Definitie: Conceptul arta poetica exprima un ansamblu de trasaturi care compun viziunea despre lume si viata a unui autor, despre menirea lui in Unirs si misiunea artei sale, intr-un limbaj literar care-l particularizeaza.
Poezia "Plumb" de George Bacovia (1881 -l957) deschide volumul de debut, cu acelasi nume, aparut in 1916, care a trecut aproape neobservat in epoca, mai intai pentru ca Romania se pregatea sa intre in Primul Razboi Mondial, apoi deoarece majoritatea poeziilor din acest volum fusesera deja publicate in revistele vremii.
Poezia "Plumb" se inscrie in unirsul liric specific bacovian, al "atmosferei de coplesitoare dezolare, [] o atmosfera de plumb, in care pluteste obsesia mortii si a neantului si o descompunere a fiintei organice". (Eugen Lovinescu)
Principalele volume de poezii "Plumb", "Stante burgheze", "Cu voi", "Comedii in fond", "Scantei galbene" atesta influenta simtirii lui Edgar Poe, dar mai ales a simbolistilor francezi, Baudelaire si Verlaine.
Imaginarul poetic transureaza realitatea concreta prin corespondenta elementelor din natura, ale caror caracteristici rezoneaza in stari interioare lirice, viziune artistica specific simbolista prin functia expresiva si estetica a simbolurilor, fonemelor si culorilor. Lirismul subiectiv se defineste prin marcile lexico-gramaticale ale eului liric, reprezentate de rbe si pronume la persoana I singular: "stam singur", "am inceput", "sa strig", "meu", ceea ce atesta incadrarea poeziei in categoria artelor poetice.
(Structura si compozitia textului poetic)
Poezia este alcatuita din doua catrene, fiind prezente doua uri ale existentei: unul exterior sugerat de cimitir, cavou, smintele funerare si unul interior sugerat de sentimentul de iubire care-i provoaca poetului tristetea, spleenul (dezgust fata de orice-w.«), angoasa, oboseala psihica, disperarea, apasarea sufleteasca, nevroza, spaima, degradarea psihica, dezolarea.
Tema poeziei este simbolista si. exprima conditia de damnat a poetului intr-o societate inchistata, sufocanta, superficiala, dezinteresata de valoarea artei adevarate, imagine construita prin simboluri exterioare care insinueaza stari interioare depresi. Ideea profileaza starea de tristete, oboseala psihica, solitudine ale poetului care se simte incatusat, sugrumat spiritual iij aceasta lume care-l apasa, in care sufletul este inchis definitiv, fara a aa vreo solutie de evadare.
Semnificatia titlului. Titlul poeziei este simbolul "plumb", cuvant care are drept corespondent in natura metalul, ale carui trasaturi specifice simbolizeaza stari sufletesti, atitudini poetice:
* greutatea metalului - sugereaza apasarea sufleteasca;
* culoarea cenusie - rezoneaza cu monotonia, angoasa, cenusiul existential;
* maleabilitatea metalului - simbolizeaza labilitate psihica, dezorientare;
* sonoritatea surda a cuvantului (patru consoane si o singura vocala) inspira inchiderea definitiva a spatiului existential, fara solutii de iesire, ceea ce provoaca disperare, spaima, dezolare.
Incipitul este marcat de imperfectul rbului "dormeau", care simbolizeaza absenta trairilor interioare, incremenirea psihica, precum si actiunile nefinalizate ale eului liric, intrucat "sicriele de plumb" sugereaza imposibilitatea evadarii dintr-un spatiu asfixiant, care inabusa existenta.
Strofa intai exprima simbolic spatiul inchis, sufocant, apasator in care traieste eul liric, care poate semnifica societatea inabusitoare sau mediul dezolant, propriul suflet, propria viata, destinul sau odaia. Oricare dintre aceste spatii interioare este sugerat de simboluri din campul semantic al elementelor funerare - "sicriele de plumb", "cavou", "funerar stmant", "coroanele de plumb"-, trimitand, ca stare, catre iminenta mortii:
"Dormeau adanc sicriele ;de plumb
Si flori de plumb si funerar stmant-
Stam singur in cavou . si era vant
Si scartaiau coroanele de plumb." .
Oximoronul "flori de plumb" are semnificatii simboliste: florile constituie elementul din natura ca imagine a vietii, gingasiei, frumusetii, care, fiind "de plumb", corespund starilor de apasare existentiala, povara, impas sufletesc ale eului liric. Solitudinea este exprimata sugestiv prin sintagma "stam singur", care, alaturi de celelalte simboluri, proiecteaza in simtirea poetica pustietate sufleteasca printr-un fenomen al naturii - "era vant", precum si nevroza, spleen, prin rbul auditiv "scartaiau".