Urmatoarea oda erotica e a unui autor misterios catre una din frumusetile epocii. Ea se canta de toti in saloane si pe strazile Bucurestilor:
"Scoate capul la fereastra.
Frumoasa cin-a noastra.
Sa vad chipul tau frumos.
Stea din cerul neguros.
Fata alba ca tulpanul:
Dragostea ne vine anul,
Caci d-un an si seapte luni
Ma porti, puica, cu minciuni.
Aseara trecui calare
Pe la poarta ta cea marc
Si-ti zarii rochita-n poale
Cusuta cu naturale.
Naturale de fir.
La mijloc cu trandafir.
Trandafir cu trei boboci
Ce cu foc din ochi ii coci. "
Aceasta poezie este expresiunea simtamantului si cugetarilor din viata intima. in viata publica, cugetari si sintaminte erau cazute. Forma ce luau era barbara, estetica necunoscuta. Nu mai era nimic roman, nimic marinimos. Si cand cea din urma scanteie de viata romaneasca si de vitejie luci si se stinse pe fruntea lui Domnul Tudor [Vladimirescu] sub cutitul lui Ipsilante, iata trista si degradata voce ce se auzi in limba muzelor romane, despuiate de fragezimea farmecului lor:
"Vai! saracii amautii,
Cum ii kesagesce turcii!
Aideti, frati, sa traim bine.
Sa traim tot pentru noi,
Caci curand vremea ne vine Incarcata de nevoi. "
D. Bolintineanu
[Textul de mai sus este scris pe o foaie volanta. El este reprodus identic intr-un caiet (noi nu-l mai trascriem inca o data), in care caiet continua cu alte comentarii despre: ]
De la revolutia din 1821 incoace. In timpul revolutiunii din 1821 poezia romana dormia in orase. Entuziasmul national nu se exprima indestul, nici cu puterea ce-i crea marile enimente. Tot ce au produs orasele este un mars, care exprima simtamintele mercenarilor straini niti a se bate contra turcilor, ceva de egoist ce miroase a pleasca:
.Aideti, frati sa traim bine.
Sa traim tot pentru noi.
Caci curand vremea ne vine Incarcata de nevoi.
*
Pom eram si frunza rde.
Si rdeata mi-se perde
Pom eram eu, pom
*
Vai, saracii amauti.
Cum ii chesagesce turcii!"
In campie insa, rasunau doinele care exprimau suferinta poporului din partea grecilor si boierilor, cantece pline d-o profunda tristeta, dar fara energia ceruta popoarelor in lupta pentru libertate. Cu toate astea, [a]paru un mare poet roman. Acesta fuse Tudor Vladimirescu. Operele sale sunt patrioticele lui proclamatiuni catre poporul roman, chiemandu-l la arme, pentru dezrobirea patriei. Erau doua idei, doua interese diferite, doua revolutiuni, aliate momentan, dara care se devorara una pe alta mai tarziu. Romanii se aliau cu grecii ca sa goneasca pe greci din tara. Cei din urma se aliau cu romanii, impinsi de rusi, ca in numele libertatii sa [] pe romani. Fructul nu era parguit [] erau inchise. Astfel se explica lipsa cantecelor de libertate in acea epoca.
Vacarestii murmurau, in aerul dulce al patriei si al libertatii, cantecele lor gratioase, imitate de la poetii greci antici. Beldiman, Konachi si alti poeti ai Moldoi, introdusesera scoala poetica greaca clasica. Nu era inca nimic roman in poezie, afara de cantecele poporane, care dezmierdau populatiunile tarane, dar care nu se intindeau peste barierele oraselor, care nu intrau in saloanele boierilor, tocmai pentru ca nu aau stmantul strain. Ocupatiunca tarilor de rusi, dupa care ni Regulamentul [organic], mari caderea muzelor. Iata ce era poezia atunci:
"Ah, iubita, tu frumoasa.
Ce esti din prosti muritori,
Te-ai sadit ca trandafirul
Intre celelalte flori.
Ce ochi poate sa te ada
Si dreptate sa nu-mi dea,
Caci inchin pentru iubire
Post, si rang, si vieata mea!"
Iata si forma elegiaca de atunci:
"Hamoras tiran,
Tiran si dusman
Care te-ai silit
Si m-ai despartit
D-al meu puisor
Vrednic de amor. "
Acum sa dem, pe cand muzele oraselor erau atat de cazute, muzele campului cum cantau:
"La cosarul daramat
Sta boerul rezimat.
Numai aur imbracat.
Canta, inima i-c foc,
Dragostea-i n-arc noroc.
El tramitc slugile
Sa-i dea zana buzile,
Buzile, naramzile.
Zana, cu gura de frag,
Zice: altul mi-este drag,
Ca mine, baiat sarac"
Orasele sunt inecate de cantece amoroase pe care le canta lautarii. Muntenia este inecata de aceste cantece facute-n Moldova, cele mai multe obscene. Armata romana se forma: Vacarescu face un mars national, Eliade traduce rsuri din Lamartine, aceste rsuri incanta pe romani.
Spiritul religios, care inspirase pe marele poet francez, avu rasunet in societatea de atunci. Aceasta scoala naste pe Alexan-drescu, un gratios imitator al lui Lamartine, poet incorect. Spiritul restauratiunii din Franta, care insuflase pe marele poet francez, crea la romani imitatori. Poezia clasica greaca fu uitata si se adopta poezia ganda de pe malurile Senei. Poetii romani se inspirau din cartile poetilor straini.
Vacarescu vorbi romanilor de Primavara amorului, aceasta poema demna de Anacreon; Carlova apare. Carlova scria-n limba greaca. Dupa staruinta Voinescului, el scrise in limba romana Marsul- sau nemuritor la armata romana. Poezia lui atunci o intiparire romana, patriotica, energica. Niciodata coarda romana nu rasunase mai sublim, mai romaneste. Astfel toata natiunea fuse miscata de aceste sunete noi, care inaltau sufletele cu o putere necunoscuta inca.
In aceasta serie de poeti aparu:
C. Negruzzi, dulce bard al Moldoi. El crea o scoala noua in Moldova. Versat in litere ruse, aduse un parfum slav, in forma, ce rechiema pe Puskin. Aduse ceva nou, suav, gratios si stiu cu arta a romani si a deiicatisa acele boare reci ale muzei sale. C. Negruzzi este un mare poet.In Muntenia [a]paru [Barbu] Paris Momuleanu, Anton PanfnJ - poet poporan, elegiac si satiric, cantand suferintile si ironiele poporului roman in contra boierilor, tiganilor, popilor si grecilor, intr-o gingasa anacreontica de acest poet, aflam aceste rsuri:
"Ploschita mea, iubit vas.
Pasare cu dulce glas.
Eu in sus cand te radic,
Tu imi canti cu lic, lic, lic.
Si ma saruti tot in nas
De nu ma-ndur sa te las."
C. A. Rosetti, printr-o colectiune de satire, aminti romanilor pe Beranger si nascoci satira politica in Romania. Prin cateva satire, care fura foarte gustate de popor, facu sa se turbure curtea lui Bibescu, care nu iubea libertatea.
Heliade fuse profesorul in rsificatie al poetilor din timpul acela. El reusi in traductiunile sale poetice. Meritul sau cel mai mare insa fuse cel de gramatician. El forma o limba. O reforma politica se ascundea sub reforma limbii, ce facea. Combatand vorbele sla din limba, el combatea slavismul, influenta Rusiei. Heliade reusi si aceasta-l facu capul gurnului in anul 1848, cand Romania se revolta contra protectorului exclusiv. Nimeni nu reusi ca Heliade in satirele politice de circumstanta. Maciasul va ramane un cap-d-opera. Nu fara cuvant i s-a dat numele de "parinte al limbii romane". Far' a merge prea departe pana a cadea-n pedantism, el a ramas intr-un just [], care poate aa sansa de reusire, fiind mai apropiat de natura limbii romane.
