Naratorul-personaj caracterizare

Povestea personajului din romanul Avionul de hartie este anuntata inca din jurnalul prezent in Cvintetul melancoliei: "eroul vine la iubita lui, o scoala din somn, ea il repede (il anuntase cu putin inainte ca nu vrea sa-l vada) si readoarme. Atunci, el ia o bucata de hartie si-i scrie: «Iubita mea, ai adormit cum nu se poate mai frumos»." De altfel, cu aceste cuvinte debuteaza aventura epica a naratorului-personaj din romanul epistolar Avionul de hartie.

Existenta eroului se duce pe doua planuri care pun in valoare cele doua teme fundamentale ale romanului: o poveste de dragoste ratata si o poveste a nasterii scrisului. Istoria amoroasa, care tine de realitatea derizorie, aduce in prim plan un profesor de romana indragostit de o functionara a unei intreprinderi de constructii. El, "inalt, desirat, slabanog, cu mers saltat si inceput de chelie", intr-un cuvant caraghios si timid, este profesor de romana si presedinte de bloc. Pentru a "omori () imaginea femeii rele si necredincioase" (Eugen Simion), dar si pentru a evita indiferenta ei dispretuitoare, personajul se hotaraste sa-i scrie iubitei o lunga epistola, un fel de "jurnal de bord" al povestii de dragoste.
Perspectiva narativa (discursul la persoana I), realizarea unui amplu portret al femeii iubite, ne duc cu gandul intr-o oarecare masura la Stefan Gheorghidiu, personajul camilpetrescian.

inca de la inceput, ea si el (personajele nu au nume dintr-un impuls egoist al naratorului) formeaza o pereche nepotrivita. El, fin analist al feminitatii, stie ca lecturile ei se opresc, dintr-o "dulce ignoranta", la Cronin si revista "Cinema", dar si ca "inteligenta" ei nu-si are sediul in creier, ci este "imprastiatape piele, sub piele sau in muschr.
Aceasta "glorie a regnului animal", "jacuta parca dintr-un lemn de rezonanta, cu sufletul si creierul in fibrele acestui materiaP', il fascineaza pe barbat. Trairile lui trec prin mai multe faze: de Ia satisfactia de deveni iubitul caruia i se aduce cafeaua la pat, la gloria neputincioasa simtita in excursia pe Valea Prahovei, o data cu aparitia "magarului de Romocea", un coleg de cancelarie indoctrinat in "constructia comunismului' cu oameni ai vietii si nu ai cartilor.

Coplesit de atitudinea iubitei, care parca ii acceptase prezenta din capriciu, personajul se defuleaza prin scris. Astfel, existenta stearsa a barbatului stangaci, vasal constient al unei femei ignorante si infidele, va fi compensata prin forta pe care eroul o dobandeste scriind. Si atunci, femeia ca absenta genereaza prezenta intensa a scriiturii, pentru ca, in cele din urma, ea sa fie "un pretext, un imbold" necesar pentru ca personajul narator "sa se simta scriitor".

Eliberarea de prezenta reala a iubitei duce la transformarea personajului masculin. El va literaturiza realitatea si va da alt sens scrisorii: dintr-o epistola cu un singur destinatar intr-un "avion de hartie", "cel mai la indemana vehicul aerian, bun pentru o mie de lucruri: de transportat visuri, dar si mici proiectile cu destinatii mai speciale, pentru tine, pentru altii".

Pana la urma, eroul iese din banalitate: el nu mai scrie doar despre o poveste de dragoste esuata, despre o femeie oarecare, ci despre "o femeie universala in care s-au adunat ochii, urechile, bratele tuturor femeilor cunoscute". In final, singur si bolnav, naratorul se refugiaza intr-o clopotnita intunecata. Daca pana atunci invinsese trecutul prin scris, daca "avionul de hartie" era mai puternic decat realitatea, in pragul mortii, intunericul este similar cu a nu mai scrie.

Eroul insa, gaseste repede solutia: "avionul de hartie" invinge moartea:

"Sa scriu
Iubita
mea
Sa scriu
ca sa
nu
mor".

Scriitori romani