PETŐFI SANDOR
(1823-l849)
- mare poet maghiar -
DEPARTE Sta departe-n plaiul Dunarii cel mare O casuta alba,neincapatoare Ochii mei inoata-n lacrimi de cainta Cand imi vine-n minte mica locuinta. Dac-as fi ramas acolo pan la moarte! Dar pe om il poarta tot dorinti desarte. Aripe de vultur cand intinde dorul, Nimeni nu poate sa-i opreasca zborul. Sta pierduta mama-n deznadajduire Cand cerseam sarutul ei de despartire. Ah,nici pana astazi lacrimile-i inca N-au putut sa stanga jalea ei adanca! Tremurand intins-a bratele si plans-a Sa raman acolo linistit,la dansa. De vedeam atunci toate-asa de clar, N-ar fi plans,sarmana,poate,in zadar! A sperantei noastre stea stralucitoare Ne arata basme fermecate-n zare; Numai cand zarim pustiul dinainte, Ne trezim plangand din basmul ce ne minte. Ca pe mine tot un vis frumos,nebun M-a purtat in lume,trebuia sa spun ? Si ca lumea singur de cand o strabat Mii de ghimbi in cale m-au insangerat? .Pamanteni se-ntorc in tara mea frumoasa: Ce sa-i spuna mamei de-or ajunge-acasa? "Spuneti-i,prieteni - drumul de va este Pe la pragul nostru - spuneti buna veste. Spuneti ca zadarnic isi boceste-odorul, Ca-i petrece-n lume norocos feciorul." Ah,de-ar sti ea numai viata-mi zbuciumata Inima ei poate-ar inceta sa bata. (In romaneste de St.O.Iosif) |