Parinti si copii - roman al scriitorului rus I. S. Turgheniev



publicat in anul 1862.

Capodopera a creatiei lui Turgheniev, romanul a insemnat totodata o culme in dezvoltarea artei sale realiste.
Intriga propriu-zisa a romanului ramane pe plan secundar, tensiunea conflictuala tinand nu atat de succesiunea unor evenimente exterioare, cat de caracterul personajului principal -Bazarov.
Acesta apare in roman ca reprezantant al unor conceptii de viata caracteristice tinerei generatii de luptatori democrati, ce isi afirmau rolul in istoria Rusiei, in "anii sasezeci" (secolul XIX). Conflictul de idei din roman nu se desfasoara intre "parinti" si "copii", adica intre reprezentantii a doua generatii, ci intre doua tabere, cea democrata si cea nobiliara, avand conceptii politice si sociale opuse.

Idealurile pentru care lupta Bazarov se contureaza tocmai in lumina a ceea ce el neaga, a ceea ce respinge si, in parte, pornind de la discutiile pe care le poarta cu Arkadi Kirsanov.
Bazarov si-a construit o filozofie proprie, careia ii subordoneaza totul. Refuza sa recunoasca orice autoritate: a moralei, a legii, a stiintei, a traditiei, a sentimentului.
in acest nihilism al lui Bazarov romancierul a vazut nu numai o simpla negare a valorilor general recunoscute, ci o trasatura caracteristica a tinerei generatii de luptatori ai Rusiei din acea vreme.

Curand insa Bazarov avea sa devina victima unei drame intime, aflandu-se intr-o situatie fara iesire. Se indragosteste de Olga Odin-tsova intr-un chip facut sa contrazica, dintr-o-data, principiile si atitudinea lui anterioara.
Eroul romanului va muri in chip dramatic, la putina vreme dupa ce ingrijise un bolnav de tifos.
Desi Arkadi Kirsanov apare la inceputul romanului ca impartasind principiile si idealurile lui Bazarov, se remarca la acest personaj un "nihilism" cu totul superficial. Evolutia sa este dovada acestui fapt: el va deveni un mosier respectabil, care va uita foarte curand ideile care il entuziasmasera vremelnic in tinerete, idei care condamnau traiul mosierilor.