Printul fericit de Oscar Wilde referat





OSCAR WILDE
- scriitor irlandez
(1854-l900)



PRINTUL FERICIT

Undeva,intr-un oras europen,se ridica o statuie mareata,intitulata Printul fericit."Era acoperita cu frunzulite subtiri de aur,drept ochi avea doua safire luminoase si la manerul sabiei lui stralucea un rubin mare si rosu."Toata lumea se oprea in dreptul ei,cuprinsa de admiratie.

Odata cu sosirea toamnei,un randunel,dezamagit de iubita sa trestia,care n-a vrut sa-l insoteasca in drumul sau migrator catre piramidele egiptene,se opreste ca sa innopteze tocmai in cetatea in care se afla statuia noastra,cuibarindu-se intre picioarele Printului fericit.

Pregatindu-se de culcare,simti cazand picaturi de apa pe el.Crezu ca vine ploaia,dar,uitandu-se in sus,constata cu uimire ca picaturile nu erau de ploaie ,ci lacrimi care curgeau din ochii Printului.Contrariat,dar si cuprins de mila,randunelul il intreba pe print de ce plange.Printul ii povesti atunci ca, pe vremea cand era viu,traind regeste in palatul de la Sans-Souci (Austria),nu stia ce-i intristarea,jucandu-se si petrecand fara griji.Acum,de cand este statuie, are ocazia sa vada ,de la inaltimea soclului sau, o multime de mizerii si de necazuri ale oamenilor,care il intristeaza si il fac sa planga.Astfel,intr-o casuta saracacioasa,a vazut o femeie slaba si palida,brodand flori pe o rochie de matase destinata unei domnisoare de onoare a reginei.Intr-un colt al camerei ,pe un pat,se afla copilul ei bolnav:"Are friguri,cere portocale si plange fiindca mama lui nu poate sa-i dea decat apa." Printul il roaga pe randunel sa-i duca rubinul de la manerul sabiei sale.

Dupa o scurta codire,randunelul ,induiosat de tristetea printului,ii facu pe voie.In drumul sau catre casa croitoresei,trecand pe langa palatul reginei,avu ocazia s-o auda pe domnisoara de onoare ce comandase rochia de matase.Ea se gandea doar la fericirea ei,transmitandu-i iubitului sau ingrijorarea ca rochia sa minunata s-ar putea sa nu fie gata la timp,deoarece "croitoresele acestea sunt asa de lenese". Ajungand la casuta sarmana unde suferea baietelul bolnav,lasa rubinul pe masa si pleca,dupa ce racori fruntea copilului cu aripile sale.
Ajuns din nou la picioarele statuii,Printul ii multumi pentru fapta sa buna.
A doua zi,Randunel se pregati sa plece,dar Printul il ruga sa mai ramana totusi o noapte,Departe,peste cetate,a zarit un tanar intr-o mansarda,flamand si infrigurat.El se straduieste sa termine o piesa de teatru pentru Directorul Teatrului,altfel va muri de foame.Printul il ruga pe Randunel sa-i duca unul dintre safirele care-i tineau loc de ochi.O sa-l vanda si o sa-si cumpere hrana si lemne de foc.
Randunel planse de mila printului,care trebuia sa ramana fara un ochi,dar ii facu pe plac si ii duse tanarului un safir.
Trecu si noaptea aceea si,cand era gata sa plece,Randunel fu rugat de Print, cu lacrimi in ochi ,sa mai ramana doar o noapte,ca sa ajute o fetita care vindea chibrituri.N-avea ciorapi,nici ghete in picioare si avea capul descoperit.In plus,scapand chibriturile pe jos,toate s-au stricat si tatal ei o va bate.Ii spuse Randunelului sa-i scoata si celalalt ochi de safir si sa i-l duca fetitei.Acesta ii indeplini dorinta si,in bunatatea lui,hotari sa nu mai plece in Egipt ,ca sa-l ingrijeasca pe Printul sau drag,ramas acum orb.
A doua zi ii povesti Printului despre locurile pe care le vazuse prin tari straine:"Despre ibisii rosii care stau in siruri lungi pe malurile Nilului si prind pesti de aur in ciocurile lor;despre Sfinxul batran ca lumea care traieste in pustiu si stie totul,despre negustorii care merg incet pe langa camilele lor si tin matanii de chihlimbar in mana,despre regele Muntilor Lunii,care e negru ca abanosul si se inchina la un cristalo mare;despre sarpele cel mare care doarme intr-un palmier si are douazeci de preoti ca sa-l hraneasca mereu cu prajituri facute cu miere si despre Piticii care plutesc in niste frunze late pe un loc intins si se razboiesc intruna cu fluturii."


Printul ii spuse insa ca "mai importante ca orice sunt suferintele oamenilor." Si il ruga sa mai zboare o data pe deasupra cetatii.Randunel zbura si vazu pe bogati petrecand in casele lor frumoase,dar si saraci cersind si copii care nu aveau ce manca si inghetau de frig.

Printul ii mai dadu o ultima porunca:sa-i dezlipeasca toate foitele de aur cu care era acoperit trupul sau de statuie si sa le duca saracilor .

Toti saracii erau fericiti.Zapada a cazut si a sosit inghetul."Strazile parca erau de argint,asa straluceau si scanteiau;turturi lungi ca niste pumnale de cristal atarnau la stresinile caselor,toata lumea se imbraca in blanuri si baietasii purtau caciulite rosii si se dadeau pe gheata."
Randunelul insa simtea ca sfarsitul ii este aproape,pentru ca nu putea suporta frigul din ce in ce mai aspru.Isi lua ramas bun de la Print si cazu mort la picioarele statuii.Deodata,se auzi o troznitura:inima de plumb a Printului plesnise.Era un ger ingrozitor.
A doua zi,primarul si consilierii orasului,trecand pe langa statuie,observara ca Printul a ajuns intr-un hal fara de hal si hotarara pe loc s-o darame.In locul ei , fiecare din mai marii orasului ar fi vrut sa fie ridicata propria sa statuie,de aceea au inceput sa se certe.
Statuia Printului fu data intr-adevar la topit,iar mesterul de la turnatorie constata uimit ca inima de plumb a Printului nu voia sa se topeasca in cuptor,asa ca o azvarli pe mormanul de gunoi pe care fusese azvarlit si Randunelul mort.
Dumnezeu,vazand bunatatea Printului si a Randunelului,porunci unui inger sa-i aduca in rai,langa sine,ca sa-l "slaveasca" in vecii vecilor.

INTREBARI /SARCINI FORMATIVE

1.Cum explicati faptul ca inima Printului n-a vrut sa se topeasca in cuptorul topitoriei?
R.Inima Printului reprezinta,simbolic,puterea de neinfrant a prieteniei si a iubirii fata de oameni,singurele sentimente care innobileaza firea oamenilor.
2.Ilustrati marile sacrificii pe care le-au facut cei doi pentru a fi de ajutor oamenilor sarmani.
R.Printul a renuntat la toate podoabele sale,la toate laudele oamenilor si chiar la lumina ochilor.Randunel si-a parasit pentru totdeauna prietenii si viata fericita din Egipt,sacrificandu-si viata pentru a fi de folos celor necajiti si prietenului sau ajuns cu totul neputincios si indurerat.
3.Ce moment al naratiunii v-a placut sau v-a impresionat mai mult ?













Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani