Octavian PALER
biografie scurta |
S-a nascut la 2 iulie 1926 in comuna Lisa, judetul Brasov.
Este poet, romancier, eseist.
A facut studii de filologie si drept la Bucuresti. Insemnarile sale de calatorie, in care se intercaleaza obisnuit elemente ale reflectiei morale, vor constitui continutul unor volume notabile: Drumuri prin memorie (doua volume, 1972 1974), Caminante. Jurnal (si contrajurnal) mexican (1980), Polemici cordiale (1983). in Mitologii subiective autorul grupeaza "eseuri de o remarcabila acuitate a reflectiei" (Eugen Simion). Amintim, de asemenea, Viata pe un peron (1981) si Un om norocos (1984).
Criticul literar Mircea lorgulescu nota: "Confesiune si dialog: acestea sunt formele specifice de existenta ale literaturii lui Octavian Paler, eseist si prozator al carui scris impecabil cadentat are mereu solemna gravitate impersonala a unui discurs intocmit in respectul deplin al regulilor elocintei clasice, desi este incarcat de toate nelinistile sufletului modern si acuza o subiectivitate violenta si patimasa, recunoscuta de altfel".
Prezentarea textului
Rugati-va sa nu va creasca aripi - Octavian PALER |
Eseul Rugati-va sa nu va creasca aripi face parte din Polemici cordiale, 1983, cartea cea mai pregnanta a lui Octavian Paler. Volumul, apreciaza acelasi Mircea lorgulescu, "este, inainte de orice, cartea unui scriitor pentru care cultura si problemele ei reprezinta o realitate traita si vitala, nu o conventie exterioara vietii sufletesti. Implicarea este trasatura izbitoare a acestor, sa le spun asa, eseuri de o mobilitate formala ce merge de la discursurile imaginare ale unor personaje fictive pana la paradoxul abrupt si lapidar, desi mai potrivit ar fi sa consideram ca este vorba de un veritabil jurnal intelectual. Ne determina sa facem aceasta precizare caracterul insusi al cartii lui Octavian Paler: de marturie, confesiune si totodata pledoarie: un triplu registru exprimand puternica personalitate a autorului, ce si-a facut din trairea ideilor o forma de viata si de atitudine".
In tonul general al cartii, eseul care ne intereseaza aici discuta relatia dintre morala si libertate, dintre morala si necesitate, dintre cultura si existenta. in paginile lui transpare indarjirea de moralist incurabil a autorului. Ideca eseului este aceea de a face din experienta unei calatorii un act de constiinta. Sunt cautate situatiile-limita si sunt aduse in sprijinul observatiilor cuvinte celebre:
Doua dimensiuni se desprind in constructia eseului. Prima evidentiaza un fapt de viata: intr-o zi de mai, scriitorul viziteaza Grand-Place-ul din Bruxelles, Catedrala Sacre-Coeur. Notatiile lapidare - multimea pestrita a celor ce se plimba, grupul de adolescenti de pe trotuar, femeia ce isi plimba catelul, contemplarea tabloului lui Bruegel, "Prabusirea lui Icar" - demonstreaza ca pe eseist il intereseaza prea putin evenimentele in sine si mult mai mult semnificatiile acestora. A doua dimensiune este faptul de cultura. Si astfel, eseistul pune gandul taios, profund, meditativ in formule memorabile de genul: "Totul se plateste azi. Inclusiv iluziile". Sau: "Compromisurile sfarsesc aproape totdeauna in complicitate".
Observatiile lui Octavian Paler sunt prezente in tot eseul si au meritul de a-l conduce : cititor in campul marilor idei.
INTR-O PIATA DIN BRUXELLES
(fragmente din text)
"Din Declaratia drepturilor omului, glumea Baudelaire. lipsesc dreptul de a contrazice si dreptul de a pleca. Unde sa ne ducem plecand de aici, din Grand-Place? Sa-l vedem pe Manneken Pis? La Sacre-Coeur? Sau la Waterloo? Acum trece o trasura. Vizitiul n-are nicio tinta. Asteapta un client care sa-i indice o adresa, un tel. Dar noi ce asteptam? Care e clientul nostru? A, da, noi il asteptam pe Godot. Godot e clientul nostru. Va veni si ne va sopti o adresa. Ne va da un tel. ()
Sub soarele care arde, un politist cu bratele incrucisate priveste, de pe trotuar, piata. O clipa mi-l inchipui in locul lui pe ducele de Alba privind decapitarea lui Egmond si nemultumit de ceva. inteleg. In cea mai adanca infrangere a omului exista ceva care nu depinde de cel care l-a infrant. Consimtamantul victimei. Si cata vreme acest consimtamant lipseste, invingatorul cel mai vanitos se simte limitat si frustrat; destinul cel mai implacabil inceteaza de a fi atotputernic; un "da" suspinat care nu vine lasa opera lui imperfecta.
Ei bine, orice s-ar intampla, ne ramane macar asta: sa nu ne dam consimtamantul. ()
Secolul nostru ne apara tot mai mult de obligatia de a gandi. () Nu mai e nevoie sa gandesti. E destul sa alegi ceva care sa fi se para convenabil. Am vazut in magazin inclusiv un raion cu definitii ale dragostei pentru uzul celor comozi sau lipsiti de imaginatie.
Dragostea este;
- un buchet de flori de camp;
- a astepta cu aspiratorul pana se termina meciul;
- a fi buiota lui cand el nu se simte bine;
- o lumina care arde in tine si care nu trebuie sa se stinga niciodata. Asta imi aduce aminte de inscriptiile de un umor dubios de pe suvenirurile din
San Marino:
«Eva facuta din coasta lui Adam a inceput sa i le manance pe celelalte» () Iubirea e un turnir. ()
Intre larve si metafizica ar trebui totusi sa alegem un drum. () N-avem ce face, traim inlauntrul istoriei si trebuie s-o facem mai buna sau sa pierim odata cu ea. Nu exista ucigasi in metafizica."
|
BIBLIOGRAFIE:
Iorgulescu, Mircea - Prezent, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1985; Simion, Eugen - Scriitori romani de azi, voi. 3, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1984.
