RIGA CRYPTO SI LAPONA ENIGEL
Balada de Ion Barbu, scrisa in mai 1924 si publicata in primul numar al "Revistei romane" (anul I, nr.l, 1 iunie 1924), fara sa poarte subtitlul balada. Acesta apare o data cu publicarea textului in volum, in Antologia poetilor de azi (1925), alcatuita de Perpessicius si Ion Pillat, iar apoi in volumele de autor, incepand cu Joc secund (1930).
Pornind de la marturiile poetului. Ioana Em, Petrescu situeaza geneza textului sub semnul oniricului, balada fiind nascuta ca o promisiune de salvare intr-o perioada de lupta cu drogul. Poemul apartine celei de a treia etape din creatia barbiana, vazuta ca "expresionista", de Felix Aderca, "baladic-orientala" de Tudor Vianu sau ca un "elinism in decadenta" de 1.1$., fiind considerat un text de referinta in opera poetica a autorului, o piatra de hotar a universului propriu-zis ermetic: "O data cu Riga Crypto si lapona Enigel se produce separarea de lumea exterioara, luminata de claritatile soarelui si se deschide poarta catre un univers atat de interior incat orientarea in mijlocul Iui devine plina de dificultati." (T. Vianu).
Tocmai aceste "dificultati" -generale de complexitatea si incifrarea textului, precum si de ambiguizarea si dilatarea semnificatiilor - au dus la interpretari atat de diferite, incat ele pot parca, la un moment dat, chiar contradictorii.
Riga Crypto a fost citita fie ca O liricizare a legendei despre originea criptogamelor, fie ca un Luceafar eminescian cu rolurile inversate, fie ca o cufundare in domeniul proiectiilor himerice, in infrarea-litatea psihica, fie ca asimilare partiala a unui principiu gnostic (disjuntfia spirit - materie) si convertire a acestuia in viziune a unor destine paralele, fie ca un comentariu - semnificativ deformator - al nuntii umane, fie ca un basm al padurii etc. Numele Crypto (care ar putea fi raportat la denumirea unui anumit grup de plante), mediul sau de viata (la umbra, in umezeala), precum si faptul ca in final innebuneste (aidoma ciupercilor otravitoare) ar putea constitui argumentele interpretarii textului ca liricizare a legendei despre originea criptogamelor. Desi pur exterioare, aceste asemanari pot deschide calea unor sensuri mai profunde. Criptogamele (gr. kryptos-"ascuns" + gomos-"unire") se inmultesc prin spori, sugerand simbolic o existenta hermafrodita.
Pornind de aici, scenariul liric ar putea avea si un alt sens: "initierea despre o nunta neimplinita, ascunsa, esuata, din cauza ca a fost conceputa in mod necorespunzator" (Marin Mincu). Lectura baladei ca "Luceafar intors" este probabil cea mai cunoscuta; ca porneste de la un interviu acordat de Ion Barbu lui Felix Aderca, in care poetul vorbeste despre "sensul feminin al Luceafarului", dar o face referindu-se la Ritmuri pentru nuntile necesare, nu la Riga Crypto Interpretarea corecta a afirmatiei lui Ion Barbu a fost data de Marian Papahagi (Exercitii de lectura, p.70) si de Roxana Sorescu (Interpretari, p. 18-l9), semnaland identitatea astronomica a planetei Venus cu Luceafarul "feminizat". Cu toate acestea, o seducatoare simetrie a rolurilor a sprijinit comparatia cu Luceafarul eminescian. La o prima vedere, ciuperca pare a fi faptura inferioara, iar omul fiinta superioara: "ca dat existential, Crypto reprezinta subumanul, o ipostaza «inferioara» fata de termenii propusi de Eminescu" (Marin Mincu). Unicizat prin pozitia sa de riga, prin atributele eternitatii ("ia vecinie tron") si ale tineretii permanente ("de la fantana tineretii"), Crypto ar putea fi vazul si ca faptura superioara omuiui al carui destin implacabil este imbatranirea si moartea. De asemenea, a fost formulata si interpretarea care reuneste si impaca cele doua extreme: "desi inferior Enigelei (ca principiu de viata), Crypto ii este superior in absolut, ca si Luceafarul fata de Catalina. Sigur ca, reprezentant al conditiei subumane, Riga Crypto este un exponent, in primul rand, al umbrei, vegetand «in pat de rau». insa aceasta nu simbolizeaza numai amorful regn al criptogamelor, nu antreneaza in aventura intreaga specie, cum se poate observa, ci // se sustrage conditiei comune, asumandu-si individual riscurile aventurii ca si Hyperion.
Prin inchiderea in sine, Riga depaseste ciclul alterarii si degradarii materiale. El nu mai poate fi considerat doar un simbol al materiei, incompatibila eu spiritualizarea. // Oricum, chiar in regnul sau, Crypto este un «nebun» si un «naravas». E o natura singulara, manifestandu-se ciudat fata de modul comun al lumii din care face parte. Cu asemenea perspectiva, «situarea» sa simbolica este aceea a geniului fata de contemporanii mediocri. //. Riga este un daimon raportai la mediul din care provine. intr-o ordine mai abstracta, este un simbol al increatului" (Marin Mincu). Cel de-al doilea termen al fabulei lirice are, de asemenea, un statut ambiguu. Enigel reprezinta umanul, implicand evident superioritatea ontologica. Fie ca simbolizeaza spiritul (Ioana Hm. Petrescu), fie ca simbolizeaza afectul (Marin Mincu), intre lapona si riga se stabileste de la incepui o relatie antinomica. Urmarind acelasi paralelism eu textul eminescian, se poale observa faptul ca Enigel nu raspunde chemarii lui Crypto (sau raspunde, dar printr-un reriiz). 1.11 o cheama pe lata spre "somn fraged si racoare" (asadar, spre starea de increat, spre o existenta iesita din timp, abstrasa curgerii neintrerupte), la Ici cum Ilyperion o chemase pe Catalina in "palate de margean*'.
Pentru un murilor, insa, iesirea din sistemul sau ontologic si intrarea in alt tip de existenta ;:unt sinonime cu moartea. Ramanerea in lumea umbrita a lui Crypto sau in cea stelara a lui Hyperion inseamna, pentru fata, sterilitatea si moartea. Paralelismul cu Luceafarul poate fi sustinut, asadar, pentru ca si in balada barbiana, ca si la Eminescu. lirismul porneste dintr-o incompatibilitate ontologica. Nu se poate sustine insa decat la o analiza extrem de superficiala "sensul feminin al Luceafarului" tocmai pentru ca. folosind aceasta sintagma, Barbu se refera la alt text. incercarea de a compara cele doua poeme ar putea duce mai curand la o suprapunere (e drept, partiala) a "mastilor" (Crypto-I lyperion, Enigel-Catalina) decat la o inversare a lor. O alta interpretare situeaza fabulatia baladei in domeniul proiectiilor himerice, in infrarealitatea psihica, "intrucat fabulatia sa aminteste de atractia si de conflictul dintre animtts si anima, entitati presupuse, din unghiul trairilor arhetipice, de catre C. G. Jung si dupa el de G. Bachclard, dar si de Paul Claudel. Crypto si Enigel nu sunt fiinte exterioare, ci doua ipostaze interioare, oarecum complementare, care apar in reveria profunda a poetului:«inima ascunsa» si «sufletul fantana»" (Dorin Teodorescu). Atat latenta obscura, teama de manifestare, simbolizata de Crypto, cat si intelepciunea atotcuprinzatoare ("nia-nchin la soarele-ntelepl") reprezentata de Enigel, sunt trasaturi definitorii ale poetului si ale poeziei ermetice. De aceea, in lectura lui Dorin Teodorescu, Ryga Crypto si lapona Enigel "ascunde un gand, poate sceptic, despre fragilitatea si limitele poeziei." in interpretarea Ioanei Em. Petrescu, textul barbian asimileaza partial un principiu gnostic - disjunctia spirit-maleric --, insa il converteste in viziune a unor destine paralele. Astfel, poemul este centrat pe tema nuntii inlerzise: nunta intre regnuri sau. intr-o formulare mai generala, nunta intre materie si spirit. Tema gnostica a respingerii materiei care nu poate fi mantuita c doar partial asimilata de Barbu pentru ca, in viziunea sa, materia nu are caracterul infernal atribuit de gnoza.
Dimpotriva: "ea pastreaza insemnele inocentei originare pe care fiinta «frageda», «plapanda» o arc peste tot in opera poetului roman, al carui personaj predilect este". Fiind un simbol al increatului, Crypto reprezinta eternitatea materiei, fiind legat, vrajitoreste, de "fantana tineretii". Toate caracteristicile materiei inocente, intalnite in Dupa melci ("melcul prost, incetinel", scos din eternitatea somnului de un descantec mincinos) sau in Oul dogmatic (albusul adormit in "trei atlazuri", inainte de a fi "ros de galbenus"), se regasesc in "ciupearca cruda de padure." Conform interpretarii propuse de Ioana Em. Petrescu. lapona reprezinta in poem o emblema a spiritului, desi are o structura duala, asemeni tuturor oamenilor, "urgisiti" sa traiasca pe pamant: ea apartine pamantului prin caderea in materie ("ca daca-n iarna sunt facuta / Si ursul alb mi-c varul drept"), dar pastreaza samanta divina a sufletului ("caci sufleru-i fiintana-n piept / Si roata alba mie stapana / Ce zace-n sufletul-fan-tana"). Nefiind centrata pe o paradisiaca "fantana a tineretii" (precum cea a lui Crypto), lumea fetei e centrata pe propriul suflet-oglinda in care soarele se reflecta. "In cel mai pur stil gnostic, Enigel celebreaza apartenenta celesta a sufletului si vestejeste somnul carnii, proliferand in umbra fertila: «La umbra, numai carnea creste / Si somn e carnea »).
Focul celest, pe care Enigel il celebreaza, c insa ucigator pentru trupul firav al ciupercii plapande." Incompatibilitatea "fapturii firave" cu lumea solara a fetei poate fi privita si ca o parabola a nepotrivirii partenerilor in cuplu; fiind spus "la spartul nuntii", cantecul menestrelului poate avea functia unei oglinzi deformatoare. "Poemul se constituie astfel ca spatiu al unui joc ce mimeaza, in registru grotesc, tragicomic, un eveniment considerat in «viata lumii» drept expresia desavarsitei impliniri in Unu. Or. povestea Rigai Crypto si a laponei Enigel vorbeste tocmai despre esecul Nuntii" (Ion Pop). Textul comenteaza, asadar, in chip ironic, un moment esential al existentei (nunta ca uniune presupusa perfecta a cuplului) devenind o parabola cu semnificatii mai generale (incompatibilitatea dintre parteneri). Interpretarile atat de diverse nu sunt neaparat opuse, ci mai degraba complementare, textul ramanand deschis unor lecturi multiple.
