Poemul cuprinde calatoria si reflectiile unui pelerin - tipul de erou revoltat, mizantrop, dezgustat de placeri, aflat in cautare de aventuri, pe meleaguri straine.
in primul si al doilea cant, scrise in anul 1812, sunt descrise calatoriile eroului in Spania, Portugalia, Albania si Grecia.
in cantul al treilea, scris in Elvetia in anul 1816 si aparut in 1817, sunt prezentate calatoriile personajului in Belgia, pe Rin si in Elvetia.
Paralel cu prezentarea calatoriilor, eroul isi expune ideile revolutionare cu privire la istoria atat de framantata a Europei. Revoltat de spectacolul distrugerilor provocate de razboaiele napoleoniene si de ororile despotismului, poetul cauta un refugiu in lumea trecutului ideal, precum Grecia antica.
in cantul al IV-lea, scris in Italia in anul 1818, Byron inalta un imn de lauda si admiratie oraselor italiene si luptei patriotilor din aceasta tara pentru libertate.
In Peregrinarile lui Chtide Harold, ca si in celelalte poeme ale autorului (Ghiaunil, Corsarul, Manffed) se contureaza eroul byronian - un cautator neobosit al unui ideal de existenta. Atitudinea lui, ceea ce s-a numit "byronism", exprima, din punct de vedere social, protestul impotriva moravurilor si moralei acestei lumi, un protest care se incheie cu concluzia pesimista a inutilitatii luptei duse pentru remedierea raului din aceasta lume.
Peregrinarile lui Chil-de Harold reprezinta un simbol al evadarii din-tr-o lume detestata de poetul romantic si confruntarea cu marile drame ale omenirii.
