ACUZATIUNI NOI SI EXEMPLE VECHI
Chestia plagiatelor in literatura este totdeauna la ordinea zilei, deoarece aproape dupa fiecare nou volum, fie el iscalit chiar de un autor mare, se gaseste totdeauna cate cineva care sa rele ca anume pasaj este plagiat sau ca seamana ca doua picaturi de apa cu alte pasagii din alte volume ale altor autori.In momentul de fata, in Franta, se discuta cu multa aprindere, de altfel, plagiatul lui Anatole France.
Informatia ar parea de domeniul fanteziilor de prost gust. Cu toate acestea ea este cat se poate de exacta.
D[omnu]l Serge Ewans in revista Societe noulle demonstreaza negru pe alb, ca Anatole France, in noul sau volum Livre de mon ami, a plagiat un modul intreg din Les Memoires de M-me Eliot sur la revolution francaise.
Desi plagiatul este demonstrat pana la evidenta, exista totusi admiratori de-ai lui Anatole France care nu vor sa creada o data cu capul ca autorul faimosului Le Lys rouge ar fi capabil de asemenea gesturi necinstite.
Se asteapta dar cu nerabdare ca Anatole France sa raspunda la acuzatiunile ce i se aduc. Pana atunci, insa, credem interesant sa facem cunoscut cititorilor nostri cateva din chile exemple de plagiat in literatura.
Printre cei mai chi plagiatori, trebuie sa punem pe Racine, pe care un scriitoras de mana a zecea de pe vremea sa, il acuza ca in Adromaca a pus patru rsuri furate dintr-o alta piesa a sa.
Astazi, insa, plagiatul lui Racine nu mai conteaza decat ca o gluma de prost gust, dupa cum, de altfel, sunt considerate toate aceste acuzatiuni facute cu deosebire de ratati intelectuali care nu se pot manifesta in alt mod onorabil. Literatura franceza trece, dupa unii, printr-o criza acuta de idei, caci nu poti vorbi de Pierot sau de Colombina, fara ca unul sau altul sa exclame:
- Ah! Iar pune pe Banville la contributie!
Tot asa toti cei care mai fac sonete, sunt acuzati ca plagiaza pe Heredia si in fata unui sonet nou, oricat de bine ar fi facut este foarte posibil sa se nasca exclamatia:
- Degeaba Tot Antoniu si Cleopatra este mai bun! Potrivit sistemului acesta, dupa romanele lui Claude
Farrere, i-ar fi imposibil unui actor nou sa mai scrie despre opiu, iar dupa romanele lui Marcel Boulanger, ar trebui sa nu se mai scrie nimic asupra diferitelor sporturi pe care le poti intrebuinta intr-un roman.
Alexandre Dumas fiul fusese si el acuzat ca a plagiat o scena dintr-o piesa a sa dupa alta piesa a unui autor necunoscut astazi. Dumas nu s-a suparat deloc si i-a scris autorului o scrisoare in care il felicita ca intr-o ocazie identica amandoi fusesera de aceeasi parere.
Dar Alfred de Musset? Duiosul poet am putea spune ca a furat fara mila din Boccaccio tot ce i-a connit.
Acelasi lucru l-am putea spune despre Victor Hugo care a devalizat pe Calderon de la Barca, Shakespeare si pe Agrippa d'Aubigne. De altfel se stie ca faimoasa lui poezie Les pauvres geni din La Legende des Siecles a fost copiata dupa poezia unui poet belgian Frederic Kalevaert care o publicase cu 8 ani inainte de Victor Hugo.
Asemenea exemple am si in literatura romaneasca.
Eminescu a fost acuzat ca ar fi plagiat Venetia si La steaua care-a rasarit dupa un poet german:
George Cosbuc a fost pus pe doua coloane si aproape mai bine de jumatate din volumul Balade si idile, s-a demonstrat ca a fost furat dupa diferiti poeti germani.
Caragiale si el fusese acuzat ca a plagiat Napasta si asa mai departe.
Acuzatiunile de plagiat insa nu prind totdeauna. Depinde de autoritatea morala a acuzatorului si de probele ce se aduc pentru sustinerea acuzatiei.
De multe ori o reminiscenta poate fi transformata fara intentie intr-un plagiat iar in alte cazuri, trebuinta te forteaza sa plagiezi cu buna stiinta cum este cazul lui Emile Zola care in Le Debacle a copiat un pasaj intreg din Prizonierul de la Coblentz al compatriotului nostru principele George Bibescu. Si cu toate acestea nimeni n-ar indrazni sa acuze pe Zola ca ar fi copiat un singur rand macar.
Iata de ce chestia plagiatului este snic la ordinea zilei. Ieri Zola, astazi Anatole France, ieri Eminescu, iar maine cine stie ce alt scriitor roman.
