Origine si definitii
Termenul este atestat in limba franceza inca din secolul al Xll-lea (fr. roman), dar data de aparitie a primelor romane este inca imposibil de precizat. Criticii si teoreticienii literari au formulat opinii diferite:
a) s-a considerat ca romanul a fost, la inceput, o "postire imaginara a unor anturi cavaleresti si sentimentale", a carei valoare artistica era ignorata datorita frivolitatii subiectului si "exagerarii fanteziste a intamplarilor". Criticul francez A, Thibaudet considera ca originea romanului s-ar afla in ciclul legendelor cavaleresti cu Regele Arthur si in cartile de anturi;
b) altii considera ca romanul s-a nascut din epopeile antice, lliada, Odiseea, Eneida; romanul este, deci, epopeea lumii moderne: ca si aceasta in epoca antica, romanul reflecta o intreaga lume, reconstruieste imaginea omului si viziunea acestuia asupra unirsului;
Georg Lukacs considera ca epopeea si romanul sunt cele doua moduri ale obiectivarii marii literaturi epice. "Epopeea plasmuieste o totalitate de viata in sine inchisa, romanul cauta, plasmuind, sa dezvaluie si sa edifice totalitatea ascunsa a vietii." (in Estetica romanului, trad. de Viorica Niscov, Editura Unirs, Bucuresti, 1977)
c) conform altor opinii ale istoricilor si teoreticienilor literari, romanul s-a dezvoltat din cantecele epice (gesta) din Evul Mediu, care relatau fapte de vitejie si posti de dragoste si de onoare ale cavalerilor medievali.
Romanul domina, incepand cu secolul al XlX-lea, literatura europeana, fiind genul reprezentativ al lumii moderne si ocupand mereu primele locuri in topul cititorilor si al librarilor.
Caracteristici. Se poate spune ca romanul este specia tutelara a genului epic, aezvoltandu-se in jurul unuia sau mai multor nuclee narati, epice, care au in centru unul sau mai multe personaje. Prin urmare, romanul se defineste cel mai bine facand apel la doua concepte: naratiune si fictiune.
Romane a caror actiune este complexa, se desfasoara pe o multitudine de uri narati, dar exista si romane pe un singur ; exista romane in care personajele sunt angrenate in conflicte puternice, actiunea este extrem de alerta, dinamica, exista insa si romane care nu pot fi postite pentru ca in ele nu se intampla nimic, sunt dominate de un descriptivism impins la limita; adesea, romanul este o poste de dragoste, dar elementul erotic poate lipsi; poate fi scris din perspectiva unui autor omniprezent si omniscient, dar si din perspectiva subiectiva a unui singur personaj sau poate fi, asa cum l-a numit Mihail Bahtin, roman polifonic, in care se regasesc mai multe tipuri de discurs, mai multe voci.
Tipologie. In functie de continut, de tema dominanta (care influenteaza insa, ineviil, si forma in care este scris), romanul poate fi:
- de dragoste (erotic): Maitreyi de Mirceq Eliade, Matei Iii eseu de Radu Petrescu, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu;
- istoric: este reprezentat de romancieri ca Walter Scott, Alexandre Dumas, Henryk Szienkiewicz, Mihail Sadoanu [Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-voda);
- de anturi: Fratii Jderi de Mihail Sadoanu, Cei trei muschetari de Alexandre Dumas, dresarii de Constantin Chirita;
- politist: Agatha Christie, Raymond Chandler, Amandoi de Liviu Rebreanu;
- SF: romanele lui Isaac Asimov sau noul curent din literatura americana, aparut sub influenta erei computerelor si a realitatii virtuale, numit cyberpunk si al carui portdrapel
este William Gibson;
- cu tematica sociala: Rascoala de Liviu Rebreanu, Germinai de E, Zola.
. Dupa tehnica narativa, impusa de un anume autor: de tip balzacian, stendhalian,
tolstoian, proustian, gidian.
. Dupa ceea ce reprezinta in raport cu realitatea: alegoric, fantastic, realist, expe-
rimentalist, parabolic, existentialist.
. Dupa amploarea epica: roman ciclic, roman-fresca, saga, roman-fluviu.
. Dupa cadrul social si geografic al actiunii: roman rural, urban, exotic.
In functie de curentul literar in care se incadreaza, romanul poate fi: realist (romanele lui Balzac, Liviu Rebreanu), modern (Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Mircea Eliade), postmodern [Baronul din copaci de Italo Calvino, Femeia in rosu de Adriana Babeti, Mircea Mihaies si Mircea Nedelciu, Orbitor de Mircea Cartarescu). Romanul modern, dezvoltat in secolul al XX-lea, cunoaste o multitudine de ipostaze: roman de analiza psihologica, roman proustian (Marcel Proust, In cautarea timpului pierdut, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi si Patul lui Procust de Camil Petrescu, romanele lui Anton Holban), antiroman (Urmuz, Palnia si Stamate) etc.
Roman subiectiv este romanul in care naratiunea este la persoana intai, deci perspectiva asupra lumii este una subiectiva. Naratorul este prezent ca personaj in istoria postita, ca Marcel din In cautarea timpului pierdut de Marcel Proust, Sandu din Jocurile Daniei de Anton Holban, Stefan Gheorghidiu din Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu.
Romanul obiectiv isi ia numele de la tipul de naratiune dominant: la persoana a lll-a, obiectiva. Naratorul este omniscient si omniprezent [naratiune auctoriala, proiectie abstracta a autorului), nu are o voce personalizata si nu intervine direct pentru a judeca fapte, intamplari, comportamente ale personajelor. Creatorul romanului romanesc obiectiv este considerai Liviu Rebreanu [Ion, Rascoala) - in perioada interbelica. Au mai utilizat formula obiectiva, printre altii, G. Calinescu [Enigma Otiliei, Bietul loanide), Marin Preda [Moromefii) Roman modern este romanul dezvoltat la noi incepand cu perioada interbelica, caracterizat prin: predilectia pentru analiza psihologica, pluriperspectivismul, problematica extrem de complexa, explorarea zonelor liminale ale sufletului uman, tematica . citadina, apelul la tehnici narati complexe, cum sunt introspectia, "personajele-reflec-tori", personajul-narator, alternantele temporale etc.