Poeme nerusinate - volum de Marta Petreu - comentariu referat





POEME NERUSINATE - Volum de Marta Petreu, aparut la Editura Albatros din Bucuresti in primavara anului .

Contine poeme publicate anterior in Romania literara si Contemporanul (1991 -l992), precum si inedite. Volumul obtine Premiul "Gcorge Bacovia" al revistei Contemporanul, Premiul revistei Poesis din Satu Mare si Premiul pentru poezie al Salonului de Carte din Oradea (toate in 1993). Ulterior, poeme din volum vor fi incluse in antologia Apocalipsa dupa Marta (Biblioteca Apostrof, 1999).

Poemele nerusinate sunt volumul definitoriu al unui poet major al liricii romanesti actuale, evoluand pe linia sinceritatilor abrupte, incomode, vizionar-senzuale din descendenta Angelei Marinescu. Pentru Marta Petreu ("inalta senzuala alcatuita din muchii reci nervoase" -Exista mecanismul functionand}, poezia reprezinta limita abisala a existentei: punctul extrem al tensiunii, in care cuvantul atinge marginea ultima a tipatului, surescitarii, iubirii si - uneori - a singuratatii si mizantropiei. Radacina straveche a acestui stil de a scrie se intinde pana in expresionism, de unde urca apoi spre neantul spasmodic al existentialistilor, pentru a-si depune, in cele din urma, seva in lirismul exasperat, lucid-problcmatic al unei feminitati accentuate moderne, decomplexatc, unde autoarea se intalneste in peisaj liric congener, autohton - cu "haosmosul' framantat al Magdei Cameci, cu "oceanul schizoidian" al Ruxandrci Cesereanu sau cu imersiunile psihice extatice ale mai tinerei Judith Meszaros.

Pe linie ascendenta, din aceeasi "familie" tipologica mai face parte Gabricla Melinescu, intreaga serie devenind posibila prin deconstruirea melancolici adormite, infinitezimale, de mimoza visatoare a Anei Blandiana, drum cu care o linie tipologica a poeziei romanesti postbelice se inchide, pentru a fi inlocuita cu energetismul impudic, senzual si socant al traditiei inaugurate de catre Angela Marinescu. Personalitate accentuata a optze-cismului, cu studii academice temeinice despre manierismul logic sau despre Cioran, Marta Petreu socheaza si ea, prin exacerbarea intelectuala a senzatiei sau viziunii, si prin detabuizare erotica. Ea asterne poeme in sange, ca o fetita atroce ("sunt o printesa subtire si-nfricosata" spune un vers din poezia deja citata), la limita extatica a sadismului autoscopic, unde intelectul se intoarce impotriva lui insusi, cu voluptatea perversa infinita, exacerbata a autodestructiei. Poezie nu poate deveni decat ceva ce se poate distruge pe sine: acesta e programul existential definitoriu al acestei lirici a nasterii si a mortii, a iubirii si a inertiei, a voluptatii si a spaimei generate de barbat.

Caracteristica principala e existentialismul: rapace, convulsiv, dominator. "Dusmana" acestei poezii, dar si protagonista ci, cultivata cu frenezie hiperbolica, indragostita, e Inteligenta: monstrul cotidian al intelegerii si al Luciditatii, care impiedica femeia sa se abandoneze simturilor si barbatul sa cada in valtoarea abandonului erotic:

"Pentru ca iata noi avem imaginatie
(si carte)
Nu ne-am vazut auzit atins nu-ti stiu mirosul
noi nu ne-am gustat
Dar avem imaginatia hiperbolica o imaginatie desantata
ca arta noastra de-a ne scrie scrisori

Simt zilele trecand simt pamantul sub pleoape
Si-aproape ca mi-e dor sa inventez un barbat
o dragoste secreta impotriva cosmarurilor"
(Arta indragostirii)


in consecinta, erotica (mediul de predilectie al intregului volum) c promovata ca o ipostaziere cosmaresca a Celuilalt, a barbatului iubit, mult mai real prin hiperbolizare livresca decat prin gesturile sale marunte, rutiniere:

"tu intra in poemele mele. Dormi. Scrie. Respira.
Stapaneste pamantul. Stapaneste-ti femeile tale. Culca-te sub ochii mei
cu oricare din ele
Eu ma asez - reflex mereu zi de zi -
intre pumn si destinatia lui.
Recunosc: e locul meu spaima mea. Aici le concep
aici le port aici le nasc pe ete poemele:
din violenta le smulg."
(Ademenirea)




Proiectia Iubitului de Hartie trezeste in pocta intensitati crude, maligne, demiurgice. Marta Petreu e fascinata de Rau si de Anxietate, asemenea fluturelui nocturn atras de lampa care-l va incinera:

"Marturisesc cu voce de noapte: ma tem de mine
fiindca
in creierul meu de toamna te rasucesc te rumeg te torc te ating
te gust

Ma intorc acasa in casa aceea ce nu mai exista

ma tai bucati frumoase geometrice pe-alcsc
le pun in cos pe pat de frunze si struguri
si astfel
ma port pe mine in cosul care-mi atarna ca plumbul in mana stanga".
(Nocturna de toamna)


Poemul Provincia dupa praznic spune toate aceste lucruri explicit, dandu-le o tenta eschatologica: "La Judecata/ raul invinge binele din motive pur ontice;/ pot sa jubilez - profetiile melc s-au implinit/ Raul inghite binele din motive pur ontice." Aici se vede cel mai bine ca Marta Petreu traieste existenta ca apostazie a binelui, sentiment din care deriva un intreg imaginar sepulcral, apocaliptic, cu extaza impinsa pana la marginea sa de cenusa. Apocalipsa dupa Marta o aduce pe poeta, imaginar, in proximitatea tactila a divinitatii, si ea "depune marturie", cu o fervoare negativa extatica, flagelatoare, care ar putea complexa orice pustnic din desertul desertaciunilor care este lumea:

" Deci depun marturie:
miroase a grajd. Miroase a jeg. Miroase dens etern a murdarie.
Miroase a abator. E o duhoare de came cruda
rupta de pinteni strivita sub blacheuri
Miroase a came vie ce moare miroase acru a latrina"


in Simfonia a sasea.

Dupa Ceaikovski, spaima ia forma unei rituali/ari a miniaturalului casnic; de fapt, exista multa infanlilizare trista, melancolica in poezia Marta Petreu, complexul venind din directia conceperii existentei - in prelungire avangardista - ca joc cnid cu destinul al unor marionete, care dau la o parte vesmintele unele de pe altele, pentru a descoperi ca in trupul crezut de calti se afla, de fapt, sange:

"Scara
ea isi inventaria semnele vechi ranile noi
isi culca inima ca pe un instrument muzical
in propria sa cutie toracica
si-i canta: uita dormi
Ea experimentase pe indelete cenusa

la treizeci de ani ea avea inima unui catel vesel
alaptat cu doze mari de stricnina."


Sub aspect imaginar, intreg volumul - exceptional din punct de vedere stilistic si imagistic - inregistreaza o dilatare evolutiva de la intim la cosmic, marcand un traseu existential care duce de la suferinta revoltata la apostazie, pentru a ajunge, in poemul Peisaj-sentiment, la viziunea cosmosului ca eschatologie germinativa:

"Iata generarea mortii in chiar celulele fragede moi
ce-mi erau ce-mi mai sunt
substanta nunta placere
generarea nimicului lumina izvorata din creierul meu
Stiu: am pierdut ritmul larg muzical: planetar si erotic
Am in schimb lumina deplina
si-nteleg: deci luminez cu intelegerea mea peisajul negru
carbonul."


Poeme nerusinate e unul dintre marile volume de poezie publicate in Romania dupa 1945: sunt momente cand se cuvine sa nu ne temem de superlative, chiar si-n lexicoanele detasate de istoric literara












Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani