Definitie: Dezbaterea este o discutie sau o analiza detaliata prin care este tratat un subiect de interes general si de actualitate, la care participa Un numar mare de vorbitori. Tema abordata trebuie sa fie bine cunoscuta de catre participanti, iar oratorii trebuie sa sustina prin argumente convingatoare opiniile privitoare la subiectul respectiv. De cele mai multe ori se manifesta puncte de vedere diferite si adesea contradictorii, ceea ce poate da dezbaterii caracter polemic. Dezbaterea presupune o documentare prealabila asupra problematicii si, bineinteles, studierea unei bibliografii. Conditia obligatorie pentru a participa la o dezbatere o constituie existenta unui punct de vedere clar si consolidat despre tema tratata. . Dezbaterea respecta cate norme ce se impun pentru claritatea discursurilor si receptarea corecta a punctelor de vedere exprimate:
. Afirmatia opiniei - formule consacrate: Consider ca, Sustin ideea ca, Cred cu tarie ca.
. Argumentatia - sintagme persuasive: Fundamentez opinia pe faptul ca, In aceasta afirmatie ma bazez pe, In sprijinul acestui punct de vedere aduc drept argument.. O doda in sprijinul celor afirmate ar
fi., Aduc in sprijinul acestei idei cel putin doua argumente
. Concluzia - expresii concluzive: in concluzie,; Se poate, asadar,
concluziona .; Sintetizand, se poate conchide ; Drept urmare , Deci
, In final, concluzia se desprinde firesc:.
***In filozofia culturii, Orientul semnifica zona de est a Europei, care cuprinde tarile foste componente ale Imperiului Roman de Rasarit, iar la polul opus se situeaza Occidentul, alcatuit din statele Europei Occidentale ce alcatuiau cand Imperiul Roman de Apus. Esenta Orientului este socotita zona Peninsulei Balcanice, and la granita Romania, despre care s-a impamantenit sintagma \"o insula latina intr-o mare sla\". Situarea tarii noastre intre Orient si Occident defineste principalele caracteristici care particularizeaza cultura romana, individualizeaza mentalitatea poporului si determina specificul national. Diversitatea perspectivelor privind asezarea Romaniei intre doua culturi si civilizatii a starnit polemici aprinse de-a lungul timpului si a produs studii despre confruntarea dintre modernism si traditionalism, despre constiinta nationala si europeana de a fi si a ramane roman in Europa. Deschiderea catre Europa Occidentala a constituit dintotdeauna un progres accelerat de a prelua \"ideile, formele, lorile si modelele sale\" si, ca urmare, \"occidentalizarea nu poate fi conceputa decat ca un incitant, ferment, stimulent, termen riguros de confruntare pentru totalitatea virtutilor noastre spirituale\". (Adrian Marino)
Un titan al culturii romane, Titu Maiorescu, obser ca tineretul roman emigra \"spre fantanele stiintei din Franta si Germania, care pana astazi a mers tot crescand si care a dat mai ales Romaniei libere o parte din lustrul societatilor straine\". El initiaza \"teoria formelor fara fond\", prin care respinge cu fermitate imprumuturile occidentale daca acestea nu corespund fondului cultural romanesc: \"Forma fara fond nu numai ca nu aduce niciun folos, dar este de-a dreptul stricacioasa, fiindca nimiceste un mijloc puternic de cultura\". Daca formele preluate din Occident nu concorda fondului spiritual autohton, vor exista doar \"un sir de forme\" fara sa aiba \"fondul lor propriu\", criticul concluzionand ca un popor nu poate trai cu o \"cultura falsa\", iar daca staruieste in ea, atunci \"da un exemplu mai mult pentru vechea lege a istoriei: ca in lupta intre civilizarea aderata si intre o natiune rezistenta se nimiceste natiunea, dar niciodata aderul\". (Titu. Maiorescu, \"in contra directiei de astazi in cultura romana\" -l867).
Istoricul literar Pompiliu Eliade (1869-l914) exprima un punct de vedere inedit, acela ca literatura franceza a creat o noua literatura romana, \"complet diferita de cronicari si de scrierile religioase ale secolului al XVII-lea\", urmand sa existe \"doua literaturi inspirate de doua tipuri de spiritualitate cu totul distincte\".
In perioada interbelica, s-au purtat polemici, unele de notorietate, intre adeptii modernismului si sustinatorii imuabili ai traditionalismului.In prestigioasa \"Istorie a literaturii romane\", George Calinescu sustine cu argumente faptul ca Tarile Romane n-au stat niciodata in afara Europei, iar cand se vorbeste despre \"occidentalizare\", se intelege adaptarea literaturii romane la cea europeana.
Initiatorul modernismului romanesc, Eugen Lovinescu, defineste \"principiul sincronismului\" prin \"europenizarea literaturii romane\". El sustine ca civilizatiile mai putin dezvoltate imita forme ale celor ansate, sincronizarea acestora realizandu-se in timp, insa n-a exclus coexistenta elementelor traditionale si cele moderne. Aparator impatimit al traditionalismului, Nichifor Crainic argumenteaza ca menirea poporului roman este aceea de a vietui in Orientul spiritual specific simtirii sale: \"Altarele se asaza spre Orient, icoanele caminului se asaza pe peretele dinspre Orient, taranul cand se inchina pe camp se intoarce spre Orient. [] Si cum noi ne aflam geografic in Orient si cum, prin religia ortodoxa detinem aderul lumii rasaritene, orientarea noastra nu poate fi decat spre Orient, adica spre noi insine, spre ceea ce suntem prin mostenirea de care ne-am invrednicit.\"
Sociologul, psihologul si eseistul Mihai Ralea (1896-l964) analizeaza psihologia orientala si cea occidentala, precum si specificul acestora in lucrarea intitulata sugestiv \"Fenomenul romanesc\" (1927). El elueaza psihicul etnic si analizeaza factorii care determina formarea mentalitatii unei natiuni: conditiile de trai, asezarea geografica, mediul economic si politic, conditiile climaterice, caracterizand specificul nostru national, conceptia colecti a romanilor. Ralea desprinde doua tipuri de locuitori in Europa: occidentalul si orientalul, care se diferentiaza prin modul de a gandi, prin atitudini si reactii diferite si care se conduc dupa legi ancestrale adesea contrastante. Astfel, psihologul-eseist defineste civilizatia occidentala prin sintagma \"aptitudine creatoare\", ceea ce ar insemna ca englezul, francezul, germanul sau italianul se afla \"deasupra mediului\" pe care-l domina prin stapanire de sine, siguranta, curaj, rabdare si initiati. Altfel spus, occidentalul e \"stapanul vointei sale elastice si ferme in acelasi timp\" si de aceea el este si,\"stapanul lucrurilor inconjuratoare\". Curajul cu care infrunta viata este \"cand temerar, cand rezonabil\", stie sa riste si sa fie in acelasi timp prudent, \"subjuga fortele naturii\" dar a inventat si tehnica devenita o \"aliata ascultatoare\". in contrast, orientalul se defineste prin \"resemnare pasi\", se supune neconditionat fortelor naturii care il. zdrobesc, crezand ca \"cine stie ce forta religioasa misterioasa\" actioneaza impotri lui si de aceea \"i se pare inutil sa mai lupte\". Fatalismul este filozofia de viata a orientalului, totul este acceptat asa cum se prezinta, el neand nici ambitie, nici imaginatie si nici vointa ca sa modifice sau sa reziste realitatii inconjuratoare. intre cele doua structuri psihice, creativitatea occidentalului si- resemnarea neputincioasa a orientalului, Ralea defineste o stare intermediara pe care o numeste \"adapilitate\".In lucrarea \"Istoria critica a literaturii romane\" (1990), Nicolae Manolescu face o afirmatie epatanta, sustinand ca \"Apusul a fost si corupator, nu doar stimulator, dupa cum rasaritul a reprezentat nu pur si simplu un model de imobilism, ci si un focar insemnat al unora din noile idei\". Sorin Alexandrescu, in studiul \"Paradoxul roman\" (1998) considera ca faptul de \"a fi si a ramane roman este marea tema a unei culturi\" si ca acest \"mit al identitatii a ramas in mod constant prioritar fata de oricare alta problema culturala sau ideologica\".
Influenta occidentala s-a concretizat in literatura romana prin operele lui Camil Petrescu, care a preluat viziunea lui Marcel Proust privind conceptia temporala (timpul obiectiv si timpul psihologic) si procedeul memoriei involuntare, iar din creatia lui Stendhal s-a inspirat in construirea eroilor. De altfel, in plin romantism, Minai Eminescu a fost puternic legat de filozofia occidentala, fiind atras mai ales de germanul Schopenhauer, ale carui conceptii se regasesc in majoritatea creatiilor eminesciene, de teza asupra timpului filozofic pana la portretul geniului nefericit si neinteles. in perioada interbelica occidentalismul s-a distins pregnant in lirica lui Arghezi, Blaga, Barbu, insa loarea inestimabila (nepretuita) a operelor deri din pastrarea specificului national, argumentandu-se astfel ideea ca Apusul nu a stapanit exhaustiv (integral) literatura romana, ci doar a stimulat-o, asa cum opineaza si criticul Nicolae Manolescu. De aceea, se poate afirma ca nu numai influenta occidentala exercitata asupra scriitorilor romani a dus la sincronizarea literaturii noastre cu lorile europene, ci mai ales faptul ca acestia au patruns, prin opera lor originala, in cultura europeana. Intelectualizara poeziei romanesti in creatia lui Tudor Arghezi se defineste nu numai prin \"estetica uratului\", ci si in \"Psalmi\", care ar putea parea ca apartin traditionalismului, dar viziunea filozofica a relatiei omului cu Dumnezeu iese cu desarsire din ortodoxismul privit ca unica spiritualitate a romanilor, idee promota de revista \"Gandirea\". Lucian Blaga isi elaboreaza un sistem metafizic propriu plecand tot de la \"spatiul mioritic\", iar conceptele abstracte si viziunea asupra universului il plaseaza intre cei mai lorosi poeti-filozofi ai literaturii europene. Ermetismul modern promot de matematicianul-poet Ion Barbu particularizeaza lirismul ca un \"joc secund\" al creatiei artistice, integrand opera in universalitate.
Cu toate aceste repere occidentale, fiecare dintre scriitorii mentionati pastreaza cu strasnicie spiritul traditiei in creatiile lor, fiind de netagaduit influenta folclorica in poezia eminesciana sau argheziana, conceptia blagiana ca radacinile simtirii romanesti sunt infipte adanc in spiritualitatea rurala ori existenta personajului seducator al lui Barbu, Nastratin Hogea, care defineste balcanismul poemelor sale.
Pe de alta parte, inrauririle orientale in mentalitatea romanilor si, implicit, in cultura lor au fost foarte puternice si au lasat urme de nesters. Modul de gandire retrograd, amplificat de insilitatea politica a epocii fanariote iar in istoria recenta de ideologia totalitara a comunismului, a suferit prefaceri culturale loroase in. fondul nostru spiritual cu inclinatii balcanice, un argument viguros si de necontestat fiind mari scriitori precum: Anton Pann (\"Povestea vorbii\"), I.L.Caragiale (\"Kir Ianulea\"), Mateiu Caragiale \"Craii de Curtea Veche\") si Ion Barbu (ciclul de poezii \"Isarlak\"). De altfel, mottoul romanului \"Craii de Cuitea-Veche\" de Mateiu Caragiale ilustreaza sugestiv specificul oriental grefat pe o mentalitate romaneasca tipica: \"Que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de l\'Orient, ou tout est a la 16ger\", adica \"Ce vreti, noi suntem aici la portile Orientului, unde totul este luat usor\".
Povestirea lui Vasile Alecsandri, \"Balta-Alba\", evidentiaza amestecul bizar si pitoresc al civilizatiei romanesti din prima jumatate a secolului al XlX-lea, aspect care nu s-a schimbat niciodata. Si astazi contrastele, uneori agresive si ostentative ale societatii romanesti, socheaza nu numai pe strainii care ne viziteaza tara* ci chiar pe romanii neaosi, care raman adesea stupefiati. De exemplu, drumurile desfundate, pline de gropi din zilele noastre sunt aproape identice cu cele descrise de Alecsandri, aceleasi drumuri pe care calatorul francez a fost zguduit in caruta cu trei roti care-l ducea spre Balta-Alba. Limba franceza vorbita impecabil intr-un sat dominat de intuneric si de haitele de caini care latra asurzitor din povestirea lui Alecsandri a*fost inlocuita cu limba engleza, celelalte aspecte ramanand intacte si astazi.
Alte opere care ilustreaza balcanismul, pe de o parte si ahtierea spre occidentalism pe de alta parte, sunt romanul \"Ciocoii vechi si noi\" de Nicolae Filimon si, respectiv, comedia \"Chirita in provintie\" de Vasile Alecsandri.
Anton Pann (1796.-l854), poet, folclorist si muzician, s-a nascut in Bulgaria, ca fiu al lui Anton Pantoleon Petrov, caldarar si al Tomaidei, grecoaica la origine. Ramasa du, mama emigreaza impreuna Cu cei trei fii in Basarabia, apoi se sileste la Bucuresti in 1812. Prima sectiune scrisa de Anton Pann este \"Culegerea de proverburi sau Povestea vorbii\" imprimata la propria tipografie in 1847. El a creat un personaj balcanic nostim si reprezentativ, Nastratin Hogea, ale carui intamplari petrecute in Turcia, Bulgaria si Tara Romaneasca evidentiaza prostia si neghiobia umana. Ciclul de episoade epice in versuri se intituleaza sugestiv \"Nazdraniile lui Nastratin Hogea\" (1853) si se aseamana intrucat cu \"intamplarile lui Pacala\" de Ion Creanga. Cele doua personaje se deosebesc mai intai prin aceea ca Pacala este mai istet, mai norocos si mai indraznet decat Nastratin Hogea, care se dovedeste natang, stupid si adesea victima propriei prostii sau lacomii. O alta deosebire intre cele doua creatii consta in caracterul moralizator al creatiei lui Pann, titlurile paremiologice (proverbe populare) care se constituie in aderuri universal-labile, iar umorul, ironia fina, batjocura ilustrate cu inteligenta hazlie l-au determinat pe Mihai Eminescu sa il caracterizeze \"istet ca un proverb\" (\"Epigonii\").In fragmentul care poarta titlul unui cunoscut proverb, \"Cine fura azi o ceapa maine fura si 6 iapa, dar or in temnita plange, or picioarele isi frange\", Anton Partn ilustreaza cu umor o intamplare a lui Nastratin Hogea, care esueaza in tentati de a fura ceapa de la vecinul sau:
\"Nastratin Hogea-ntr-o vreme mciuii castig neand
Si in cea mai de pre urma saracie ajungand
Hotari sa fure ceapa de la un al sau vecin
Ce avea destula-n casa si nu da la vreun strein.
Dar zand Nastratin Hogea ca el usa o-ncuia,
facu pe cos sa intre noaptea si ce sa ia.
Si lasandu-se la le p-acea umbra, amagit,
Deodata fara veste se pomeni jos trantit,
Ramaind ca i de dansul cu piciorul rupt in loc,
And mica norocire ca n-a fost in Vatra foc.
Desteptandu-se vecinul, de bufnirea-i cand cazu,
Se scula totdeodata, nicio clipa nu sezu,
Striga, cere la nesta lumanarea-n grab sa-i dea,
Mai curand sa prinza hotul, si cine e a-fvedea.
Iar Hogea zise: - Vecine! atat sa nu te grabesti,
Ca ce am patit, si maine tot aicea ma gasesti.\"
Finalul episodului este o autopersiflare, Nastratin Hogea facand haz de necaz pentru neghiobia si lacomia sa de a fura ceapa vecinului, fiind cuprins de o resemnare balcanica fata de eventualele consecinte.
Tudor Vianu remarca o componenta balcanica in firea romanului, insa evidentiaza totodata si \"nazuinta lui catre Occidentul latin in care traiesc neamurile inrudite cu el, fie substratul lui patriarhal si rural, care i-a ingaduit sa se pastreze de-a lungul atator veacuri neprielnice\". Aceste afirmatii completeaza analiza pe care o face criticul poetului Ion Barbu (studiul \"Ion Barbu\", 1930), evidentiind faptul ca matematicianul-poet recompune o lume pierduta in ciclul \"Isarlak\" din volumul \"Joc secund\" (1930). Dimensiunea balcanica a acestor creatii este ilustrata de admiratia lui Barbu pentru cantecele de lume ale lui Anton Pann si de mottoul poeziei omonime: \"Pentru mai dreapta cinstire a lumii lui Anton Pann\".
Dinspre cealalta extremitate culturala, a Occidentului, se infiltreaza curente, idei, teme si modalitati artistice care influenteaza considerabil viziunea scriitorilor si modeleaza o literatura de mari profunzimi prin operele remarcabile ivite, mai ales, dupa Primul Razboi Mondial. Simbolismul, modernismul, angardismul, expresionismul coexista cu traditionalismul si se manifesta in operele epice, lirice si dramatice, desarsind sincronizarea literaturii romane cu cea europeana. Bucurestiul interbelic, supranumit \"Micul Paris\", este occidentalizat in scrierile Hortensiei Papadat-Bengeseu, ale lui Camil Petrescu, Mircea Eliade si George Calinescu. De asemenea, \"europenizarea\" poeziei romanesti se realizeaza prin intelectualizarea poeziei romanesti in creatiile lirice ale lui Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu si, mai tarziu, prin poezia \"necuvintelor\" lui Nichita Stanescu.
Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana nu respinge influentele orientale, iar atractia occidentala nu trebuie sa insemne preluarea automata a formelor care nu se potrivesc fondului nostru autohton. De-a lungul timpului, s-a confirmat faptul ca, uneori, formele au reusit sa creeze fondul si sa modifice mentalitatile, contrazicand opinia lui Titu Maiorescu si adeverind speranta de modernizare a lui Eugen Lovinescu, dovedind ca civilizatiile mai putin evoluate pot importa cu succes formele ansate.
