Apare In Familia, nr. 29, 11/23 sept., 1866, p. intai a revistei.
in ed, Ibraileanu, C. Botez si G. Calinescu: la sanu-i.
cei dese - in loc de: celei dese. La Eliade, in Serafimul si heruvimul:
Eu vaz in tine pe pazitorul
Vechii restriste cei stramosesti.
La Bolintineanu, in Preda Buzescu:
Ei se bat la raza stelei cei de foc
si in Sie insusi:
Focul stelei cei ceresti.
Expresiile si rimele: sanu-i de crin - par ebenin, le-a folosit Eminescu si in O calarire in zori (v. 74 si 76).
La Bogdan-Duica si Perpessicius: Si face de uita.
in 1866 si titlul Speranta insemneaza mult. in toata poezia lui Alecsandri, Bolintineanu, Sihieanu, Deparateanu nu-l aflam. Poezia Speranta, scrisa de Creteanu in 1849, a fost publicata numai in voi. Patrie si libertate, din 1879. Poezia a fost pusa in raport cu Hoffiiung de Schilier. (CC. Giurescu, Geneza poeziei "Speranta" a lui Eminescu, in Revista istorica romana III, 1933, p. 266.) Asemanarea de fond este numai in ideea comuna ca speranta aduce mangaiere. Schilier scrie despre speranta, ca sentiment al fiecarei varste, pe cand Eminescu are in vedere categorii sociale: inchisii care sufera, mamele ce isi strang copiii la san, marinarii pe marea in furtuna, credinciosii intr-o viata dupa moarte. La Schilier, ideea propriu-zisa este dezvoltata rapid intr-o strofa care-i incadrata intre altele doua despre generozitatea sperantei.
S-a facut apropiere si intre Speranta si Das Lied der Hoffiiung, o traducere de Herder dupa o antologie italiana (vezi G. Calinescu, Eminescu, Poezii, Bucuresti, 1938, p. 260). Si aceasta este o poezie de caracter general. Speranta mangaie pe saraci, pe cei parasiti de prieteni si de bucurie, pe corabierii in primejdie, pe taranul care-si cultiva ogorul, ca si pe cel prins in lanturi, pe bolnav, ca si pe cel in cumpana ori in infrangere. Fiecare strofa are un refren care totodata isi incadreaza poezia:
Hoffiiung, Hoffnung, immer grunn!
Wen den Armen allesfehlet,
Alles weicht, ihn alles qualet,
Du, o Hoffung, labest inh!
Radu Manoliu, in Izvoarele motivelor, loc. cit., scrie, dupa cum i s-a comunicat de Valentin Bude, ca ar fi asemanare de fond si de ritm intre poezia lui F.mincscu si Die Hoffung de Ferdinand Freiligrath. N-am aflat in acest autor o poezie cu titlul mentionat.
