament in dansurile populare sud-americane, sau pentru a marca ritmurile ritualului MARACETU, un festival anual organizat pana astazi in Brazilia, cu scop de cinstire a originilor si descendentei afro ale populatiei actuale.
