Fara indoiala, spre Niculaie se indreapta o mare afectiune a autorului, incat, din perspectiva volumului al doilea al Morometilor, precum si din marturisirile prozatorului, il putem considera unul din mesagerii cei mai fideli intre lumea operei si personalitatea autorului (v. Imposibila intoarcere. Viata ca o prada).
In legatura cu el, fraza, chiar si atunci cand exprima o realitate dura, se incarca de o abia perceptibila nota de participare afectiva.
Un portret al lui Niculaie, in culori reci si linii severe, apasate, are menirea sa sublinieze contrastul dintre saracia lucie si resursele complexe ale premiantului care, chiar in ziua serbarii, purta pe cap palaria tatalui: "Asa cum se oprise, cu obrajii negri-galbeni de friguri, cu capul mare. peste care pusese palaria destul de veche a tatalui, in camasa si cu picioarele desculte si pline de zgarieturi. Niculaie parca era o sperietoare". In alta parte se ivesc aceleasi sumbre amanunte: "Pe poarta gradinii intra un baiat de vreo doisprezece ani. Avea capul gol si camasa de pe el ferfenita. Picioarele goale erau pline de zgarieturi vechi cu urme de sange inchegat cu praf.
Dorinta lui arzatoare este sa fie dat mai departe la scoala. Tatal nu o prea intelege, dupa cum nu o inteleg nici fratii sau surorile lui. Ar fi fost o cheltuiala in plus pe capul familiei. Copilul cunoaste de mic viata aspra a satului, e trimis cu oile, iar Bisisica, oaia capie, ii face zile amare. Baietii il terorizeaza ("Vrand-nevrand, invatase sa se lupte si sa se bata cu ciomagur). Asculta incantat cum povesteste tatal (despre ai lui Pisica, spre exemplu) si, la un moment dat, are un gest tipic morometian: lucrau la incropirea unei porti iar el intinde lui Paraschiv, care nu era atent, cuie cu partea ascutita inainte. Nu isi batuse joc tatal de atatea ori de prostia lui Paraschiv, Nila sau Achim?
Mama, Catrina, ii intelege dorinta de a merge mai departe la scoala, tatal e mai reticent (aceasta impovara familia, ii incurca socotelile), pana cand, in final, dupa fuga celor trei frati vitregi, se va hotari sa-i plateasca scolarizarea. il admira pe Ilie Moromete si pentru ca ii ingaduie sa persevereze in rugamintea Iui: "Tatal sau era un om care gandea si gandirea lui era limpede, n-avea nevoie sa se inghesuie in ea. Nu cu rugaminti putea sa-l faca sa-l dea la scoala, ci cu argumente". Si le va gasi.
Niculaie se deosebeste mult de alte personaje-copii din literatura noastra (de exemplu Nica din Amintiri din copilarie). Impresioneaza prin maturitatea gandirii si fermitatea unei timpurii optiuni: intre pamant si carte, renuntand la pamant in favoarea surorilor (Tita si Ilinca). Si acesta constituie un contrapunct, mult mai complicat decat s-a interpretat pana acum. "Fuga" lui de acasa se realizeaza prin acest intermediu, pentru ca drumul spre lumea lui nu poate fi stapanit prin contemplare numai, ci si prin actiune.
Instrainarea de tatal lui are mai multe explicatii, dintre care cea mai evidenta ar fi ca "Moromete ii spuse ca s-a terminat cu istoria lui cu studiile (s.a.j, sa stea acasa si sa puna mana pe sapa". Ilinca ii povesteste iui Niculaie ca tatal regreta ca nu l-a dat la scoala, ca "sa nu umble el pe urma de gat cu toti astia ca de-alde Isosica. Vezi, zicea, aici am gresit".
Instrainarea evolueaza spre o confruntare si nu putine sunt episoadele in care se prezinta infruntarea dintre doua conceptii de viata: cea a taranului care vede in rostul lui temelia existentei si nu concepe viata in afara sistemului traditional de valori; de alta parte, o conceptie noua, hranita si din multa iluzie, despre constructia noii societati. Devenind activist, sub influenta noului notar, Niculae crede cu fermitate ca "omul are nevoie de o noua religie a binelui si rauluC si declara ca va fi "primul apostoF' al noii religii, daca va fi convins. Dupa o perioada de activitate agitata prin comunele din apropiere, se intoarce in sat avand sarcina sa supravegheze campania agricola de vara.
Descopera o realitate deconcertanta, in care evolueaza, manati de diferite interese, Isosica, Bila, Mantarosie, Gae, Plotoaga, Zdroncan. Cand au loc tulburarile de la arie, se dovedeste un spirit lucid, operativ. Ceea ce nu poate schimba el este mentalitatea oamenilor. Va fi victima acestei mentalitati, a violentei pe care o genereaza. Un oarecare Gheorghe, haituit de cei care strangeau cotele, se arunca in rau si se ineaca, iar moartea lui va constitui motiv sa fie dat afara din Comitetul raional de partid si chiar sa fie exclus.
In ultima instanta, insa, vechiul prieten - noul notar -, dupa ce-i explica situatia in care se afla partidul, il sfatuieste sa-si urmeze studiile ("sa te faci inginer horticultor") pana vor veni vremuri mai bune. Marele singuratic continua povestea lui Niculae dupa ce el, intr-adevar, s-a facut inginer horticultor.
Volumul II al Morometilor este cartea unei lumi care se stinge pentru a aparea o alta, noua. ai carei profeti nu sunt intotdeauna de buna-credinta.
In vremurile incurcate de atunci, Niculae gandeste clar, animat de o mare incredere in ceea ce vine. Prins in tesatura foarte ciudata de interese colective si individuale, de deformari, Niculae pare un erou camilpetrescian, preocupat sa inteleaga ceea ce se intampla. Istoria nu-l iarta nici pe el. Spiritul independent al tatalui s-a strecurat pe nesimtite in conduita fiului. Pentru cei specializati in demascari, nu era o nota tocmai fericita sa gandesti cu capul propriu. Romanul se incheie cu pagini amare despre moartea tatalui, in urma unei lungi decrepitudini fizice, revenindu-se la raporturile dintre tata si fiu. Niculae are remuscari ca nu I-a cautat in ultimii ani de viata si este obsedat ca, in imaginatie, in lumina de sub pleoape, "nu vrea sa se uite la eP'. Credinta lui Niculae ca "binele n-a disparut din omenire" domina singuratatea acestui personaj complex, a carui problematica o va relua Marin Preda in Marele singuratic.
