Acest basm popular este publicat pentru prima data de Petre Ispirescu in volumul Legende sau basmele romanilor. El se incadreaza in tiparele cunoscute ale basmului fantastic. Tema basmului presupune clasicul conflict intre bine si rau, acesta din urma fiind, finalmente, infrant. Creatia depaseste stadiul unei naratiuni rudimentare. Interesul cititorului, parte implicata in basm, se focalizeaza asupra evolutiei lui Praslea, personaj fantastic, ilustrativ pentru galeria eroilor pozitivi din folclorul literar romanesc.
Povestea este una cunoscuta, acest basm devenind unul reprezentativ pentru specia in discutie. Un imparat se confrunta cu "incalcarea unei interdictii" (V.I. Propp), merele de aur din gradina sa fiind furate cand dadeau in parg. Cei trei fii ai imparatului se ofera pe rand sa afle cine este hotul merelor. Dupa o schema stereotipa, fiii cei mari esueaza in incercarea de a afla adevarul.
Tot caracteristic basmului fantastic, cel care reuseste sa-l raneasca pe hot este fiul cel mic al imparatului, Praslea. Pentru a-si atinge scopul, el se dovedeste mai abil si mai prevazator decat fratii sai. G. Calinescu, intr-un studiu dedicat basmului, trateaza intr-un capitol separat cazul "fratelui mai mic": "Cand sunt mai multi copii, cel mic e totdeauna mai voinic si mai istet. Cei mari, fiind incapabili, sunt invidiosi si nu rareori criminali." Afirmatia criticului se probeaza si in acest basm. In momentul cand Praslea ii vine de hac hotului care fura merele de aur, "fratii sai prinsera pizma pe el pentru ca fusese mai vrednic decat dansii si cautau prilej ca sa-l piarza."
In evolutia sa, profilul personajului se modeleaza continuu: timid la inceput, a se vedea dialogul cu tatal sau, Praslea isi dezvaluie ulterior caracterul ambitios precum si hotararea nestramutata de afla adevarul. Asupra portretului fizic al mezinului autorul nu zaboveste deloc. Numele sau indica doar faptul ca e fiul mai mic al imparatului. Trasaturile de caracter ale eroului se acumuleaza progresiv, consecinta a faptelor pe care le savarseste.
Cand se incumeta sa pazeasca marul cu mere de aur, Praslea isi ia masuri de siguranta, dovedindu-se mai prevazator decat fratii sai, chiar invatand din greselile lor. Spre deosebire de fratii sai, mezinul ia cu el in gradina si "carti de cetit". E un semn ca intelepciunea dobandita prin invatatura este cea care duce la castig. Rezultat al acestei indelung gandite pregatiri a pazei este ca Praslea reuseste sa-l raneasca pe hot. El nu se multumeste doar cu atat, si porneste pe urmele celui care saracise gradina imparatului. Dovedindu-se un frate bun, el ii accepta si pe cei doi frati mai mari, dezonorati de esec, sa participe la prinderea hotului. Cum merele fusesera furate de zmei, Praslea isi va dovedi vitejia rapunandu-i unul dupa altul si eliberandu-le pe fiicele de imparat rapite. Invidiosi pe reusitele lui Praslea, fratii mai mari cauta sa-l injoseasca. Mai abil si, evident, mai inteligent decat fratii sai, "simtise de mai-nainte ca fratii sai ii poarta sambetele", Praslea le "demonteaza" acestora planul ucigas.
Divinitatea intervine cu solutii salvatoare in timpul drumului de intoarcere al eroului. Praslea strabate drumul inapoi cu ajutorul Zgripsoroaicei, care-l rasplateste pentru ca ii salvase puii. Victoria finala a lui Praslea se amana pana cand acesta ii demasca pe falsii eroi, fratii sai, care incercasera sa-i uzurpe izbanda. inainte de asta, fiica cea mica a imparatului, salvata de Praslea din ghearele zmeului, il supune pe erou la un nou sir de probe. El trebuie sa faca o furca cu fusul din aur, o closca cu pui cu totul si cu totul de aur si, ca suprema proba, fata ii cere lui Praslea sa-i arate marul de aur pe care il redobandise de la unul dintre zmei. incercarile la care e supus protagonistul seamana cu muncile lui Herakles, erou din mitologia greaca. Episodul pedepsirii falsilor eroi este pus in legatura cu credinta crestina conform careia doar Dumnezeu ii poate cu adevarat judeca pe vinovati. Acestei credinte i se subordoneaza si Praslea care, convins ca Dumnezeu ii va pedepsi pe vinovati, propune ca fiecare dintre frati sa traga o sageata in inaltul cerului. Daca fratilor mai mari sageata le cade "drept in crestetul capuluC, cei doi gasindu-si astfel sfarsitul, lui Praslea ii "cade inainte", dovedindu-se pana la capat inocenta, curatenia sufleteasca si credinta care-l caracterizeza pe acesta.
Finalul e specific basmului fantastic, Praslea casatorindu-se cu fata cea mica a imparatului pe care o salvase din ghearele zmeului.
