Publicat in 1944, Culoarul somnului este volumul care inchide etapa interbelica a poeziei lui Gellu Naum, de atasament neconditionat la literatura de avangarda (inclusiv teoretic), dupa: Drumetul incendiar (1936), Libertatea de a dormi pe o frunte (1937) si Vasco da Gama (1940).
Poemul Certitudinea eruptiva, inclus in acest volum si datat 1941, interfereaza tematic - de altfel, ca intreg volumul - oniricul cu eroticul. Semnificativ este faptul ca versiunea initiala a poemului avea patru unitati strofice, dar in editia antologica Focul negru (1995) se reduce - probabil, cu acordul autorului - la primele doua.
"Un poem trebuie sa fie semnificativ si profetic asemeni visului si, asemeni acestuia, semnificatia trebuie sa-i fie dereglata, absolut libera" - enunta Gellu Naum in Teribilul interzis (1945). Este un deziderat caruia pare sa-i dea curs in Certitudinea eruptiva; paradoxal, sub semnul incertitudinii. Mai degraba nevoia de certitudini - decurgand din neincrederea in poezie - este aici "eruptiva", impetuoasa, vulcanica. Ratacitor pe "culoarul" somnului, poetul bantuit de "insistente fantome" pare sa pandeasca intalnirea cu poezia:
"Legat de toate aceste insistente fantome
de somnambulica ta plimbare prin mine
prin mijlocul crapat al retinei
prin rochiile care musca cu foamea cea mai grea
prin geamantanele mele pline cu apa
prin marginea de aluminium a gurii".
Spun pare, fiindca textul suprarealist, prin natura lui, se caracterizeaza prin pluri-semantism, astfel incat orice interpretare este mai mult sau mai putin plauzibila.
In urmatoarea unitate strofica, dupa ce a fixat pozitia reala a subiectului liric ("Eram acolo si podurile se intindeau peste mine"), se produce declicul oniric provocand prelungirea realitatii in vis. Niste plante carnivore care invadeaza piata orasului,
"rumegau statuile si mangaiau trecatorii
muscandu-le bratele sau smulgandu-le parul".
Acest violent scenariu imagistic continua si in celelalte doua strofe eliminate din varianta comprimata a poemului reprodusa in Focul negru. Asteptarea tensionata se transforma in cautare spirituala, o cautare febrila si agresiva, cu nervii struna:
"Te cautam in vitrine in mijlocul focului
unde tacerea era mai ampla mai clara
te cautam pretutindeni te cautam in pacea cea mai adanca
te cautam in cea mai compacta si mai sigura noapte
te cautam agresiv cu coloana vertebrala in arcuri
cu oasele raspandite in colturile cele mai nebanuite
te cautam ca un caine ca un sacal
te cautam pe toate fetele in toate miscarile
in aquarium printre miile de statui
dupa cele mai negre voaluri sau in magazine
in panopticumuri printre meduze".
Este remarcabila, in context, prospetimea figurilor de stil - a comparatiei revigorate, mai cu seama - in registrul .eruptiv" al violentei imaginilor. Trecatorii sunt "ca niste pahare cu apa" sau "ca niste suliti". Iar cautatorul: "ca un caine ca un sacal"; "ca o sapa ca un vampir". Sunt expresii prin care se dinamiteaza locul comun, sintagma cliseistica, consfintind rafinamentul unei tehnici poetice aparent simple.
Cautarea fiintei abstracte determina un delir in ordinea imaginarului, intrerupand ordinea logica a discursului:
"Te cautam ca o sapa ca un vampir
te cautam miscandu-ma cu cea mai teribila incetineala
cu degetele aprinse ferindu-mi fruntea
ferindu-mi pieptul de ceara ferindu-mi cerceii
te cautam delirand pe un perete sau intr-o lampa
te cautam in nervurile oricarei manusi
in orice sarma in orice pasare
te cautam intre firele de nisip intre melci
cu halucinanta mea palarie de lup".
Retorica, inovatoare, intemeiata aici pe cumul progresiv de imagini socante nu este lipsita de pathos, dar un patetism retinut decurgand din intensitatea trairilor contradictorii. Cultivand bizareria si absurdul, Gellu Naum imprima acestui poem, cum remarca I. Negoitescu, "acea vigoare expresiva ceruta de impetuozitatea vulcanica a erosului, care strabate poemul pana la strofa finala".
