Eroul are luciditatea ce caracterizeaza personajele operei lui Anton Holban.
Boala ("Bunico, sunt bolnav rau!") ii impune personajului un anumit mod de a fi ("Nu am putinta unei clipe de nadejde, caci zilnic, la fiecare ora, sunt fortat sa-mi aduc aminte de tragedia mea"), iar sentimentul mortii apropiate ("o sa se termine totul curand, nu mai am nici o indoiala") ii transforma existenta intr-un adevarat calvar ("Nici eu nu mai pot trai in felul acesta").
In aceasta situatie eul acesta atat de lucid cauta in permanenta solutii si, in fond, modalitati de a evada din timpul degradant al bolii.
Un refugiu salvator in trecut este rescris insa tot in sensul constiintei sfarsitului, caci personajul face intr-adevar "echilibristica cu moartea", in masura in care nelinistii i se contrapun imagini ale universului cald si protector.
In realitate, personajul isi urmareste bunica lucid, cautand cu aviditate semnele trecerii, el face in fond niste utile exercitii de extinctie; tot ce ii este exterior, fie obiectivitatea naturii, fie prezenta bunicii, totul isi etaleaza in ultima instanta, socant, alunecarea spre moarte.
In ciuda unor pasaje descriptive, al caror lirism este motivat in primul rand de nevoia personajului de a-si dovedi siesi ca mai are niste resurse vitale, si a evocarii unui univers patriarhal si domestic, nepotul consemneaza de fapt, cu o prudenta doza de afectivitate, degradarea permanenta, inregistrare ce nu exclude consumul interior: "Aveam impresia ca nimic nu s-a schimbat, ca bunicul n-a murit. Anii trec, si noi il vedem inca la locurile lui obisnuite, la masa, la cafea cu lapte, pe care o lua cu tot dichisul, pasind pe alei, cetind in salon (). Bunica vrea sa intretina, cu putina viata pe care o mai are, gospodaria drept asa cum a fost lasata de barbatul ei, si planteaza din nou ligustrum, acolo unde s-a vestejit, pune sa se taie copacii artistic si repara orice stricaciune. Si cand intrebam uneori ce va fi mai tarziu, ne apuca pe toti groaza. Cine se va strecura, ca la el acasa, printre copacii cu care am crescut?".
