Ion Luca Caragiale (1852 - 1912), dramaturg si prozator, a fost un observator lucid si ironic al societatii romanesti din vremea Iui, un scriitor realist si moralizator, un exceptional creator de oameni si de viata. Comediile sale - \"O scrisoare pierduta\", \"D-ale carnavalului\", \"O noapte furtunoasa\" si \"Conu Leonidafata cu reactiunea\" - ilustreaza un spirit de observatie necrutator pentru cunoasterea firii umane, de aceea personajele lui traiesc in orice epoca prin vicii, impostura, ridicol si prostie. Scriitor realist, Caragiale foloseste cu maiestrie satira si sarcasmul, pentru a ilustra moravurile societatii romanesti si a contura personaje dominate de o tara (defect) morala reprezentativa pentru tipul si caracterul uman. intrucat a dat viata unor tipuri umane memorabile, unor tipologii unice in literatura romana, Garabet Ibraileanu afirma ca dramaturgul face \"concurenta starii civile\", iar Tudor Vianu considera ca formula artistica a lui Caragiale este \"realismul tipic\".
Caragiale a avut intentia de a contribui la indreptarea moravurilor sociale, fiind adeptul cugetarii clasice, \"ridendo castigat mores\" (\"rasul indreapta moravurile\"), idee pe care o afirma el insusi, convins fiind ca \"nimic nu arde mai rau pe ticalosi decat rasul\".In comediile sale I.L.Caragiale ramane fidel propriei conceptii, conform careia cuvantul este cea mai sincera exprimare a gandirii, riscul cel mai mare prin care se poate demasca prostia, incultura, demagogia si fariseismul: \"Niciodata gandirea n-are alt vrajmas mai cumplit decat vorba, cand aceasta nu-i vorba supusa si credincioasa, nimic nu arde pe ticalosi mai mult ca rasul\".
Comedia \"O scrisoare pierduta\" de I.L.Caragiale s-a jucat cu un succes rasunator pe scena Teatrului National din Bucuresti, la data de 13 noiembrie 1884.
(Structura textului dramatic)
Piesa este structurata in patru acte, fiecare dintre ele fiind alcatuit din mai multe scene. Personajele piesei, numite de catre autor \"persoane\", sunt mentionate cu numele si statutul social pe care il are fiecare in cadrul comediei. Perspectiva spatiala este reala si deschisa, fiind precizata de catre autor, iar timpul in care se petrec intamplarile este real, plasat la sfarsitul secolului al XlX-lea: \"in capitala unui judet de munte, in zilele noastre\". Relatiile temporale sunt in cea mai mare parte cronologice, adica prezentate in ordinea derularii enimentelor, iar in cateva situatii perspectiva temporala este discontinua, in care se remarca alternanta temporala a intamplarilor, prin flashback.
Semnificatia titlului. \"O scrisoare pierduta\" ilustreaza simetria clasica a piesei, sintetizan3, totodata, intriga subiectului. Prima scrisoare de amor, trimisa de Tipatescu Zoei, este pierduta de aceasta, gasita de Cetateanul turmentat, caruia i-o fura Catancu, iar acesta o pierde - la randul lui - si o gaseste din nou Cetateanul turmentat, care o inapoiaza \"andrisantei\", inchizand astfel cercul. Cealalta \"scrisorica de amor\" este a unei doamne din inalta societate bucuresteana catre o \"persoana insemnata da\' becher\" si gasita de Dandanache in buzunarul paltonului acestuia, care-i fusese musafir. De data aceasta \"scrisorica\" este pierduta definitiv de becherul bucurestean, care nu o primeste inapoi, pentru ca \"mai trebuie s-aldata\". in ambele situatii, scrisoarea de amor este totodata si o arma politica, deoarece, tocmai pentru ca este pierduta de persoane influente in viata politica si gasita de oameni politici dornici de a parni, devine obiectul de santaj cel mai eficient si singura cale pentru a asigura-santajistului victoria in alegeri.
Tema. \"O scrisoare pierduta\" este o comedie realista de moravuri politice, ilustrand lupta de parnire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputati. Pe fondul agitatiei oamenilor politici aflati in campanie electorala, se nasc conflicte intre reprezentantii opozitiei - Catancu si grupul de \"intelectuali independenti\" - si membrii partidului de gurnamant- Stefan Tipatescu, Zoe si Zaharia Trahanache, Farfuridi si Branzonescu, personaje ridicole puse in situatii comice, cu scopul de a satiriza moravurile politice ale vremii.
(Constructia si compozitia subiectului dramatic)
Expozifiunea. Actiunea actului I se desfasoara intr-o dimineata, in
casa lui Stefan Tipatescu, decorul indicand anticamera, in care prefectul judetului isi bea cafeaua si citeste indignat un articol din ziarul lui Nae Catancu, \"Racnetul Carpatilor\". Ghita Pristanda, politaiul orasului, aproba atitudinea de revolta a prefectului - \"Eu vampir, Oai?\"- printr-un tic rbal, \"curat\", pe care-l alatura comentariilor acestuia: \"curat caraghioz\", \"curat misel\", culminand cu o contradictie in termeni, \"curat murdar\". Politaiul primise misiunea de a-i spiona pe inamicii politici tragand cu urechea ia ferestrele casei lui Nae Catancu. Profitand de faptul ca prefectul il asculta, Ghita abandoneaza subiectul si incepe sa se ga de precara situatie financiara in care se zbate si, prin intruziune narativa, ii relateaza despre dificila profesie de politai si despre familia lui numeroasa - \"noua copii\" - si un nit mic - \"famelie mare, remuneratie mica, dupa buget\". Tipatescu ii reproseaza, cu simpatie si amuzament, afacerea pe care Pristanda o facuse cu steagurile cumparate pentru pavoazarea orasului, in cinstea apropiatelor alegeri. Ghita isi insusise o suma importanta, deoarece, din 44 de steaguri el achizitionase numai 14-l5 bucati. Ca sa se dezvinovateasca, politaiul aduna gresit si numara de mai multe ori aceleasi steaguri: \"Doua la primarie, optspce, patru la scoli, douazeci si patru, doua la catrindala la Sf. Niculae, treizeci\", fiind silit sa recunoasca in final, incantat, ca \"a tras frumusel condeiul\".
Intriga este felevata de episodul realizat prin flashback si intruziune narativa, in care Ghita Pristanda ii posteste prefectului Tipatescu intamplarea din seara precedenta. in casa lui Nae Catancu, seful partidului independent, aflat in opozitie, se adunasera intelectualii, \"dascalimea\" orasului, intre care Ionescu, Popescu, popa Pripici, \"toata gasca-n par\". Pristanda asculta la fereastra acestuia si afla ca Nae Catancu detine un document foarte important, care-i va aduce voturile celor aflati la putere, dar nu putuse afla despre ce fel de \"scrisorica\" era vorba pentru ca inchisesera geamurile. Tipatescu se pregateste sa mearga \"la dejun\", la Zaharia Trahanache si, ramas singur, Ghita Pristanda mediteaza - printr-un monolog adresat - la statutul de politai aflat in slujba personala a celor de la putere si o citeaza pe nevasta sa, care-l invata cum sa se comporte cu sefii: \"Ghita, Ghita, pupa-l in bot si-i papa tot, ca satulul nu crede la al flamand\".
Zaharia Trahanache, presedintele partidului de gurnamant, filiala judetului X, vine acasa la Tipatescu, agitat si indignat de societatea corupta si meschina, in care domina \"enteresul si iar enteresul\", citand admirativ din scrisoarea fiului sau, student la Bucuresti: \"unde nu e moral, acolo e coruptie, si o sotietate fara printipuri, va sa zica ca nu le are!\". Enervat la culme, Trahanache ii relateaza lui Tipatescu - prin flashback - ca fusese chemat de Nae Catancu la redactia ziarului, care-i aratase o scrisoare de amor a prefectului catre Joitica, sotia lui. Comicul de situatie al acestei scene este monumental, deoarece Trahanache este cel care il consoleaza pe prefectul ingrozit, sustinand ca scrisoarea este o plastografie (un fals) ordinara, desi, amplifica el, cu subinteles,\' spaima prefectului, scrisul seamana atat de bine, incat \"sa zici si tu ca e a ta, dar sa juri, nu altceva, sa juri!\". Trahanache reda, din memorie, textul scrisorii, adaugand, aluziv, explicatiile si identificand exact momentul intalnirii amoroase dintre cei doi: \"Scumpa mea Zoe, nerabilul (adica eu) merge deseara la intrunire (intrunirea de alaltaieri seara). - Eu (adica tu) trebuie sa stau acasa, pentru ca astept depesi de la Bucuresti, la care trebuie sa raspunz pe data; poate chiar sa ma cheme ministrul la telegraf. Nu ma astepta, prin urmare, si vino tu (adica nevasta-mea, Joitica), la cocoselul tau (adica tu) care te adora, ca totdeauna, si te saruta de o mie de ori, Fanica (priste lung pe Tipatescu, care e in culmea agitatiei)\". Nae Catancu il amenintase ca va publica scrisoarea in ziarul \"Racnetul Carpatilor\", al carui proprietar era si va afisa originalul \"in cercea, ca s-6 vaza oricine-o pofti\".
Desfasurarea actiunii. Tipatescu este \"turbat\" de manie, Zoe este, la randul ei, disperata si foarte inspaimantata de consecintele publicarii scrisorii de catre Catancu, chiar daca barbatul ei nu credea ca e adevarata. Fusese si ea chemata la redactia ziarului, unde Catancu ii promisese ca ii va inapoia scrisoarea daca ii va asigura alegerea in functia de deputat si-l trimite pe Pristanda sa cumpere cu orice pret scrisoarea de la Nae Catancu.
Comicul de situatie este desavarsit, tensiunea cuprinde toate personajele, care dau navala in casa prefectului. Branzonescu si Farfuridi sunt panicati de vizitele pe care Trahanache, Zoe si Ghita le fac inamicului lor politic, suspectandu-i pe fruntasii partidului de tradare, cu care sunt de acord, insa ar dori sa participe si ei: \"tradare sa fie, daca o cer interesele partidului, dar s-o stim si noi!\". Cetateanul turmentat soseste acasa la Tipatescu pentru a-i inapoia scrisoarea pe care o gasise pe strada, dar constata amuzat ca i-o furase Catancu, care recunoscuse scrisul prefectului si-l invitase \"la o tuica\", apoi \"da-i cu bere, da-i cu vin, da-i cu vin, da-i cu bere\", pana se imbatase si adormise. Pristanda vine cu mesajul ca Nae Catancu ceruse in schimbul scrisorii ori \"o mie de poli\" ori mandatul de deputat, iar Trahanache intra victorios pentru ca descoperise o polita falsificata de Catancu, prin care acesta isi insusise 5000 de lei din banii fundatiei.
Actiunea actului al II-Iea se petrece in aceeasi anticamera a casei prefectului, unde Trahanache, Farfuridi si Branzonescu cerceteaza listele electorale si calculeaza voturile pe care le vor obtine in apropiatele alegeri. Ei folosesc culoarea rosie pentru a insemna numele alegatorilor care voteaza cu partidul lor si noteaza cu albastru pe ceilalti, stiind toate detaliile privitoare la situatia actuala a arii fiecaruia si nu se sfiesc sa recurga la santaj pentru a-i sili sa voteze cu ei. La acuzatia de tradare, Trahanache reactioneaza cu ticul rbal, \"ai putintica rabdare\" si apara cu fervoare integritatea morala si politica a lui Tipatescu, argumentand ca \"a facut servicii partidului, judetului, tariisi mie, ca amic, mi-a facut si-mi face servicii, da!\". Farfuridi si Branzonescu, puternic impresionati de personalitatea solida a lui neica Zaharia, se hotarasc sa trimita o telegrama la Bucuresti, \"la Comitetul Central, la minister, la gazete\", prin care sa informeze despre prefectul tradator dar pe care se tem sa o semneze: \"Trebuie sa ai curaj ca mine! trebuie s-o iscalesti: o dam anonima!\".In acest timp, Pristanda il arestase pe Catancu, avand \"ordin rbal de la conul Fanica\", ii perchezitionase casa pentru a gasi scrisorica de amor, dar in zadar. Enimentele sunt relatate de politai publicului (cititorului) prin monolog adresat. Zoe Trahanache apeleaza la tpate tertipurile feminine pentru a-l convinge pe Tipatescu sa sprijine candidatura lui Catancu si, pentru ca acesta refuza, ea ameninta: \"il sprijin eu, il aleg eu\", desi femeile nu aau atunci drept de vot.
Catancu este adus din arest in casa prefectului pentru a negocia inapoierea scrisorii si, printr-un monolog care ilustreaza parnitismul personajului, isi exprima deviza dupa care se conduce in viata, \"scopul scuza mijloacele\", pe care, incult fiind, i-o atribuie \"nemuritorului Gambetta\", om politic francez din acea vreme, pe cand sloganul respectiv apartine lui Niccol6 Machialli, exprimat in sectiunea \"Principele\".
Discutia dintre Catancu si Tipatescu degenereaza in scandal, deoarece avocatul nu vrea sa inapoieze\" scrisoarea decat in schimbul postului de deputat, desi prefectul ii oferise diferite functii. Conflictul politic devine violent, Tipatescu se repede \"turbat\" la el cu un baston, iar acesta incepe sa racneasca: \"Ajutor! Sariti! Ma omoara vampirul! prefectul asasin! ajutor!\". Zoe tempereaza situatia conflictuala si, cu un calm aparent, ii promite lui Catancu mandatul de deputat in schimbul scrisorii -\"eu te aleg, eu si cu barbatul meu; mie sa-mi dai scrisoarea\"-, Tipatescu cedeaza si el si-i promite ca \"poimaine esti deputat!\". Cetateanul turmentat revine in casa prefectului, insistand sa i se raspunda la intrebarea: \"eu cu cine votez?\". Prefectul il indeamna, sarcastic, sa-i dea votul \"lui onorabilul d.Catancu Pentru asa alegator, mai bun ales nici ca se putea\". Farfuridi si Branzonescu, gasindu-l pe Catancu in casa prefectului, ameninta ca vor demasca tradarea la ziar, la Bucuresti, la Comitetul electoral central, pe cand Catancu, in entuziasmul promisiunilor, ii aduce un elogiu ridicol lui Tipatescu, \"prefectul cel mai onest! [] Cel mai integru! [] Cel mai credincios!\"; uitand cu desavarsire ca-i spusese - pana nu demult - \"vampir\" si \"prefectul asasin\".