Logo referatelecarte



referat, proiect, rezumat, caracterizare, lucrare de nota 10 despre Anatomia aparatului cardiovascular AstronomieBiologieChimieContabilitateDesenDiverse
 DreptEconomieEnglezaFilozofieFinanteFizica
 FrancezaGeografieGermanaInformaticaIstorieJurnalism
 MarketingMatematicaMedicinaMuzicaPsihologieRomana
 Literatura RomanaTehnica

Nervi de toamna de George Bacovia rezumat referat



Poezia a fost publicata in revista "Flacara", 5 mai . A fost inclusa in volumul Plumb (1916). Ca si "nervii de primavara", "nervii de toamna" exprima aceeasi lipsa de armonie a universului unei fiinte care prin hipersensibilitate se izoleaza, mai mult sau mai putin constient, de realitate, ca un alt-ceva.

Toamna este asociata fosnetului, o ipostaza semnificativa a sunetelor care nu se mai armonizeaza, si somnului ca alterare treptata a constiintei reflectand lumea. Prin somn individul bacovian cade in conditia materiala, de obiect supus degradarii universale.

Sunetele se propun aici ca un semn al bolii si al suferintei, intr-un univers in care "golul" accentueaza drama incomunicabila a singuratatii. Boala isi pune, mai mult decat s-ar putea banui, amprenta asupra individului pentru a-i accentua acea suferinta ce impiedica integrarea si comunicarea de esenta cu o realitate ea insasi insensibila.

Prin doua propozitii semnificative, se caracterizeaza la modul absolut convingator spatiul in care se deruleaza traiectoria existentiala a individului bacovian. Frigul accentueaza starea de degradare a unui univers in care eul nu se poate simti protejat, evidentiind in ultima instanta conditia de "afara" a lumii intregi, iar "ceata" ("bureaza") pune sub semnul intrebarii contururile si reperele si accentueaza si mai mult conditia de ratacitor in lume a omului bacovian.

Daca iubirea este imposibila si daca este exclusa posibilitatea "evadarii" si a "salvarii" prin eros, cuplurile apar numai in ipostaza demitizata, profana, de "amanti", care nu se pot de altfel sustrage atributelor realitatii, boala si tristetea ca o consecinta a intuirii propriei conditii: ,^iman(ii, mai bolnavi mai tristi". Marile gesturi sunt imposibil de repetat sau, in cel mai bun caz-sunt evident metamorfozate ("intoarse" si ele), intr-o lume care si-a pierdu' valorile: "Pe drumuri fac gesturi ciudate".
Somnul se propune in mod convingator ca o metafora sugestiva in universul Plumbului: "vesnicul somn" transcrie in fond "caderea" naturii spre amorf spre pierderea identitatii, uitand tocmai spiritualitatea personalitatii formelor:

Jar frunze de vesnicul somn
Cad grele, udate".


Daca eul isi transcrie propria miscare, o face doar pentru a accentua o traiectorie circulara, un cerc existential si acea ratacire din care nu se poate evada.

Sentimentul de tristete este produs de "constiinta" ca intr-o lume ce se epuizeaza sub semnul tarziului si al caderii, gesturile exemplare nu mai sunt posibile; valoare a lumii de altadata, iubirea se manifesta acum aproape parodic, prin amantii care se intristeaza la modul profund.

Pierderea sensului lumii este evidenta si la nivelul individului, in ambele situatii alterarea ordinii (a naturii sau cea interioara) fiind vizibila.

Bacovia apeleaza la versul cu valoare de refren, "inchizand" textul si insistand asupra atributelor acelui univers in care eul isi consuma izolarea si in care traieste sentimentul ruperii de intreg.