OROLOGIUL - Volum de poezii de Petre Stoica, tiparit la Editura Mihai Eminescu, Bucuresti, . Este o culegere antologica exigenta, realizata de autor si cuprinde versuri publicate in perioada 1957-. Din cartea de debut, Poeme (1957), se retine un singur titlu. O fata, iar din urmatoarea, Pietre kilometrice (1963), doar sase. Sumarul volumului mai inregistreaza texte din Miracole (1966), Alte poeme (1968), Arheologie blanda (1968), Melancolii inocente (1969).

Poezia care da titlul volumului, aparuta in Arheologie blanda (1969), sugereaza tocmai caracterul recapitulativ al culegerii: orologiul de Europa centrala germanica, cu figurile lui sculptate perindandu-se in cerc cub cadran, "intoarce timpul pe scripeti", este "un ochi al tuturor", face sa defileze, reinviata, o intreaga lume impreuna eu care imbatranise, devenita tot mai mult un album cu fotografii vestejite, pe cand "orasul intinereste" doar aparent, schimbandu-si, prin ani, numai infatisarile exterioare.

Adunate laolalta, poemele din aproape un deceniu si jumatate de creatie propun si ele rasfrangeri multiple ale aceleiasi sensibilitati, aproximand, in mozaic, un univers imaginar unitar si o modalitate discursiva cultivata consecvent inca de la debut. Actul poetic nu putea fi mai bine definit in ceea ce are mai specific la Petre Stoica, decat ca "arheologie blanda' , caci avem de-a face cu o poezie a evocarii si rememorarii unei lumi peste care timpul si-a lasat pulberea sau rugina, a obiectelor din care creste "dulcea moarte", demodate, iesite din circuitul vital, lesne de asezat intr-un muzeu al memoriei afective. O emotie aparte e transmisa de versurile lipsite aproape de orice metafora (poezia gruparii clujene "Steaua", in care poetul se formase, cultiva indeosebi o asemenea "poezie de notatie", intr-un moment caracterizat de A. E. Baconsky drept unul de "declin al metaforei"), poetul neavand de comunicat "idei", ci stari, emanatii ale unei ambiante, aproximand o atmosfera.

Textul creste din inregistrarea unor obiecte si evenimente puse subtil in relatie pentru a sugera o stare sufleteasca unitara; el "expune" o mica lumc-bazar, de lucruri si evenimente indepartat-familiare - fiindca distanta masurabila temporal privilegiaza o apropiere nostalgica, le confera un fel de aura, iar, pe de alta parte, "arheologul" bland le stie catalogate in vitrine ca si muzeistice, regizand efectele asezarii in spatiu, sub lumini studiate, cu gust al inscenarii si jocului. Mici spectacole constient desuete sunt astfel montate pentru a fi contemplate eu un ochi visator-clegiac, regimul liric al acestor poeme fiind cel al "dulcii melancolii" (pe care o vom regasi, cu note particulare, in universul imaginar inrudit al lui Emil Brumam). Un vers din poemul Zile de primavara da nota exacta a acestui lirism: "nostalgia melodiei de gramofon" (in alte locuri, "mierea melodici La Paloma", "valsul Ramona") prezenta ca un laitmotiv in paginile antologiei. O data, ea coloreaza si un text cu caracter de ars poetica:

"Lasati-ma acolo in balcon printre muscate Lasati-ma acolo sa-mi ascult poemele cu glas de gramofon". Versurile sunt programate sa reinvie momente, evenimente si figuri, ca spatiu al rememorarii restauratoare: "Ei s-au retras in cimitirul cu ingeri de bronz inverzit azi memoria mea ii ridica din morminte redandu-le siluetele vechi" (Profesorii de gimnaziu).

Privite de la un alt nivel temporal, toate aceste siluete capata un aer straniu, aproape ireal, - baletul lor mecanic se distanteaza, gesticulatie pura, fara glas, derulare de imagini ale unui film mut (un poem e intitulat chiar De pe vremea filmului mut), decupaje din fluxul viu al existentei, ce primesc, in relativa lor izolare, tinuta de manechin si marioneta:

"La un semn de nimeni banuit focul fanfarei izbucneste in piata pustie, batranii raman nemiscati sub duzii cu frunze de hartie unde joaca pe boabe de fasole septici".

Cate un detaliu insignifiant in aparenta fixeaza o clipa privirea, particularizeaza si face familiar obiectul, anihiland posibila neliniste in fata nemiscarii: e o tehnica invatata din pictura naiva - si prezenta, in doua poeme, a lui Henri Rousseau Vamesul e graitoare. Cateva notatii de ambianta indulcesc si ele atmosfera de crepuscul autumnal ("murmurul sfant de pace tomnatica") coborat peste aceste calme prezente:

"Langa monumentul cu vultur apar functionarii lins pieptanati, dispar in coridoarele-pesleri impodobite cu mucegai si avize Din ceasul preturii cade rugina. ' Aerul e dulce, de candel, batranul fotograf s-a prabusit pe ziar si vorbeste, vorbeste in somn'.

Alte poeme asociaza date ale unor biografii uitate, ale unor figuri de targ provincial (prezent si in cateva sugestive panorame), siluete de album cu filele ingalbenite de vreme, ce pot duce cu gandul la mortii asezati in celalalt album, al Cimitirului din Spoon River al lui Edgar Lee Masters (Frizerul, Batranul podar. Evocare). Sunt fapturi emblematice, crescand printre lucruri si definindu-sc prin ele, constituind in ultima instanta doar termeni de relatie intre obiectele a caror prezenta declanseaza serii noi de asociatii imagistice.

Tehnica poetului e in genereenumerativa, universul obiectelor se largeste treptat prin apropieri metonimice, metafora propriu-zisa aparand doar foarte rar, in momente-cheie ale poemului. Restul e efect pur al prezentei lucrurilor transcrise ca purtatoare ale unor marci afective: sen/atii si rememorari de senzatii, gesturi regasite intacte, apel tulburator la memorie; o poeticitate intrinseca, de genul celei descoperite de Gaston Bachelard cu a sa poetica materiala, a elementelor fundamentale si mai ales a spatiului, e exploatata aici cu o intuitie fina, ce asigura unitatea de ton dincolo de varietatea notatiei (sertarul, dulapul, podul casei, sopronul, bufetul vechi, cufarul din pod al bunicului sunt astfel de obiecte prin excelenta evocatoare). Lumea iui Petre Stoica e un imens depozit de obiecte care, la randul lor, contin straturi de lumi: poemul se prezinta, ca atare, sub forma unui inventar sui generis, cu nume de o sonoritate aproape misterioasa, colaj expresiv de elemente disparate, chemate sa compuna acea unitate afectiva de profunzime. Un exemplu poate li poezia intitulata intr-un sertar:

"Palpaie molii cuminti, rabdatoare. Din fotografia iodata cavaleristul cu grad de caporal priveste melancolic spre satul natal. Cambii, foi de vite, chitante de la S. A. de asigurari Transsylvania Praf de tutun pe imaginea taurului comunal premiat de mult ingerul de gips, adus de la targ pazeste deasupra acestui mormant".

Albumul cu fotografii. Calendarul ingalbenit. Casa de demult se inscriu in aceeasi serie evocatoare, alaturi de poezii cu titluri muzicale precum Menuet, Rumba, Fox-trot, Tango. Li se adauga obiecte cu parfum de vechime, precum aerostatul si dirijabilul, pusca Manlicher, masina Singer de cusut, vasul Titanic, sau nume de asocialii si institutii de pe vremuri, regionale, locale, cu acrul lor de embleme provinciale traducand si un fel de provincie sufleteasca, de sentiment al marginalizarii Iara accente dramatice, al mortii lente, netragice, acceptate ca dat firesc. Lirica lui Petre Stoica este insa si una a evocarilor de peisaj, de factura in genere impresionista, cu irizari ale culorii si linie subtire a desenului, cu o atmosfera ca si idilica.

Cateva poeme din categoria "odelor elementare" elogiaza "miraculoasa piata" de legume (amintind de Ilaric Voronca), gradina proaspata sub lumina din preajma casei, o lumina simtita in acelasi regim al "blandetei" ("ca o mana blanda cade lumina"), ori evoca figura "marelui Hcsiod", poetul antic din Munci si zile, in versuri din familia blagiana a zeului Pan:

"El sta pe tronul Anului c-nconjurat de ogoare, de vietati si livezi si cu pleoapele coborate priveste la stele sa afle ce fac radacinile. Cand se ridica dimineata din somn in ritmuri moi isi scarpina barba din care cad petale de cires"

Nu sunt putine nici versurile ce prelungesc, dinspre Macedonski si D. Anghel, poezia interioarelor si a "naturilor moarte", in asamblari rafinat-sugestive. Acest volum antologic ofera, astfel, o prima imagine de sinteza, reprezentativa pentru scrisul liric al lui Petre Stoica, care va continua sa se exprime, egal cu sine si la o cota valoriea remarcabila, in numeroasele volume din anii urmatori.

Scriitori romani