Aceasta creatie aduce pe scena supliciul impus de Zeus, tiranul nerecunoscator, titanului Prometeu. Zeus, desi candva fusese ajutat de catre Prometeu sa-si mentina domnia amenintata de rascoala celorlalti titani, il pedepseste pe Prometeu, con-siderandu-1 vinovat de a fi luat focul din cer si de a-1 fi dat oamenilor.
Gasim in aceasta tragedie o importanta semnificatie filozofica: intre zei si oameni, Prometeu i-a ales pe oameni, pentru ca ii iubea si pentru ca ii credea capabili sa ia in mana lor focul, ca putere a naturii si ca simbol al creatiei, al progresului, al emanciparii si eliberarii de superstitii si prejudecati.
