RUG SI FLACARA - Roman de Eugen - Uricaru, publicat la editura Dacia in . Cartea succede volumului de debut Despre purpura. Povestiri fantastice (Dacia, Cluj, 1974), initiind, ciclul de romane istorice din care fac parte volumele Mierea, Asteptandu-i pe invingatori, Memoria, 1784 - Vreme in schimbare. Glorie, La anii treizeci.
Respectand intru totul conventiile realiste si exigentele de veridicitate ale romanului istoric traditional, textul se constituie la un prim nivel, formal, al lecturii, intr-o naratiune lineara, o cronica biografica ce urmareste destinul unui personaj istoric.
Ultimii ani din viata revolutionarului roman Alexandru Bujor, participant atat Ia revolutia din 1848 cat si la campaniile garibaldine, sunt relatati de catre naratorul impersonal sub semnul hegemoniei referentului istoric, dupa cum autorul insusi precizeaza in Explicatie: Evenimentele istorice au fost respectate, fiind urmarite cronologic si faptic. Desigur, autorul ti-a luat libertatea de a fantaza, in marginea lor". Amintita, doar, ca o observatie redundanta in deschiderea romanului, aceasta libertate de a narativiza si de a fictionaliza. pe care o asuma autorul, deschide tacit un itinerar de lectura alternativ, drumul catre un subtext articulat cu foarte multa subtilitate si extrem de bine camuflat indaratul unui scenariu istoric agreabil in ochii cenzurii comuniste. in aparenta, viata protagonistului Alexandru Bota, idealul libertatii nationale pe care il urmareste in spiritul infratirii celor asupriti, inrolarea sa in trupele garibaldine, faustica sa aderare la o miscare masonica, mai apoi tradarea intereselor Lojei in favoarea apararii propriei tari si, in speta, autosacrificiul patriotic, toate aceste elemente tematice se constituie in argumente suficiente pentru conturarea unei fabule menite a servi drept exemplum ideologic.
De altfel, susceptibil de un anumit conformism politic, romanul nu numai permite, dar si incurajeaza o astfel de lectura care ar reduce interpretarea la o pilda moralizatoare, in termenii realismului socialist.
Titlul insusi pare a fi desprins mai degraba din bucataria consacrata a imaginarului ideologic comunist, decat din panoplia de simboluri biblice, dubla prezenta a focului in ipostaza de permanenta sacrificiala si ardere regeneratoare reluand unul dintre cliseele de reprezentare alegorica a ideii comuniste de "revolutie permanenta". In absenta oricarei deschideri catre dimensiunea religioasa a semnificatiei sale, sintagma din titlu indica, pe de o parte, o hagiografic desacralizata in termeni rationalisti, pe de alta parte, un Apostol Bologa vulgarizat (coincidenta initialelor nu este, probabil, intamplatoare!), a carui iluminare finala in fata mortii sau in fata unei judecati finale, apocaliptice se rescrie in eticheta aderarii la patriotism: "Nimeni in lume nu ma poate gasi vinovat pentru credinta in poporul meu". Dincolo de conformarea tematica la aceasta subspecie a romanului profund infuzata ideologic in anii comunismului, textul scrie in subsidiar o a doua fabula, care, in mod paradoxal, se dezvolta pentru a submina concluziile celei dintai. In permanenta, o tendinta evazionista pare a smulge naratiunea de sub hegemonia referentului istoric, a adevarului, intrand in teritoriul unei fictionalizari pe care romanul istoric traditional nu o permite.
In acest nivel de lectura a romanului, conventia narativa apare doar ca pretext si, in egala masura, ca provocare inspre depasirea limitelor, suficient de rigide, pe care ea le presupune. O prima evadare o constituie insusi spatiul narativ in care se deschide cartea: o Italie fictionalizata, vertebrata printre ecouri intertextuale din Manzoni, Verga, Cassola. inrolat in trupele garibaldine, regasind in lupta impotriva imperiului habsburgic o cauza comuna, protagonis-lul nu traieste, de fapt, nici una dintre bataliile asteptate, nici implinirea sperantelor legate de libertatea Italiei.
Ratacind prin Italia in perioada disparitiei generalului si a incertitudinii politice, Alexandru Bota se regaseste in mijlocul celorlalti revolutionari ca o alteritate, remarcata mereu in sens etnic, sugerata doar, la nivel structural. Nucleul narativ ce declanseaza si intensifica aceasta constientizare a propriei alteritati consta dintr-o insertie succesiva de elemente thanatice, care, in marc masura, anticipa moartea protagonistului.