"Diupa iesirea din pubertate (de la 14 la 18-20 de ani) are loc in mod intens iesirea din societatea de tip tutelar, familial si scolar si intrarea in viata cultural-sociala mai larga a scolii si chiar a orasului. Aceasta intrare este complexa si dependenta de gradul de integrare a scolii in viata sociala.
Din punctul de vedere al analizei noastre, adolescentul trece de asemenea prin cateva stadii.
a. Preadolescenta Aceasta este o etapa de stabilizare a maturizarii biologice. Multi autori considera intreaga pubertate ca preadolescenta. In aceasta etapa se contureaza si se adanceste mai mult individualizarea - conturandu-se caracteristicile constiintei si ale constiintei de sine. Este o faza de o intensa dezvoltare psihica, incarcata de conflicte interioare. Tanarul manifesta inca o oarecare agitatie si impulsivitate, unele extravagante, momente de neliniste si momente de dificultate, de concentrare, oboseala la efort. Expresia fetei devine insa mai precisa si mai nuantata. Pofta de mancare este inca dezordonata, selectiva si in crestere. Individualizarea se intensifica pe planurile intelectuale si de relationare. Parerile personale incep sa fie argumentate si capata deseori o validare de generatie (s-au schimbat vremurile pe vremea noastra). incepe sa creasca interesul pentru probleme abstracte si de sinteza, dar si pentru participare la roluri mai deosebite.
Se rafineaza interesul pentru lectura, filme, TV, tehnica etc. Apare mai pregnanta dorinta de afirmare personala ca expresie a socializarii. Cerinta de cunoastere se secundeaza de placeri intelectual-afective si se angajeaza atiludinal. In sfarsit, experienta afectiva se nuanteaza si se impregneaza de valori. ()
In ansamblu, perioadele pubertatii si adolescentei cuprind cel putin trei categorii de reactii legate de seria de modificari mai sus descrise:
a) Se dezvolta preocupari ale constiintei si constiintei de sine (ca perceptie de sine intai, inclusiv schema corporala) ca expresie a identitatii egoului. Puberul si adolescentul fiind confruntati cu schimbari multiple prin care trec, cu transformarile obiective si subiective legate de maturizarea sexuala, dar si de descoperirea dimensiunilor realitatii sociale, procesele de identitate sunt complexe si sinuoase.
b) Modificarea si transformarile ce conditioneaza iesirea din conformismul infantil au loc prin opozitie, incarcata de cerinta de cautare a identitatii, ceea ce face ca sa se treaca prinlr-o experienta personala densa, trecere impregnata de nesiguranta si de nazuinte puternice spre independenta si libertate, demnitate si onoare. Nesiguranta are la baza spargerea sentimentului infantil de dependenta. In acelasi timp, libertatea si independenta fata de relatiile parentale sunt adesea frustrante si creeaza nu numai nesiguranta, ci si sentimente de culpabilitate. Aceleasi fenomene au loc si cu privire la grup. Apartenenta la grup este competitiva si adesea tensionala, ceea ce va genera sentimentul de dependenta, dar concomitent si de independenta si o oarecare nesiguranta.
c) In al treilea rand, are loc gasirea unei identitati vocationale ce priveste un fel de autocunoastere si autodescoperire de posibilitati sau incapacitati - in perioada pubertatii -, pentru ca apoi sa se dezvolte din ce in ce mai mult si identitatea aptitudinala. Foarte sinuos, acest aspect de identitate nu realizeaza intotdeauna concordanta intre interese si aptitudini. Treptat, aspiratiile vor modela spectrul vocational pe axa profesionalizarii, fenomen mai pregnant in perioadele adolescentei (marea adolescenta si dupa aceea)."
Prezentarea textului |
