Un personaj al povestirii, aparuta postum in anul 1966, silvicultorul cu veleitati de arheolog, marturiseste: "Iubesc padurea cu patima si ori de cate ori intru in ea sunt alt fel de om. Se desteapta in mine obscure sentimente de siguranta, de plinatate, de farmec real. intarzii de bunavoie pe coclauri cu franturi de codri seculari, de altadata, vestiti pentru haiducii care se ascundeau in ei Acum se adapostesc, crutati de mine, cateva perechi de rasi, lincsii meleagurilor noastre si o familie de jderi."
intalnirea dintre cei doi prieteni, autorul si silvicultorul, si descoperirea coifului de catre un copil trimis la pasune cu vitele, devin pretextul naratiunii silvicultorului despre taina ascunsa de un stravechi gorun de prin partile locului, valea Oltului. Interesul cade asupra firului epic, de aceea personajele nu au identitate. Acestea isi descopera valoarea in masura in care se transpun in rolul de povestitori. Din cele mai vechi timpuri una din ipostazele umane importante era cea de "homo narra-tivus". Si personajele lui Voiculescu, sub impuls ludic, isi construiesc un univers nou, evadeaza intr-un spatiu mitic, intr-o vreme a naratiunii. Atunci cand timpul istoric goneste prea repede clipele sau cand orasul devine neospitalier, omul voiculescian se intoarce in natura sau pe un teritoriu unde modernitatea nu si-a intins tentaculele. Sub zodia povestirii omul isi salveaza prezentul si trecutul de uitare, asezandu-le intr-o vreme a petrecerii, si nu a trecerii. Opera in discutie nu surprinde atat conflictul dintre doua lumi, arhaica si moderna, cat necesitatea mentinerii vietii la nivelul povestii, al intelegerii simbolice.
Nicolae Balota observa preocuparea lui Voiculescu "de a face loc Povestitorului. A gasi o voce care transmite, a pune un intermediar intre autor si fictiune nu este doar un simplu alibi, o precautie narativ-oratorica. Adeseori Voiculescu prefera o distanta, o prezentare indirecta, unei prezentari directe sau, mai exact, recurge la masca unui Narator tocmai intrucat simte ca duhul povestirii pretinde un purtator de cuvant altul decat acela al unui autor neutru."
Povestea silvicultorului traseaza in fapt profilul unui "cautator de noroc" impatimit, al sau. Ceea ce in timpul mitic al copilariei parea insufletirea "focului sacru al stiinte?', in ochii maturitatii capata o noua intelegere: "vesnicele intrebari puse soartei, Mitul norocului, deghizat pretutindeni in jocul de carti, in loterie, in comori. Nu castigul in sine, ci cauti favoarea sansei, semnul unei alegeri si al unei predestinari, scris special pentru tine. "