Neomodernismul poetic



Neomodernismul poetic sau Generatia '60 (1960-l980) a insemnat o revigorare a poeziei, o revenire a discursului liric interbelic la formulele de expresie metaforice, la imaginile artistice, la reflectii filozofice. Poetii acestei perioade se intorc, dupa perioada intunecata a realismului socialist, la metafore subtile, la ironie, la marile teme filozofice ale poeziei interbelice, la mit si intelectualism.
Relaxarea ideologica ulterioara "obsedandului deceniu" profileaza un climat favorabil reafirmarii marilor valori din perioada interbelica si se reinnoada relatiilor cu modernismul si cu traditionalismul.
Particularitatile tematice si estetice ale liricii postmoderniste se pot identifica in urmatoarele formule de creatie:
*ambiguitatea limbajului
♦subtilitatea si transparenta metaforelor
♦imaginile artistice excentrice
♦intelectualismul lexicului poetic
♦reflexia filozofica rafinata
Meritul incontesil al neomodernistilor consta in reabilitarea libertatii de expresie, a autonomiei esteticului dupa mai mult de un deceniu .de dogmatism ideologic si de depreciere a creatiilor literare. -- Poetii tineri ai emii au innoit poezia si au inaltat-o pe culmi neatinse: Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Leonid Dimov, Ana Blandiana, Ion Alexandru, Cezar Baltag, Florin Mugur, Constanta Buzea, Adrian Paunescu. Acestora li s-au alaturat poetii maturi, cu opera cenzurata de factorii politici ai emii: Emil Borta, Stefan Augustin Doinas, Geo Dumitrescu etc.