Poemul Pe stalpi face parte din grupajul La capatul numerelor (din volumul Partea cealalta, 1991) si constituie o alta arta poetica suprarealista, mai degraba implicita decat explicita. Fidel principiului de "a nu reproduce o lume sau alta", Gellu Naum inventeaza o supra-lume, suspendata la inaltimea stalpilor. "Turnul de fildes" al poetilor de odinioara abstrasi din realitate se muta, asadar, pe stalpi, acolo unde toti cei "frumosi" apar inaripati de (alt) ideal, se exprima in "alfabetul Morse" al noului limbaj poetic, invaluiti intr-un "mare mister":
"Aici pe stalpi avem toti aripi se vad cu ochiul liber
le folosim la una si la alta in orice caz tin cald
ne exprimam cu ajutorul lor prin alfabetul Morse
e un mare mister pe care mai mult il simtim intram in el ca intr-o baie
aici pe stalpi nici vantul nu indrazneste sa ne bata
nimeni nu intelege cum vine asta dar fiecare simte ca avem dreptate".
Contrar legilor naturii, poetii traiesc in imponderabilitate, dar situatia absurda apare veridica, intrucat toposul suprarealist devine un loc magic in care ilogicul este transferat in logic, iar nonsensul capata sens.
Actiunea liricizanta este efectuata in doua etape complementare, desi opuse in aparenta. Mai intai se realizeaza depoetizarea universului, operatie care presupune insa totdeauna pasul urmator, efortul de poetizare in spiritul suprarealismului, conform convingerii afisate in Teribilul interzis: "Ceea ce avem de distrus este poezia. Ceea ce avem de mentinut este poezia". Localizarea utopica de "pe stalpi" nu inseamna izolare de realitate, ci atragerea vietii concrete in acest spatiu ("pe stalpi bem o cafea citim anunturi notam adresa unuia care vinde un teleobiectiv de ocazie"), urmarind extragerea "misterului" din cotidian. in aerul rarefiat al constructiei inaltate deasupra pamantului (a lumii) se produce osmoza dintre concret si abstract, sub semnul cautarii cuvantului adevarat:
"cuvintele ne intra unul in altul si vocea noastra telescopica se strange se intinde indiferenta la ea insasi
am si uitat cat de frumosi suntem
uitati-va numai la vestonul meu ciuruit de gloante in pacea lumii
am taiat un cuvant din ziar mi l-am lipit pe ochi cine il vede crede ca ochiul meu e cuvantul acela sa zicem aspirina cumparata cu bani grei".
Nu altceva preconiza (teoretic) Gellu Naum, cand constata apodictic: "inapoia fiecarui cuvant sta intotdeauna celalalt cuvant si aproape totdeauna acesta din urma este cel adevarat". in acest spatiu al interferentelor dintre real si ireal, al metamorfozelor care imita miscarea vietii (deopotriva viata exterioara si interioara), totul devine posibil. Un inventator in absurd creeaza "niste mecanisme ude" in timp ce un grup de fete danseaza in jurul lui. in simultaneitate, poetii {"noi") concep cu detasare pohezia ("mai stim noi unul care scria nume ne cutremuram nu ne venea sa credem I noi dadeam zor cu pohezia avea dreptate ne ura"), vizand armonizarea sentimentelor contradictorii. "Inventatorul", care ducea o viata boema, viseaza la femeia ideala, in timp ce alta femeie asezata comod in real zamislea lumea:
"fetele simteau ca e un porc dansau intre ele si se dedicau unor sentimente contradictorii
el visa o femeie recunoscatoare pe cand o alta femeie statea pe un scaun de lut si zamislea lumea
noi de pe stalpi strigam Uite-o E langa tine Dar el facea plimbari cu bicicleta isi prafuia pantofii
noi de pe stalpi plangeam ii strigam incurajari sportive
ne ajutau si fetele cu sentimentul lor contradictoriu".
Vizand o Dialectica a dialecticii - cum se intitula brosura-manifest semnata impreuna de poetii congeneri Gherasim Luca si D. Trost -, Gellu Naum opereaza in poezia sa "o continua personalizare a ilogismului, o individualizata retraire a absurdului" (Gh. Grigurcu). Caracterul ludic al discursului este sustinut formal prin jocul lingvistic. in poemul de fata, se remarca uzul ludic al paro-nimiei {"am si uitat" I "uitati-va numai") sau apelul frecvent la ilogisme si constructii oximoronice de genul: comunicarea cu ajutorul aripilor, vestonul "ciuruit de gloante in pacea lumii", cuvantul din ziar "lipit de ochi" s.a. Este un mod specific al poetului suprarealist de a combina "dialectic" fragmentele din cotidian cu imaginile provenite din viata interioara.
