PATMOS SI ALTE SASE POEME - Poezii
de Ilarie Voronca. A aparut la Editura Vremea din Bucuresti, in . Cuprinde ciclul Patmos, format din 24 de secvente purtand fiecare un titlu propriu, si poemele Un vultur in piept, Lanterna magica, Uneltele calatoriei. Sangele clin lampa. Cheile poemului. Aceste maini.
Este a zecea si ultima carte publicata de autor in tara si in limba romana, inainte de plecarea si stabilirea sa la Paris. Nu se cunoaste pana acum nici un manuscris al textelor din sumar. Dintre acestea, au aparut in periodice doar patru: Pregatiri de plecare {Herald, 1, nr. 1, noiembrie 1933, p.5); Buna-ziua urca limpede (Cuvantul liber, II, nr.7, 22 decembrie 1934, p.7); Orasul fara nume {Viata romaneasca, XXV, nr. 10, octombrie 1933, po.20); Aceste maini (sub titlul Aceste maini, aceste pupile, in Azi, I, nr.5, noiembrie 1932, pp.37l-374). Poemul Patmos a aparut si in versiunea franceza a autorului, in 1934.
Alaturi de Ulise (1928), acest volum este, fara indoiala, cel mai valoros din creatia lirica a lui V. El are si o remarcabila unitate in raport cu celelalte carti in care dicursul liric, de o mare inventivitate si indrazneala asociativa, se infatisa intr-o compozitie mozaicala, caleidoscopica, cu articulatii foarte laxe, raspunzand programelor avangardiste la care poetul aderase. Fara a abandona cu totul imagismul somptuos din creatia precedenta si nici o anumita discursivitate de derivatie whitmaniana accentuata in Zodiac (1930) sau Peter Schlemihl (1932), Patmos recurge la un limbaj metaforic mai putin incarcat si orientat spre constructia unei viziuni mai inchegate, situabila in mare masura sub semnul onirismului suprarealist.
Motivul liric coagulant este aici drumul, itinerariul, pe care "calatorul" este condus de o incerta calauza, "Insula Naluca", Patmos, poate "pamant al apocalipsului" - dar rareori in sensul sau terifiant-exhatologic, care ar corespunde sugestiei biblice, ci mai ales ca teritoriu al revelatiilor ultime, de dincolo de nelinisti si spaime, al "luminii perpetue":
"Pe malurile surpate stateau frumos paturite albiturile timpului,
Lumina perpetua,
Un vant roz ca o scoica slefuita de aurore
imi spala sangele cald
Lumina clara",
intreg poemul isi desfasoara vastele panorame in acest regim vizionar, de la "frontierele somnului". Sentimentul instrainarii ramane doar o amintire dureroasa
"Am fost pretutindeni omul Strain,
Care asculta, fara sa ia parte, tocmelile, caderile la invoiala",
fiind larg compensat acum de starea de beatitudine a omului eliberat de angoase, ajuns la mult ravnita "revelatie", intr-un taram transcendent, unde cosmosul intreg se dezvaluie privirii extaziate ca realitate esentializata, iesita din timp, purificata: "Timpul si spatiul albesc departe ca niste resturi ale icmii defuncte", "O viata noua coboara din muntii limpezi", "un nor cu ugerul plin tropaia in curte", "anotimpurile (sunt) amestecate ca niste polenuri/ in gurile noastre devenite corole", "Un geniu al apelor preschimba miresmele in luntri subtiri", "Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinata", "Unditele au devenit harpe. Flintele flaute". Intr-un peisaj amintind viziunile extatice ale misticilor, miscarea cuplului e pura levitatie, "rapire" in zonele inalte ale spiritului: "«Simti - imi spuneai - prezenta altor calatori in jurul nostru. Invizibili».
Nori suflati cu aur ca niste calesti
Merg spre apus. Sub respiratie se abureste ca o sticla azurul.
Cer risipit in suflet. Si tu ca un alt cer te risipesti.
O adiere calma ne duce pe alte maluri.
Din plante intalnim numaiA aroma.
Numai zumzetul suav din albine".
In locul focului de artificii imagistice si al "alchimiei verbului" se propune un fel de vis treaz. Fantasmele luminoase ale unui cosmos mai curand generic se substituie datului senzorial individualizat, totul parand a fi privit dintr-un "punct suprem", supraterestru. Materia se diafanizeaza, devine "zvon", "murmur" si "aroma", miscarea e plutire libera intr-un spatiu (ara frontiere, in virtutea unei fascinatii transfiguratoare.
Cuplul indragostit isi pierde individualitatea, eurile interfereaza pana la confuzie ("Si tu. oare, tot cu sa fi fost?/ Tot eu/ Si tu?/ Si voi? Si primavara?/ Si iarna?/ Si lumina ca o padure cenusie?"), intr-un univers [el insusi transparent: "Deveneam invizibili? Florile se-naltau pe tulpinile lor firave,/ Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinata.// Taceri eterne. Paduri eterne. Cantece eterne". Sub acest semn transfigurator se inscrie si discursul umanitarist al poetului, exprimat intr-un limbaj mai putin incarcat de metafore (prezent si in cartile imediat anterioare si care va fi extins in scrisul sau de expresie franceza), cu viziunea unei umanitati fericite, traind intr-un eden recuperat: "Zi linistita. Zi luminoasa/ Cu semanaturile stralucind langa soarele de arama,/ Cu impartirea dreapta a bucatelor.// lata-te tu, omule bun,/ Argat sau cantaret cu uneltele amie/ii,/ Cainii latra bucurosi, plopii iti ies inainte/ Din vocea ta buna-ziua urca limpede". Poemul lui V. nu e strain nici de experienta poetica suprarealista, cu "povestirile de vise" caracteristice. Atat in versuri cat si in pasajele de poem in proza pe care le cuprinde (de exemplu, descrierea "Insulei-Naluca"), el trimite spre miraculosul si stranictatca unor obiecte si peisaje in care starea de beatitudine e acompaniata in surdina de un substrat de neliniste. Cutare secventa poate trimite spre cosmarul suprarealist sau viziunile eschato- logicc ale expresionistilor: "si totusi fluviile/ Vor muri ca niste oratanii/ Din padurile mari miresmele/ Vor porni o data cu arborii spre fierastraie,// Noaptea va incerca ferestrele/ Va pune lacate de ploaie/ Vor fi vanturi mai mari decat tarile,/ Pasari iti vor ciuguli hohotele/.. ./Dar numai glasul va ramane/ Ca o sare a marii ucise".
In general insa, Patmos c poemul elevatiei si miracolului existential, al puritatii si seninatatii contemplative, putand fi apropiat mai degraba de viziunile unor Paul Eluard sau Robert Desnos, dar si, prin unele accente discursiv-solcmne si amploarea viziunii, de Saint-John Perse (a carui urma se poate ghici si in cele "sase poeme" care completeaza volumul).
