Palnia si Stamate. Roman in patru parti (text integral comentat) referat





I
"Un apartament bine aerisit, compus din trei incaperi principale, avand terasa cu giamlac si sonerie.
In fata, salonul somptuos, al carui perete din fund este ocupat de o biblioteca de stejar masiv, totdeauna strans infasurata in cearceafuri ude O masa fara picioare, la mijloc, bazata pe calcule si probabilitati, suporta un vas ce contine esenta eterna a «lucrului in sine», un catel de usturoi, o statueta ce reprezinta un popa (ardelenesc) tinand in mana o sintaxa si 20 de bani bacsis Restul nu prezinta nici o importanta. Tre-buieste insa retinut ca aceasta camera, vecinie patrunsa de intuneric, nu are nici usi, nici ferestre si nu comunica cu lumea dinafara decat prin ajutorul unui tub, prin care iese si prin care se poate vedea, in timpul noptii, cele sapte emisfere ale lui Ptolomeu, iar in timpul zilei doi oameni cum coboara din maimuta si un sir finit de bame uscate, alaturi de Auto-Kosmosul infinit si inutil
A doua incapere, care formeaza un interior turc, este decorata cu mult fast si contine tot ceea ce luxul oriental are mai rar si mai fantastic Nenumarate covoare de pret, sute de arme vechi, inca patate de sange eroic, captusesc colonadele salii, iar imensii ei pereti sunt, conform obiceiului oriental, sulemeniti in fiecare dimineata, alteori masurati, intre timp, cu compasul pentru a nu scadea la intamplare.
De aci, prin o trapa facuta in dusumea, se ajunge, din partea stanga, in o subt-pamanta ce formeaza sala de receptie, iar din partea dreapta, prin ajutorul unui carucior pus in miscare cu manivela, se patrunde intr-un canal racoros, al caruia unul din capete nu se stie unde se termina, iar celalalt, la partea opusa, intr-o incapere scunda, cu pamant pe jos si in mijlocul careia se afla batut un tarus, de care se afla legata intreaga familie Stamate


II
Acest om demn, unsuros si de forma aproape eliptica, din cauza nervozitatii excesive la care a ajuns de pe urma ocupatiilor ce le avea in consiliul comunal, este silit sa mestece, mai toata ziua, celuloid brut, pe care apoi il da afara, faramitit si insalivat, asupra unicului sau copil, gras, blazat si in etate de patru ani, numit Bufty Micul baiat, din prea multa pietate filiala, prefacandu-se insa ca nu observa nimic, taraste o mica targa, pe uscat, in vreme ce mama sa, sotia tunsa si legitima a lui Stamate, ia parte la bucuria comuna, compunand madrigale, semnate prin punere de deget.
Aceste ocupatiuni indeajuns de obositoare ii fac, cu drept cuvant, sa se amuzeze, si atunci, ajungand uneori cu indrazneala pana la inconstienta, se uita tustrei cu benoclul, printr-o spartura a canalului, in Nirvana (care se afla situata in aceeasi circumscriptie cu dansii, incepand langa bacania din colt), si arunca in ea cu cocoloase facute din miez de paine sau cu coceni de porumb. Alteori, patrund in sala de receptie si dau drumul unor robinete expres construite acolo, pana ce apa, revarsandu-se, Ie-a ajuns in dreptul ochilor, cand cu toti trag atunci, de bucurie, focuri de pistol in aer.
In ce priveste personal pe Stamate, o ocupatie care il preocupa in gradul cel mai inalt este ca sa ia seara, prin biserici, instantanee de pe sfintii mai in varsta, pe cari le vinde apoi cu pret redus credulei sale sotii si mai ales copilului Bufty, care are avere personala. Acest negot nepermis nu l-ar fi exercitat pentru nimic in lume Stamate daca nu ar fi dus lipsa aproape completa de mijloace, fiind silit chiar sa faca armata cand era abia in varsta de un an, numai ca sa poata ajuta, cat de curand, pe doi fratiori nevoiasi ai sai, cu soldurile scoase prea mult in afara, cauza pentru care fusesera dati afara din slujba.


III
Intr-una din zile, lui Stamate, ocupat fiind cu obisnuitele sale cercetari filozofice, i se paru, o clipita, ca a pus mana si pe cealalta jumatate a "lucrului in sine", cand fu distras de o voce femeiasca, o voce de sirena, ce mergea drept la inima si se auzea in departare, pierzandu-se ca un ecou.
Alergand de urgenta la tubul de comunicatie, Stamate, spre marea lui inmarmurire, vazu cum, in aerul cald si imbalsamat al serii, o sirena cu gesturi si voce seducatoare isi intindea corpul lasciv pe nisipul fierbinte al marii in lupta puternica cu sine, pentru a putea sa nu cada prada tentatiei, Stamate inchine atunci in graba o corabie si, pornind in larg, isi astupa urechile cu ceara impreuna cu toti matrozii
Sirena deveni insa tot mai provocatoare Ea il urmari pe intinsul apelor, cu cantari si gesturi perverse, pana ce o duzina de Driade, Nereide si Tritoni avura tot timpul sa se adune din larguri si adancuri si sa aduca pe o superba cochilie de sidef o inocenta si decenta palnie ruginita.
Planul de seductiune al seriosului si castului filozof putea fi astfel considerat ca reusit. Abia avu el timpul sa se furiseze la tubul de comunicatie, cand zanele marii ii si depusera, gratios, palnia in preajma locuintei sale, apoi, usoare, zglobii, in rasete si chiote nebune, disparura cu toate pe intinsul apelor.
Confuz, innebunit, dezagregat, Stamate abia putu sa apara cu caruciorul prin canal Fara a-si pierde insa cu totul sangele rece, azvarli el de cateva ori cu tarana asupra palniei si, dupa ce se ospata cu putina fiertura de stevie, se arunca, din diplomatie, cu fata la pamant, ramanand astfel in nesimtire timp de opt zile libere, termenul necesar ce, dupa procedura civila, credea dansul ca trebuia sa treaca pentru a putea fi pus in posesiunea obiectului.
Dupa aceasta trecere de timp, reluandu-si ocupatiunile cotidiane si pozitiunea verticala, Stamate se simti cu totul renascut. Niciodata nu cunoscuse el pana atunci divinii fiori ai dragostei. Se simtea acum mai bun, mai ingaduitor, si turburarea ce o incerca la vederea acestei palnii il facea sa se bucure si totodata sa sufere si sa planga ca un copil
O scutura cu un otrep si, dupa ce ii unse gaurile mai principale cu tinctura de iod, o lua cu sine si, cu legaturi de flori si dantele, o fixa alaturi si paralel cu tubul de comunicatie, si, tot atunci, pentru prima oara, istovit de emotie, trecu o data printr-insa, ca fulgerul, si ii fura o sarutare.
Pentru Stamate, palnia deveni de atunci un simbol. Era singura fiinta de sex femeiesc cu un tub de comunicatie ce i-ar fi permis sa satisfaca si cerintele dragostei, si interesele superioare ale stiintei. Uitandu-si cu totul sacrele indatoriri de tata si de sot, Stamate incepu sa-si taie in fiecare noapte, cu foarfeca, legaturile ce-l tineau atasat de tarus si, spre a putea da frau liber dragostei sale netarmuite, incepu sa treaca din ce in ce mai des prin interiorul palniei, facandu-si vant in ea de pe o trambulina construita expres si coborandu-se apoi in maini, cu o iuteala vertiginoasa, pe o scara mobila de lemn, la capatul careia isi rezuma rezultatul observarilor sale in afara.




IV
Fericirile mari sunt totdeauna de scurta durata intr-una din nopti, Stamate, venind spre a-si face obisnuita datorie sentimentala, constata cu uimire si dezamagire ca, din cauze inca nepatrunse, orificiul de iesire al palniei se stramtase intr-atata, incat orice comunicatie prin el era posibil.
Nedumerit si totusi banuitor, se puse la panda, si a doua noapte, necre-zandu-si ochilor, vazu cu groaza cum Bufty, urcat sus, gafaind, fusese lasat sa intre si sa treaca. Pietrificat, Stamate abia avu puterea sa se duca si sa se lege singur de tarus; a doua zi lua insa o hotarare suprema.
Mai intai isi imbratisa sotia devotata si, dupa ce-i dadu in graba o vopsea, o cusu intr-un sac impermeabil, in scopul de a pastra mai departe, intacta, traditiunea culturala a familiei. Dupa aceea, in mijlocul unei nopti reci si intunecoase, lua el palnia si pe Bufty si, aruncandu-i intr-un tramcar, ce tocmai trecea la intamplare, le facu vant cu dispret in Nirvana. Totusi, mai tarziu, sentimentul patern invinse, si Stamate, gratie calculelor si combinatiunilor sale chimice, reusi sa faca cu timpul, prin puterea stiintei, ca Bufty sa ocupe acolo un post de subsef de birou.
Cat despre eroul nostru, Stamate, pentru ultima oara catand prin tubul de comunicatiune, mai privi odata Kosmosul cu ironie si indulgenta.
Suindu-se apoi pentru totdeauna in caruciorul cu manivela, lua directia spre capul misterios al canalului si, miscand manivela cu o staruinta crescanda, alearga si astazi, nebun, micsorandu-si mereu volumul, cu scopul de a putea odata patrunde si disparea definitiv in infinitul mic."


De la aparitia lor (1992) in "Cugetul romanesc", realizata la indemnul lui Tudor Arghezi, aceste Pagini bizare ale lui Urmuz (pseudonimul lui Demetru Dem. Demetrescu-Buzau) uimesc si intriga si astazi cititorii. Fantasticul se imbina aici cu ironia intr-un joc estetic impins pana la absurd. Cu subtilitate, autorul provoaca o criza de comunicare in care sintaxa discursului romanesc este mereu subminata de intelesul cuvintelor, criza pe care o rezolva ironic. Parodiind bine cunoscutul model balzacian, Urmuz descrie in amanunt locuinta familiei Stamate (intr-un capitol intreg), prezentand apoi principalele personaje cu indeletnicirile lor cotidiene. Autorul se amuza insa cultivand insolitul ("sotia tunsa si legitima"), ambiguitatea termenilor ("o masa fara picioare, la mijloc, bazata pe calcule si probabilitatr), irationalul (salonul ""nu are nici usi, nici ferestre"). Urmeaza, in aceeasi maniera ludica, aparitia sirenei, calatoria pe mari a lui Stamate, dragostea sa inselata si disparitia eroului dupa pedepsirea "vinovatilor".

Undeva, dincolo de cuvinte, intuim ca textele sale ar fi vrut sa fie, poate, "cearceafurile ude" care scad febra unei literaturi bolnave in permanenta proliferare.
"Concentrat, redus la esenta (asa cum, prin deshidratare, zarzavaturile se transforma intr-un praf, iar oala de supa intra intr-un plic) nu este doar personajul urmuzian, ci insusi romanul. Acesta este al doilea nivel la care functioneaza regula literalitatii. Un prim exemplu, foarte simplu, ni-l ofera «romanul in patru parti» Palnia si Stamate. Cele patru parti sunt urmatoarele: descrierea locului actiunii; prezentarea personajelor; actiunea propriu-zisa; deznodamantul. Naratorul respecta cu sfintenie, cum vedem, forma clasica de roman pe care o goleste insa de vechiul continut, in sensul ca rigidei caroserii, cu partile ei componente de totdeauna, nu-i mai corespund o actiune coerenta si nici personaje logic motivate, ca in romanul realist. Ceea ce se pastreaza este doar aparenta unei vieti de familie normale: ocupatiile, relatiile si comportamentul personajelor sunt aberante. Stamate, un om «demn, unsuros si de forma aproape eliptica», membru in consiliul comunal, mesteca toata ziua celuloid brut, pe care-l scuipa apoi in capul lui Bufty, «unicul sau copil, gras, blazat si in etate de patru ani». Bufty se preface, «din pietate filiala», a nu observa gestul tatalui, si intreaga zi «taraste o mica targa pe uscat». in aceasta vreme, sotia si respectiv mama «ia parte la bucuria comuna, compunand madrigale, semnate prin punere de deget». Si asa mai departe. Din ocupatiile lui Stamate, ne atrage atentia un hobby: consilierul fotografiaza, in timpul liber, sfintii de pe peretii bisericilor si vinde pozele «credulei sale sotii si mai ales copilului Bufty». Aici se arunca o sageata perfida intr-un anumit gust artistic, bazat pe fotografie, si in succesul obtinut prin comercializare. Urmuz nu pierde ocazia de a caricaturiza realismul, iden-tificandu-l cu literatura de consum a epocii. insa Stamate are si o existenta clandestina, in care e filosof si astrolog. Si tocmai aici il loveste destinul: sub infatisarea unei seducatoare sirene care, impreuna cu o puzderie de driade si alta fapturi ale apei, il ispitesc pe austerul barbat depunandu-i la picioare o Palnie, de care acesta se indragosteste fulgerator. Intriga micului roman este de un comic foarte suav. Marele amor e apoi tulburat de copilul Bufty pe care Stamate il surprinde intr-o zi intrat in gratiile (citeste: in tubul) Palniei. Iubita dovedindu-se o tarfa, ce-i mai ramanea de facut acestui filosof? isi ucide cu sange rece sotia, copilul, iubita, dupa care isi pune capat zilelor. Acesta fiind deznodamantul, sa observam intentia de parodiere a romanului pasional burghez (o viata de familie meschina, o mare iubire inselata, crima si sinuciderea protagonistului). Gesturile tipice si momentele rituale ale melodramei sunt conservate, dar continutul e altul. in detaliu, totul e absurd, in ansamblu, coerenta e perfecta. Remarcam la nivelul compozitiei romanului ceea ce remarcam inainte la nivelul lingvistic: romanul e o fraza sintactic corecta si familiara, dar al carui sens e absurd. Palnia si Staniate este, in raport de romanul parodiat, ca un automobil arhaic scos la o cursa contemporana, a carui caroserie amuzant de demodata ascunde un motor modern" (Nicolae Manolescu, Arca lui Noe. Eseu despre romanul romanesc, vol. III).

Teme de lucru:

. Delimitati, in text, momentele subiectului. Dati-le cate un titlu si urmariti logica naratiunii.
. Explicati preocuparile zilnice ale membrilor familiei Stamate, indicand ce sugereaza acestea referitor la caracterul personajelor.
. Explicati in ce consta ironia autorului in urmatoarele structuri:
"un popa (ardelenesc) tinand in mana o sintaxa si 20 de bani
bacsis"
"Nirvana (care se afla situata in aceeasi circumscriptie cu dansii.
incepand langa bacania din colt"
"sa aduca pe o superba cochilie de sidef o inocenta si decenta
palnie ruginita".
. Demonstrati ca Palnia si Stamate este o parodie a construirii "caracterelor", a romanului si a genurilor.
. Selectati cateva pasaje din text si explicati mecanismul prin care se naste absurdul.












Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani