Mos Nichifor cotcariul
(fragment)
"N-apucase jupanul Strul a ajunge bine acasa, si mos Nichifor si trasese caruta dinaintea usei. Maica - asa era numele nurorei lui Strul - a iesit afara sa-si vada harabagiul. S-apoi, povestea cantecului; las', ca era de la Piatra de locul ei, dar era si imbujorata Maicadin pricina plansului, ca se desparteste de socri, pentru ca intaiasi data venise ea la Neamt, de cale primara la socri, cum se zice la noi. Caci nu era mai mult de doua saptamani de cand se maritase ea dupa Itic, feciorul lui jupan Strul, sau mai bine ar fi sa zic, in voia cea buna, ca se maritase Itic cu Maica. Caci el lasase casa parinteasca, dupa cum li-i obiceiul, si la doua saptamani au adus pe Maica la Neamt, a incredintat-o pe mana parintilor lui si s-a intors rapede la Piatra, sa se gandeasca la negustorie.
- Da' te-ai tinut de cuvant, mos Nichifor! .
- Apoi da, jupane Strul, vorba-i vorba: eu nu ma ciosmolesc atata, ca la drum e bine sa pornesti cat de dimineata, iar sara sa poposesti devreme!
- Oare-i ajunge pana desara la Piatra, mos Nichifor?
- Ara! da' ce stai de vorbesti, jupane Strul? Eu ma gandesc, de m-a ajuta Dumnezeu, pe dupa ameaza sa-ti pun nora la Piatra.
- D-ta, mos Nichifor, esti om purtat, stii mai bine decat mine, dar tot te rog sa mai cu bagare de seama, ca sa nu-mi pravali nora!
- Daca doar nu-s harabagiu de ieri de-alaltaieri, jupane Strul! Am mai umblat eu cu cucoane, cu maice boieroaice si cu alte fete cinstite, si slava Domnului, nu s-au plans de minela, numai cu maica Evlampia, desagarita din Varatic, am avut si eu odata oleaca clenciu: ca, oriunde mergea, avea obiceiul sa-si lege vaca dinapoia carutei"
|
Fragmentul face parte din nuvela Mos Nichifor cotcariul, episodul premergator calatoriei protagonistului. Negustorul Strul il tocmeste pe Nichifor sa o duca pe nora sa, Maica, la Piatra. Pregatirile de plecare presupun si incredintarea Malcai in mainile harabagiului. Jupan Strul se arata temator pentru siguranta nurorii sale, dar trebuie sa se increada in promisiunile convingatoare ale lui Nichifor. Scena este edificatoare in caracterizarea personajelor ce se individualizeaza prin limbaj sau prin interventiile naratorului.
Discursul narativ se construieste prin alternarea mai multor voci narative: naratorul heterodiegetic - omniscient, dar subiectiv -, care observa comportamentul si comenteaza aluziv reactiile sufletesti ale eroilor: "Maica era imbujorata din pricina plansului"', intervine cu explicatii nu tocmai inocente ("se maritase Itic cu Maica"). Pe de alta parte, naratorul incearca sa dialogheze cu auditoriul folosind adresarea directa, exclamatiile si constructiile incidente: "S-apoi, povestea cantecului: las'". Apoi naratorul se retrage si lasa protagonistii sa intre in scena, multiplicand vocile narative. Inflexiunile vocii, propozitiile exclamative, intonatia sustin jocul scenic al actorilor si dezvaluie, in subtext, reactiile sufletesti. Jupan Strul se arata sincer preocupat de soarta nurorii in aceasta calatorie: "Oare-i ajunge pana desara?". Vorba pare rugatoare ("sa mai cu bagare se seama"), dar contine o amenintare voalata ("sa nu-mi pravali nora!"). Ca raspuns, Nichifor adopta un ton convingator si serios pentru a-l linisti, dar se arata jignit de temerile negustorului: "Daca doar nu-s harabagiu de ieri de-alaltaierir'. Pentru a alunga orice indoiala, ii vorbeste despre experienta in asemenea cazuri. Astfel personajul devine naratorul propriilor aventuri - autodiegetic - luand locul vocii naratoriale initiale. Se aplica acum tehnica povestirii in povestire: un fapt din prezentul naratiunii declanseaza memoria subiectiva a personajului ce va construi portretul in miscare al maicii Evlampia.
Farmecul si umorul se nasc din situatia comica infatisata: Maica este data in grija lui Nichifor, cunoscut pentru puterea vorbei printre clientela feminina, din comentariile si caracterizarile ironice proprii naratorului sau personajelor. Eroii intruchipeaza categorii mentale opuse: naivitatea, cel putin aparenta a Malcai si a negustorului, si abilitatea de cuceritor a hatrului harabagiu. Sursa inepuizabila a umorului ramane oralitatea stilului, ce exceleaza prin naturaletea si familiaritatea date de expresiile si cuvintele populare: "te-ai tinut de cuvant", "ma ciosmolesc", de exclamatiile si interogatiile ce intretin, prin intonatie si polisemie, ambiguitatea si insinuarile. Subtilitatile lexicale si punctuatia dialogului favorizeaza echivocul si banuiala unui mesaj oblic. De limbaj aluziv poate fi suspectat si naratorul care noteaza reactia Malcai la vederea harabagiului si o explica dupa ce lasa o pauza: " din pricina plansului". O alta explicatie isi face loc in subtext. Nichifor isi dovedeste abilitatea in folosirea aluziei: vorbeste de calatorie si popas in vreme de seara, leaga reusita drumului de vointa divina, semn ca neprevazutul trebuie luat in calcul. Iar, cand vrea sa certifice seriozitatea sa, cuvintele lui insinueaza calitatile de cuceritor desavarsit al sufletului femeilor "cucoane si maice boieroaice": "Nu s-au plans de mine"
Arta lui Ion Creanga se dezvaluie in alegerea unei expresii in care subintelesul, echivocul, aluzia banuit obscena, cu grija intretinuta, apar la toate nivelurile limbajului: semantic, lexical, al intonatiei si al punctuatiei.
Teme de lucru:
. Gasiti in texul nuvelei alte exemple de limbaj aluziv si de echivoc, si comentati efectele stilistice.
. Identificati modalitatile de caracterizare a personajelor in nuvela .
. Aplicati tehnica povestirii in rama, redactand un text de 50 randuri.
. S-a spus despre aceasta opera ca poate fi considerata nuvela si povestire. Gasiti argumente pentru fiecare opinie si apoi formulati o opinie proprie.
