ARTHUR RIMBAUD
(1854-l891)
- mare poet francez -
ADORMITUL DIN VALCEA
E o valcea in care doineste-un paraias,
Smulgand, ca un bezmetic, din iarba si sulfina,
Fasii de-argint. Deasupra, pe muntele trufas,
Sta soarele. Musteste valceaua de lumina.
Cu capul gol, cu gura deschisa, un soldat
Culcat in iarba doarme, cu ceafa napadita
De frunze de laptuca. E ca-ntr-un verde pat.
Lumina ploua-asupra-i, din bolta impaclita.
Cu talpile in irisi, el doarme, surazand
La fel cum ar surade un prunc bolnav, plapand.
Mi-l leagana, Natura, caci are frigu-n oase!
Nu-l tulbura mireasma. Cu mainile pe piept,
Sarmanul doarme-n soare. Iar sub plamanul drept
Se casca doua gauri roscate si hidoase.
(In romaneste de Petre Solomon)
|
INTREBARI SI SARCINI FORMATIVE
1.Poetul ne introduce intr-un peisaj mirific.Identificati elementele de natura surprinse de poet si imaginile artistice prin care sunt transfigurate intr-un colt de rai.
R.Valceaua "doineste" si "musteste" de lumina; lumina "ploua"; paraul curge "in fasii de - argint" s.a.
2.Cum explicati contrastul dur dintre imaginea incantatoare a naturii si cea tragica a soldatului impuscat ?
R.Poetul potenteaza antitetic tragismul mortii unui om tanar,disparut prea devreme si nedrept dintr-o viata de care nu s-a putut bucura.E un mesaj evident impotriva razboiului hidos.
3.Puteti evidentia acele formulari poetice care ni-l arata pe poet tulburat in fata mortii acestui soldat si dornic de a-i indulci cumva sfarsitul ?
R.Ostasul "doarme surazand" in soare.Poetul roaga Natura sa-l legene pe acest "prunc bolnav,plapand".
