"NE CHEAMA PAMINTUL" de Octavian Goga referat





De citi ani se asteapta volumul al doilea al lui Goga, acela despre care se spunea ca intari ori slabi parerea entuziasta, si pe deplin meritata, pe care o smulsese tuturora - afara de cei care vorbesc pentru dinsii singuri, frumuseta, energia, noutatea si curatia volumului dintii!

Volumul al doilea se desfasoara insa pe incetul. O data, inca un chip din lumea cea aderata a unor sate pe care poetul le-a iubit pe vremuri, cind faima nu-l furase spre inaltimi, unde nu ramine cine vrea ; alta data, frumoase ini poetice, inchinate apararii celor ce muncesc din greu pentru putina rasplata ; tot mai des simboluri, inspirate de literatura moderna, foarte moderna, ori conflicte sufletesti, judecati asupra lumii, de la culmi pe care stau o seama de poeti si spre care toti ceilalti rivnesc.
Cum se vede, nu e aceeasi gama, nu e simpla gama de cintec poporal din volumul inceputurilor. Nu e cine in zadar poetul cel mai mare al Ardealului romanesc si unul din cei mai intii poeti ai neamului. Nu se simte cine in zadar urmarit de privirile curioase ale tuturor criticilor romani. Nu se bucura in zadar de fumul cadelnitii prietenilor din Bucuresti si de tilcuirea cu mestesug a Ibraileanului de la domnu5 Stere, care scoate Viata romaneasca, viribus uni-tis. Parca-ti vine nu stiu cum, sa fii un simplu poet simplu, din mila lui Dumnezeu, din darnicia norocului, din bunatatea unui suflet limpede, din comunicativitatea unei largi inimi iubitoare, din spontaneitatea unei minti ce pastreaza puterea dumnezeiasca pe care, afara de poeti, o au singuri copin, de a se bucura necontenit si tot asa de tare de cite se petrec in lume, strecurindu-se modest sub ochii interesati ai oamenilor seriosi !
Ce mai face Goga ? E mai mare ori mai mic ? Cum il arata ultima intaritura, ultimul firman de la Iasi, Sibiu ori Bucuresti ? Asa se intreba critica romana, si Goga, ori de era la Sibiu, ori de era la Bucuresti, stia bine ca dupa el merg ochii cercetatori ai d-lor critici.
Mai uita o clipa de ei ca sa ne infatiseze pe istovitul cosas, care simte ca ascutisul coasei lui ar putea sa taie si altce decit firul umed de iarba inalta, ori ca sa spuie ce se scrie in rasul trimis de :

Patru juzi din patru sate,
De la Muras, mai la le -
In rasul trimis imparatului Mariei-Sale, ori ca sa repete ce cinta copin de Craciun. Atunci, cind era tinar insusi si nu purta zale de lupta, si nu vedea inainte steagul tinut de soitari, care nu pot face razboi pe seama lor si tin prapurul altora, atunci pomenea pe "omul" care nu fusese altce decit o fiinta chinuita in munca pe care n-o putea intelege nici intr-o privinta. Atunci stia sa spuie povestea circiumei, a "crismei" - si acolo, ca si in Moldo, se zice asa, - care, ticalosita de vremi, cuprinde atitea amintiri in seindurile-i putrede si caramida-i rupta. Prin el vedeam pe baiatul de sat care pleaca, stapinit de frica si urmarit de dor, spre orasele de lumina in care se intra pe pragul ros al scolii. Recunoasteti pe dascalul, pe pribeagul ce vorbeste molcom si trist cind vijelia vietii lui il aduce o clipa acasa, pe mireasa ce-si asteapta iubitul si-i scrie din "sectiune", pe crismarul inselat de crismarita, care porneste in lume dupa ce si-a risipit avutul, pe "fata judelui Zabun", care saruta plingind pe torasul din copilarie ajuns prea carturar pentru dinsa ? Mul-tamiti poetului, ca si pentru cele cite frumoase privelisti de natura.



Da, insa, raminind in acest cerc de ader prins cu dragoste si rostit cu simplicitate, n-ai fi nevrednic, oare, de pretuirea "prietenilor", care se joaca serios cu o jucarie pe care o numesc critica ? Desigur ca da. Poetul trebuie sa aiba o personalitate, una vijelioasa si satanica, in care sa se razboiasca o lume cu alta lume ; societatea veche, societatea noua, datina si moda, casuta si palatul, Rasinarii si Pesta trebuira sa se framine in el. Daca n-ar fi un filozof social, moral, national, ce s-ar mai alege din poezia lui ?
Si iata poetul, ascultator de sfaturi, cum coase harnic* la haina sa de mag, coase formule si epitete, abstractii si filo-zofeme. Deschideti- auzul si fiti cu luare-aminte cucernica ; dezlegari oraculare vin din cel mai adinc intuneric, unde numai zatorul strabate, despre "suflete dusmane", "sclipiri infricosate", "virtejuri naprasnice", "vesnice neador-miri", "zbuciume de patimi", "sete de mariri", "vise desarte", "nopti sihastre", "mindri morti", "amaraciuni moarte", "eterne dureri" si "dureri ingropate", "razvratiri negre", "veacuri urite", "ispite infrigurate", "suflari de otra", "soarte pribegi" si "vitrege soarte", "ganduri ine" si "frumuseti ranite", "vraji ale firii" si "porunci ale firii", "intelepciuni ale firii", "funingini negre", "oceane de ura" si Cain !

A, ce frumoase versuri - si tari ! -, dar ce urite icoane ; uf ! ce intuneric inabusitor, ce atmosefra de iad ! Ce soarta rea - "vitrega, pribeaga" - trebuie sa fi avut bunul cin-taret sfios, care vedea cita lumea se vede din turnul bisericii lui, dar o vedea asa de bine si asa de induiosat, si, mai la urma urmei, daca e mica acea lume, pare ca e asa de mare cit putem intelege noi din toata lumea ce este, si poate fi ce mai mare decit, in oricit de mici imprejurari, o aderata iubire, o aderata suferinta, o aderata jertfa de sine !

Volumul nu e ilustrat. N-are chipul scriitorului. Mai bine. Caci ar trebui doua, pentru cele doua cuprinsuri ale lui. De o parte, un tinar marunt, cu fata fina, plete lungi, blonde, duiosi ochi albastri, privind cu oarecare spaima spre lrna-sagurile de departe, din singuratatea unui sat bun, de la care a plecat si spre care cu drag se intoarce. Iar, de alta, in cadru ultramodern, inconjurat de fete prefacute ori brutale, de reclamagii, de insultatori publici, de nesanatosi intelectuali, un rafinat estet, deprins a depana gindurile altora, ale tuturora, un mare maestru al versului, al rimei, al colorii poetice, privind indraznet, cu ochi ce cuprind o tara, un neam, pe care le crede ale lui, pe cind lingai de glorii, pe care le cresc ca sa le distruga, tese neobosit coroane vesnice de teorii moarte.
Ce iesi din dubla personalitate a anilor de criza ?

(Neamul romanesc literar, 1909, . 413-415. Inclus in culegerea Studii literare, II, Edit. Tineretului, 1969.)











Copyright © Contact | Trimite referat


Ultimele referate adaugate
Mihai Beniuc
   - Mihai beniuc - „poezii"
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - Mihai eminescu - student la berlin
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Mircea Eliade - Mioara Nazdravana (mioriţa)
Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri
   - Chirita in provintie de Vasile Alecsandri -expunerea subiectului
Emil Girlenu Emil Girlenu
   - Dragoste de viata de Jack London
Ion Luca Caragiale Ion Luca Caragiale
   - Triumful talentului… (reproducere) de Ion Luca Caragiale
Mircea Eliade Mircea Eliade
   - Fantasticul in proza lui Mircea Eliade - La tiganci
Mihai Eminescu Mihai Eminescu
   - „Personalitate creatoare” si „figura a spiritului creator” eminescian
George Calinescu George Calinescu
   - Enigma Otiliei de George Calinescu - geneza, subiectul si tema romanului
Liviu Rebreanu Liviu Rebreanu
   - Arta literara in romanul Ion, - Liviu Rebreanu











Scriitori romani