Apare in ms. 2259, f. 28-28v. (versurile 1-40) si ms. 2254, f. 77-80v. (versurile 41 -223).
Pe prima pagina, aceasta insemnare din momentele transcrierii (prin 1870): "Am scris-o intr-un timp cand sufletul meu era patruns de curatenia idealelor, cand nu eram ranit de indoiala. Lumea mi se prezinta armonioasa, cum i se prezinta oricarui ochi vizionar, netrezit inca, oricarei subiectivitati fericite in gradina inflorita a inchipuirilor sale."
Textul din 1869 a suferit prefaceri ulterioare, fiind folosit pentru o noua redactie de prin 1871-1872, .in ms. 2254, f. 74-76, 81. Publicat intai de Al. T. Dumitrescu in «ev, asoc. gen. a studentilor univ. romani, I, 1,15 febr. 1903, si apoi aparut in ed. Opere complete, Iasi, 1914, p. 311-312. Dupa confruntarea cu ms., poemul dramatic completat si corectandu-se greselile din editiile anterioare, a aparut in ed. Perpessicius, voi. I, p. 482 si urm. (primele 40 versuri), voi. IV, p. 470 si urm. (tabloul dramatic in intregime) si voi. V, p. 251 note si variante.
Eminescu a pastrat timp de doi ani ca o taina compunerea unui tablou dramatic - in 1869 -avand ca personaj principal pe poetul revolutiei de la 1848, Andrei Muresanu. Numai intr-o scrisoare catre Iacob Negruzzi, din 16 mai 1871, isi marturiseste "crima" pe care-a savarsit-o si, stiind atitudinea celor de la "Junimea" in privinta scrierilor patriotice, sta la indoiala daca sa trimita ori nu revistei Convorbiri literare tabloul sau dramatic. Poetul este numai de 21 de ani, dar nu are increderea prezumtioasa obisnuita la cei tineri. Timiditate si resemnare se stravad din cuvintele lui: "Daca n-ar fi sa fie, atunci va sta unde-a mai stat si pan-acuma - in fundul lazii melc". (Vezi si Comentarii eminesciene, ed. cit., cap. V.)
Amestec de vis si realitate, aparitia de figuri fantomatice prezicatoare de viitor - procedee literare pe care le aflam si-n Marirea si uciderea lui Mihai Viteazul de Bolintineanu. in Regenerarea Romaniei (Flori de Moldo-Romania, 1864) de Al. Pelimon apare si un personaj simbolic: Lumina.
Se pot apropia de aceste versuri randurile din Geniu pustiu: "Cand vantul cu aripi tulburi si noaptea cu aeru-i brun §i cu nourii suri domneste asupra marii si a valurilor ei ea doarme monotona si intunecata in fundul ei, care murmura fara inteles; pe cand daca in senina si albastra imparatie a cerului infloreste Lumina ca o floare de foc - fiecare val reflecta in fruntea sa un soare, iar marea imprumuta de la cer culoarea sa, seninul geniului sau - si le reflecta in visul sau cel adanc si, luciu. Cand natiunea e in intuneric, ea doarme in adancimile geniului si a puterilor sale nestiute si tace - iar cand Libertatea, civilizati unea plutesc asupra-i - oamenii superiori se ridica spre a le reflecta in fruntile lor si a le arunca apoi in raze lungi adancimilor poporului astfel incat in sanul marii intregi se face. o zi senina, ce rasfrange in adancul ei cerul."
