Clasificare
Rod al puterii de imaginare a poporului, proza populara este vie inca si astazi, cu toata modernitatea lumii contemporane. Asa se explica, de altminteri, si interesul mare manifestat de folcloristii care o aduna, publicand colectii numeroase si in prezent, scot publicatii speciale cu caracter international, ca "Fabula", ori se intalnesc in congrese dedicate acestui gen (Cf. I-e International Congres, 1965, Atena).
Avand o vechime milenara, motivele atat de cunoscute capata prin circulatie trasaturi si un limbaj nou. Se poate vorbi de o continua "actualizare" a prozei foclorice, in functie de epoca si spatiu, de profilul povestitorului si a mediului in care ea circula. Daca tema si subiectul raman aceleasi, ceea ce capata in genere aspecte noi este ideea, adica atitudinea povestitorului fata de subiect. insusi acesta devine mobil, si el mereu altminteri configurat; ceea ce ramane insa mai fix tine de anumita tehnica a povestirii, proprie fiecarui motiv, si de o ambiata epica si ea proprie. Cand povestitorul adopta o alta tehnica, straina motivului, atunci natura episoadelor variaza, iar subiectul capata profil imediat. Toate asemenea observatii se pot face la lectura aceluiasi motiv, aflat in variante numeroase, configurate diferit, in locuri si ele diferite (in aceeasi sau mai multe tari).
O problema mult timp dezbatura este cea a categoriilor prozei folclorice. Dupa contributia scolii finlandeze (Leitfaden der vergi) intregita de cercetatorul american Stith Thomson, Motiv-Index, un aport teoretic important aduce folcloristul nordic C. von Sydow (Sydow, Kategorien der Prosa). Din cate apreciem, este plina de interes si compartimentarea facuta de Andre Jolles [Einfache Formen).
Tinand seama de unele legi formale ale genului, de diferite determinari istorice, de originea indepartata, ca si de o tehnica a nararii caracteristica diferitelor specii si chiar unor motive, s-a ajuns la o grupare a bogatului material in cateva categorii distincte, asupra carora cercetatorii par a fi cazut de acord. Una dintre acestea o formeaza grupa basmului propriu-zis ("Schimaremarchen", "Zauber" sau "Wundermarchen"]; apoi basmul nuvelistic ("Nevellenmarchen"), ca si "Parabelmarchen", istorisiri cu caracter didactic. (Aceasta grupa mare C. von Sydow o distinge prin termeni ca: "Fabulat", Chimerat", Novellat").
Daca cele dintai - dupa unii, de origine indo-europeana - sunt povestiri multiepisodice, cu himere si o lume de fiinte, de animale "ca in basme", cele din urma, mai realiste, ar fi de origine semitica.
Acestora li se adauga un mare numar de fictiuni scurte,
Istorisiri anecdotice, glumete ori grave, avand caracter legendar si superstitios, mitologic. C. von Sydow prefera o terminologie ca: "Memorat", "Chronicat", "Flct".
Lumea prozei populare romanesti are numeroase trasaturi universale, dar si specifice, nationale (L. Salneanu). Noi vom incerca sa circumscriem cateva tipuri ale basmului fantastic dupa natura compozitionala, idee dezvoltata intr-un studiu special.
Este cea mai complexa categorie a prozei populare. Actiunea se desfasoara in limite de spatiu si timp specifice. Are un mod si el specific de oglindire a realitatilor, basmul - ca sl romanul din literatura scrisa - conferind acestora semnificatii noi de viata. Continutului bogat in idei ii corespunde un plan compozitional aparte si el: de asemenea, un limbaj si o tehnica a povestirii.
S-a spus ca basmul are legaturi stranse cu mitul sau legenda straveche. Dar, la o lectura mai atenta a unei colectii culese din gura poporului, oricine poate constata deosebiri esentiale intre aceasta proza si cea mitologica. Nu-i mal putin adevarat ca, asa cum observau si fratii Grimm, basmul folcloric aduce a poezie foarte veche, fiind imbracat in haina apropiata legendei milenare, incercarea insa a unui erudit ca P. Saintyves de a stabili paralelismul intre placutele "contes de fees" si unele practici ritualis-tlce, proprii vechii societati omenesti, nu conving pana la urma pe cititor (Les contes de Perrault). Nu conving nici asertiunile unor antropologi care cred ca lumea basmului n-ar fi straina de lumea inceputurilor vietii pe pamant, cu toate ca descoperirile paleontologice pun in fata resturi de animale uriase asemanatoare celor din proza populara fantastica (Fr. Daque Urwelt) Sunt pline de interes si unele cercetari care sugereaza ca proza folclorica fabuloasa n-ar fi straina de viata istorica, ca ar cuprinde moravuri si obiceiuri ale popoarelor din epoca de piatra sau a bronzului (E.W. Peuckert). Din moment ce se afla motive, ca al basmului Cei doi frati, inserate pe papirusurile egiptene, cu circulatie mare la popoarele din epoca moderna, existenta milenara a basmului devine evidenta.
in studiile facute in ultima vreme, cercetatorii si-au schimbat profund opiniile privind substanta mitologica sau ritualistica a acestor opere folclorice. Din ce in ce isi face loc tot mai mult ideea ca basmul constituie o proza ce a oglindit viata in diferite epoci istorice, prin mijloace artistice.
Ca sa ilustreze ca basmul este o poveste "mincinoasa", dar "adevarata", povestitorii incep de cele mai multe ori expunerea numeroaselor intamplari cu clisee arhicunoscute, deseori in forma de versuri, alteori in proza, ca in exemplul urmator: ,A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti; de cand facea plopsorul pere si rachita mlcsunele; de cand se bateau ursii in coade; de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau infratindu-se; de cand se potcovea purecele la un picior cu nouazeci si noua de ocale de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti;
De cand se scria musca pe perete,
Mal mincinos cine nu crede".
Asemenea formule initiale, frecvente in basmul romanesc, tin de o structura formala caracteristica. Impun povestitorului un ton care se desfasoara intre umoristic si seriozitate, dar care declanseaza de la inceput voie buna in randul ascultatorilor, ras ce se amesteca pana la urma cu lacrimi. Cele mai multe formule au infatisare poetica, care Izbeste prin fantezia-i fara margini, deseori prin non-sensuri, ca mai sus. Ele constituie un preambul la o proza a absurdului, ca sl urmatoarea:
Ar fi fost de unde-a fost,
Si n-ar fi de mincinos
Luai balega de jos,
Lipii in perete.
Mincinos care nu crede.
Un artan de pui de curca.
Pe la gura cui n-asculta
(Inf. Simidreanu P., Slatina)
Formulele initiale anuleaza ideea de timp si spatiu. Din cate vom vedea, in basme se vorbeste despre "celalat taram", despre "pustietati", despre imparati si fiinte ce n-au existat niciodata. Se nareaza intamplari cu totul extravagante, ce au spatiul si timpul lor. Actiunea se petrece la un prezent care implica notiunea de trecut si viitor. Logica e foarte stransa; ea nu trebuie sa contravina un moment logica fireasca, caci atunci intreaga povestire n-ar mai fi crezuta si deci ascultata. Desi curioase, evenimentele sunt acceptate de copil, ca si de omul matur, caci exista o mare placere in a sti ca ceea ce se spune sunt minciuni, minciuni crezute insa, luate ca adevarate prin fondul lor profund uman. Nu rareori, in inregistrarile facute, ne-a fost dat sa vedem cum ochii ascultatorilor se umpleau de lacrimi la auzul unor basme despre copiii dusi de parinti in padure ca sa scape de ei, despre fata saracului oropsita etc. in cele mai multe basme, fiecare, ascultandu-le, gaseste acel episod care corespunde varstei si starii lui sufletesti. E ceea ce se petrece cu opera mare, scrisa de un autor celebru; ceea ce uimeste pe oricine este puterea de imaginatie a creatorului, sentimentul care-l stapaneste de a fi purtat in sfere cat mai inalte ale dorintelor si un ton al unei vechi poezii proprii umanitatii.
Dupa formulari ce anuleaza notiunea de timp si spatiu, ascultatorii sau cititorii sunt introdusi intr-o lume de evenimente ce se petrec totusi in spatii tipice basmului. De aceea socotim ca zonele atemporale si aspatiale sunt de ordin stilistic (E. Todoran). Totusi formulele mediane, care urmeaza si inscriu unele episoade, fixeaza actiunea intr-un timp istoric-social: "Se luptara, se luptara/Zi de vara pana-n seara"; sau " "Mersera cale lunga /Sa le-ajunga" Povestitor si ascultatori accepta de la bun inceput ca ceea ce aud sunt intamplari de domeniul fabulosului; insa in acest fel basmul starneste interes, bucurie si placere in a fi ascultat. Planurile epice devin variate, purtandu-i pe ascultatori intr-o lume multicolora fata de care cu greu raman indiferenti. Mereu li se perinda prin fata ochilor locuri nebanuite.
fac cunostinta cu fiinte curioase ce sugereaza totusi umanitate. Descriptia, redusa la minimum, confera basmului o antrenanta desfasurare epica. Episoadele numai la o analiza venita din partea cercetatorului pot fi identificate ca fiind comune si altor motive. Altminteri ele sunt topite cu desavarsire in povestea care curge neintrerupt cu eroi si fiinte, captand profil caracteristic, cu valoare general-umana iar stilul basmului devine obiectiv, impersonal.
insasi sfarsitul basmului, formula finala cu care se incheie, e creata in acelasi spirit. Caci, de indata ce facem cunostinta cu tema basmului, enuntata de obicei la inceput, asistam la sirul de incercari la care e supus eroul, pe care le trece cu succes datorita multelor metamorfoze si ajutoare ce-i vin din partea fiintelor negraitoare mai cu seama, da lupte numeroase si grele, taie firul tuturor uneltirilor, ca in final sa asistam la un deznodamant fericit, cu nunta si mese mari, iar basmuitorul sa incheie si el cu formula: "Iara eu incalecai pe-o sa si va spusei dumnevoastra asa", cea mai obisnuita formulare. Ea devine pe diferite game: "Eu ma suii pe un cui /si pana-n alt rand nu v-o mai spui;/ Ma suii pe-o custura ruginoasa /si poate ca povestea fu cam mincinoasa".
Sau alt sfarsit si mai bogat in non-sensuri:
Eram si eu p-acolo; si la masa imparateasca,
Caram mereu la vatra lemne cu frigarea,
Ducfeam eu la masa glume cu caldarea
In adancul constiintei povestitorului rezida un ascuns gand: de a crea metafora si poezie adevarata, povestind si cultivand din generatie in generatie. Cu toate ca acesta - ca lunga povestire cu intamplari extravagante, cu o lume de pitici si uriasi, de zane si zmei, de eroi putin obisnuiti ce se lupta pe viata si pe moarte - e stapanit de fabulos, in aceslasi timp este patruns si de adevarul vietii. Dezvolta idei sociale si morale, devenind astfel o proza foarte placuta tocmai prin aceste doua coordonate: fabulosul si adevarul. in permanenta firul actiunilor din basme ne conduce intr-un mediu suprafiresc, mereu conexat insa cu mediul real, uman. Modelul formal din basm, mai mult decat in oricare alta categorie folclorica, invita la supunere, fara insa ca sa anuleze impulsul creator al meselor. Supunandu-se cliseului si sterotipi-ilor, fiecare repovestire a unui motiv capata profil inedit.
