REGISTRE STILISTICE IN LITERATURA ROMANA referat





Registrele stilistice nu sunt rietati marginale sau speciale ale limbii, ci ele acopera intreaga sfera "a activitatii de comunicare verbala. in registrele stilistice se manifesta nuante teritoriale (dialecte, graiuri), temporale (arhaice, contemporane), sociale (argou, jargon) sau situationale ale limbajelor:
. Registrul popular este o rianta a limbii romane si se deosebeste de limba litefara prin diferente fonetice sau semantice in functie de regiune, and ca particularitati: simplitatea sintaxei, multitudinea de locutiuni si expresii. Graiurile sunt riante regionale ale limbii romane si se deosebesc intre ele fonetic sau lexical: moldovenesc, muntenesc, ardelenesc, oltenesc, dobrogean, crisean, maramuresean etc.
Unele neologisme capata, adesea, etimologie populara si sunt folosite deformat, prin receptare fonetica gresita: lacramatie (reclamatie), renumeratie (remuneratie).
Exemplu: "Lumea asta e pe dos,/ Toate merg cu capu-n jos/ Putini suie, multi coboara,/ Unul macina la moara." (Ion Creanga)
. Registrul cult - se caracterizeaza printr-o fraza elaborata, cu mai multe niveluri de subordonare, in care se utilizeaza numeroase neologisme, cuvinte livresti, imprumuturi si calcuri lingvistice. Din punct de vedere al continutului, textul poate fi politic, filozofic, intelectual ori un discurs oratoric pe teme grave.
. Limbajul colocvial (familiar) - rianta lingvistica specifica pentru comunicarea verbala intr-o sfera sociala restransa: in familie, intre prieteni/rude sau colegi; formele de exprimare tipice suni monologul scris (jurnal, insemnari, note) si oral (relatari, urari, felicitari, toasturi, anecdotica), precum si dialogul scris (scrisori) si oral (conversatie spontana). Principalele caracteristici ale limbajului colocvial sunt: oralitate, riatie stilistica, registru popular, expresivitate, cuvinte peiorative, interjectii, formule de adresare, ironie, umor etc.
Exemplu: "Ghita, Ghita, pupa-l in bot si-i papa tot, ca satulul nu crede la al flamand" (I.L.Caragiale); "Paraschive, tu unde esti, ma? Nu ca furca aia sta acolo langa gard de cinci saptamani! Ia-o de acolo si bag-o in
sopron!" (Marin Preda); »
. Argoul - limbaj folosit de anumite grupuri sociale/rsta (elevi, studenti, delincventi), cu scopul de a nu fi intelesi cti usurinta de cei din jur. Limbajul popular sta la baza argoului, dar cuvintele argotice pot fi si imprumuturi din alte limbi. Adesea, argourile intra in limba comuna, fiind folosite in mediul familiar sau amical, dobandind astfel expresivitate.

Exemplu: curcan, gabor, sticlele - pentru politist; naspa, ghena, nasol pentru neplacut, urat;
. Jargonul este un limbaj specializat, o rianta a limbii nationale in care se abuzeaza de cuvinte straine, fie din snobism, fie din pretiozitate lingvistica: bonjour, madam', O.K., weekend, look. Elementele de jargon au fost adesea satirizate de Alecsandri si Caragiale pentru ilustrarea snobismului personajelor.
Exemplu: Chirita vorbeste o limba franceza ridicola, traducand din romaneste cuvintele care compun expresiile frantuzesti. Astfel, pentru toba de sectiune, ea spune "un tambour d'instruction", sau pentru flori de cuc, "fleurs de coucou", pentru a spala putina, "laver le baril" ori pentru a vorbi ca apa, "parler cornme l'eau" etc. (Vasile Alecsandri)
. Regionalismele sunt cuvintele specifice graiului dintr-o anumita zona geografica a tarii sau o anumita regiune. Dupa specificul manifestarii lingvistice, regionalismele pot fi:


- regionalisme fonetice, care au forme specifice pronuntiei intr-o anumita zona: hier (fier), hire (fire), chiatra (piatra), ghine (bine);
- regionalisme morfologice, a caror forma sau flexiune este specifica unei zone geografice: el lucra (el lucreaza); el manca (el mananca); el mere (el merge); s-o dus (s-a dus);
- regionalisme lexicale, care inseamna cuvinte cu un sens raspandit, dar cu forma specifica unei regiuni: omat (zapada), papusoi (porumb), colb (praf), nitel (putin), pacla (ceata), insaratura (muratura), naaz (natarau);
Exemplu: "[] era un om paclisit (negru la suflet) si rautacios la culme"; "[] care de care mai chipos si mai imbracat, de se taraiau atele si curgeau oghelele (zdrentele) dupa dansii"
. Arhaismele sunt cuvintele vechi care au disparut din vorbirea curenta sau care si-au modificat complet intelesurile. In functie de specificul manifestat, arhaismele pot fi:
- arhaismele lexicale, tin de vocabular si denumesc cuvinte iesite din limba din cauza disparitiei obiectului, meseriei, obiceiului etc: gramatic, parcalab, copist, stolnic;
- arhaismele fonetice se refera la pronuntia veche a cuvintelor, desi ele nu au disparut din limba: a imbla (a umbla), a imple (a umple), a rumpe (a rupe), sama (seama);
- arhaismele morfologice se refera la forma veche a partilor de vorbire, la flexiunea acestora: inime (inimi), greseale (greseli), aripe (aripi), ruinuri (ruine);
- arhaismele semantice cuprind acele sensuri care au disparut din limbajul curent, desi cuvintele ca atare continua sa existe Cu alte intelesuri: prost = om simplu; nemernic = strain, pribeag; rost = gura; cunt = motiv.
In operele literare, arhaismele, regionalismele si cuvintele populare sunt elemente stilistice, artistice, deoarece au rolul de a evoca atmosfera, culoarea epocii conturate in creatia respecti sau sunt mijloace de caracterizare pentru personajele literare, care ilustreaza . prin limbaj, o anumita tipologie.
. Registrul limbajului scris se caracterizeaza printr-un limbaj ingrijit, in care exprimarea este atent controlata prin cuvinte proprii textului scris.
. Registrul limbajului oral se defineste prin expresii si cuvinte specifice vorbirii, conversatiei, in care sintagmele, proverbele, maximele ori pildele sunt frecvente.
. Principalele modalitati de realizare a registrelor stilistice sunt: incarcatura emotionala, pauze si izolari sintactice, inversiuni, elipse, formulari tautologice, digresiuni, clisee lingvistice, repetitii, pleonasme, deformari ale cuvintelor, ticuri verbale, cuvinte la moda, perifraze, expresii paremiologice, diminutive, augmentative, cuvinte peiorative, superlative sintagmatice, interjectii, forme de vocativ si de imperativ, apelative populare, porecle, stridente lexicale, paradoxuri lingvistice, jocuri de cuvinte, eufemisme (cunt/expresie care inlocuieste o exprimare neplacuta, jignitoare, vulgara, respectand paralelismul de sens), imprecatii (blestem, injurie, ocara), umor, ironie, sarcasm. Acestor modalitati lingvistice li se adauga elemente paraverbale (tonul, intonatia, pauzele in vorbire, accentul in fraza) si nonverbale (mimica, gestica, atitudinea corpului)
Exemplu: "Angel radios! de cand te-am zut intaiasi data pentru prima oara, mi-am pierdut uzul ratiunii[] Te iubesc la nemurire. Je vous aime et vous adore: que pretendez-vous encore? (Te iubesc si te ador: ce altce mai pretinzi? - n.n.) Inima-mi palpita de amoare. []" (I.L.Caragiale)











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani